Teoria si metodica aikido
Didactica aikido

LECTOR – INSTRUCTOR DINU MIHAIL

Realitatea Obiectivă este instanța independentă de credințele și sentimentele noastre.
Realitatea Subiectivă este instanța total dependentă de credințele și sentimentele noastre.
Realitatea Intersubiectivă reprezintă o fuziune continuă și flexibilă de sensuri și fidelități
acordate consensurilor din realitățile subiective individuale. Realitatea intersubiectivă,   definește arhitectura structurii psihice a omului.Societatea umană, care are la bază realitatea intersubiectivă, funcționează după o regulă simplă și neschimbată încă din nașterea umanității

“Nu contează ce crezi tu despre tine că ești,
Contează ceea ce cred ceilalți despre tine că ești” .

Extrapolând, nu contează ce crezi tu despre AIKIDO că este   …
Contează ceea ce cred ceilalți despre AIKIDO că este.

De ce? Simplu! Aikido este un fenomen răspândit la nivel global, este parte component
dintr-un fenomen cultural și social numit SPORT, deci, se raportează la
REALITATEA INTERSUBIECTIVĂ.

AIKIDO ESTE SAU NU ESTE O ARTĂ MARȚIALĂ?

CE ESTE O ARTĂ MARȚIALĂ? S-a convenit să se dea denumirea de Arte Marţiale, tuturor activităţilor fizice și mentale al căror scop este antrenamentul cu sau fără arme, în disciplinele și tehnicile războiului, în scopul pregătirii multilateral superioare a războinicului. În cazul
nostru, Aikido nu este o artă a războiului, deci prima referință cade.

O   altă definiție unanim acceptată   a   Artelor Marțiale,   e   că   sunt considerate a fi Discipline Sportive de atac și apărare, de origine japoneză (karate,  aikido,  judo,  kendo, etc.), bazate pe un fond tehnic și moral, provenind din cultura samurailor (Japonia). În consecință, conform
celei de-a doua definiții, Aikido este o Artă Marțială, doar în sensul unei Discipline Sportive. Și dacă este o Disciplină Sportivă / Ramură de Sport, atunci … Aikido-ul este un SPORT ca
toate celelalte.Casă existe și o mai bună diferențiere, trebuie să observăm dacă …
… AIKIDO, ESTE SPORT ȘI / SAU EDUCAȚIE FIZICĂ?

CE ESTE EDUCAȚIA FIZICĂ (E.F.)? Este o component indispensabilă  a  EDUCAȚIEI.  E.F.  urmărește:  dezvoltarea armonioasăși normal a  organismului; întărirea sănătății; cultivarea calităților psiho-motrice necesare muncii; inițierea înactivității sportive. Este primul gende educare care își exercită influența asupra organismului. Educația Fizică vizează latura biologică a ființei umane. Secundar, E.F. urmărește formarea și dezvoltarea deprinderilor   igienico-sanitare,  dezvoltarea și cultivarea calităților motrice,  apriceperilor și deprinderilor      motrice,  toate  sublimate  înatitudine, ținută,responsabilitate,  moralitate   –   fundament  al  
conceptului  de   ARMONIOS  & FRUMOS. Deci, E.F. este strâns legata de educația morală, urmărim de formarea la elevi a unor trăsături și sentimente morale ca: simțul dreptății, curajul, stăpânirea de sine,   cinstea,   etc.   SCOPUL   FUNDAMENTAL   AL   EDUCAȚIEI   FIZICE   este:consolidarea sănătății, a capacităților de muncă, perfecționarea calităților psiho-motrice,  dezvoltarea armonioasă  a  organismului,  formarea calităților morale ,refacerea forțelor fizice și psihice.

Instituția care asigură acest cadru este Sistemul de Învățământ Național (Educația Formală). În consecință, Educația Fizică în Curricula Națională reprezintă o materie de studiu.
CE ESTE SPORTUL ? SPORTUL se diferențiază  de  EDUCAȚIA  FIZICĂ,  prin faptul că  are  o  puternică componentă  CULTURALĂ și SOCIALĂ. Doi, SPORTUL este EDUCAȚIE, dar nu Formală,aria ei de activitate fiin dîn spațiul INFORMAL și NON-FORMAL
–numită Educație Alternativă.

Dacă  la începutul omenirii,  Sportul era  strâns legat  de  război și  era  adresat  + practicat de o ultra-minoritate ( aristocrația și războinicii ), în societatea modernă, Sportul definește una
dintre trăsăturile lumii moderne, etichetând SPORTUL … ca ”formă originară a educației, care se adresează tuturor oamenilor fără discriminare și, se distinge prin joc și artă”.

Pentru a-și consolida poziția în cadrul civilizație, Sportul și-a delimitat precis domeniul de
activitate, având drepturi și valorile proprii. DREPTURI – pentru că există un cadru juridic național și internațional care reglementează activitatea sportivă.  VALORI  -pentru că  la  scară globală,  există activitate,  cercetare și fundament științific în domeniul Educației Fizice și Sportului, toate, integrate și asimilate de realitatea intersubiectivă a omului prezent.
CUM IDENTIFICĂM O ACTIVITATE SPORTIVĂ? Simplu …

– este o activitate psiho-motrică și, este strâns legată  de practicarea unei ramuri sportive;
– performanța este obținută prin effort depus sistematic și, recunoscută în baza unor criterii de calitate și a unei evoluții ( de explicat );
– atribuie practicii, valori morale, respectarea unor principii etice ca: fair-play, egalitatea
șanselor, pace, armonie, echitabilitate etc.;
– îmbogățește experiență   de   viață,   incluzând riscul,   tensiunea,   autocontrolul,
Organizarea mișcării, eleganța, frumusețea etc.;
– este factor sanogenic,  asigură optimizarea anatomică și funcțională  a  omului,
Optimizarea structurii psihice umane, optimizarea individului, grupului, națiunii, speciei;
– prin intermediul activității psiho-motrice   se   urmărește obținerea   de   rezultate
demonstrabile,  mensurabil,  care  se  prezintă  sub  formă  de:  viteză,  timp,  distanță,
încărcătură, scor, gradații, evoluții, demonstrații etc.;
– conduit psiho-motrică urmărește obținerea unui avantaj asupra unui alt om sau grup,
Intitulat partener sau adversar  (oponent),  rezultatul stabilindu-se  în urma unei
comparații directe, funcție de un model de bază de comportament motric specificat
într-un  regulament ce cuprinde  un  set  de  reguli.  Științific,  SPORTUL,  însemnează
trecerea de la un comportament motric ne impus la un comportament motric impus, în
care optimizarea este obiectiv de bază al oricărui nivel de manifestare, denumit în cazul
de față … SPORTUL PROPRIU-ZIS.
Chintesența SPORTULUI sunt cele două mari valori și drepturi ale sale:
Competiția și Performanța.

Ce înseamnă COMPETIȚIE?

COMPETIȚIA înseamnă procesul de a compara evoluția acțiunii sau activității psiho-motrice a unui sportive sau mai mulți ( echipe), față de un standard (model) sauf ață de un adversary sau mai mulți adversari, încadrul unui joc, probe sau orice activitate psiho- motrică.

Elementele centrale al competiției sunt:
– performanța sportivă;
– compararea performanțelor sportive.
Ce înseamnă Performanța ? Performanța este o noțiune mai largă, abstractă, cu valoare neutră ,desemnând toate acțiunile și rezultatele în cadrul unei activități, în cazul nostrum unei activități sportive, respectiv Aikido. Noțiunea de performanță, este sinonima cu reușita, în condițiile în care ea nu vine încontradicție cu prevederile regulamentare și cele morale.

Performanță este numai atunci când reușita se află într-un raport corespunzător cu capacitățile individului. Cu alte cuvinte, o reușită obținută întâmplător, prin manipulare sau
Datorită unui adversary mai slab, nu poate fi considerată performanță, caracteristica etică a noțiunii de performanță fiind obligatori în Sport.

În consecință – ”Sportul este competiție și implică o performanță și, este o întrecere cu spațiul, timpul, gravitația, cu natura, cu alțiiși cu sine” M. Epuran – Psihologia Sportului.
De aceea, în opinia specialiștilor în T.M.E.F.S
( Teoria ș iMetodica Educației Fizice și Sportului ) …

… AIKIDO, este un sport ca toate celelalte, nimic mai mult, nimic mai puțin.  Aikido,  nu este  cu  nimic  superior  ori inferior altor practici sportive, pentru că lucrează exact cu aceleași  instrumente pedagogice / didactice  ca  toate celelalte sporturiși,  în  final,  se  adresează aceluiași  om, căruia se adresează și atletismul, fotbalul, șahul, baseball-ul etc.

Tendința specialiștilor din Aikido e să hiperbolizeze activitatea pe care o desfășoară, fapt care în viitor va fi total dăunător răspândirii Aikido și a perceperii Aikido-uluiîn contextual noii societăți globale, aplecatăspreo ”pedagogie a prezentului” și a unei ”societăți a cunoașterii”.

Ce înseamnă DIDACTICĂ?
– arta de a preda
– arta de a instrui

DIDACTICA – este parte a Pedagogiei care se ocupă cu  PRINCIPIILE și  METODELE predării
MATERIILOR     DE     ÎNVĂȚĂMÂNT     și cu ORGANIZAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI.
Materia de învățământ =  AIKIDO
Organizarea învățământului =  Programa de învățământ

PRINCIPII

Materia de învățământ:
1 – Aikido
2 – Discipline Asociate
METODE trebuie să le ORGANIZEZ pentru a fi mai ușor de învățat / predate și temeinic fixat.

cum le organizez?
CURRICULUM sau PROGRAMĂ

CURRICULUM sau PROGRAMA desemnează conținutul tuturor activităților instructiv-educative în strânsă interdependență cu
PRINCIPIILE și OBIECTIVELE
operaționale.

PRINCIPII                 întreg procesul instructiv-educative.

– ETAPIZAT
– PROGRESIV
– SELECTIV

Etapizare / Progresie / Selectivitate
Săaibă:

OBIECTIVE să fie:
– OBIECTIVE INTERMEDIARE- OBIECTIVE FINALE

Încazul AIKIDO avem:- grade KYU- grade DAN

Conform T.M.E.F.S  (Teoria și Metodica Educației Fizice și Sportului) AIKIDO este compusă dintr-o STRUCTURĂ TEHNICĂ clasificată în:

– TEHNICI
– ELEMENTE TEHNICE
– PROCEDEE

PREGĂTIREA TEHNICĂ

COMPONENTE:
– ELEMENTUL TEHNIC
– PROCEDEUL TEHNIC
– STILUL
TEHNICA unei ramuri de sport, în cazul nostru Aikido, cuprinde totalitatea acţiunilor motrice effectuate raţional, economic, ideal din punct de vedere al eficienţei, fiind catalogate ca mişcări specific ramurii  sportive. Tehnica este și acel sistem specializat de structure motrice, constituit potrivit unor regulamente și reglementări proprii fiecărei ramuri  de  sport,  în
Vederea obţinerii randamentului superior în activitățile specifice.

Sintetizând, Tehnica deosebeşte   o   ramură sportivă de alta.

A doua noțiune care trebuie asimilată este cea de
Pregătire Tehnică, definită   ca   totalitatea măsurilor   cu   character metodic,
organizatoric,stabilite în cadrul procesului de antrenament, în scopul însuşirii tehnicii
specific ramurii de sport.

Așadar, componentele Pregătirii Tehnice sunt:
– Elementul tehnic,
– Procedeul tehnic,
– Stilul.

ELEMENTUL TEHNIC este structura motrică fundamental ce stă la baza practicării unei ramuri de sport. Elementul tehnic este  o noţiune abstractă.  În  Aikido,  elemental tehnic este definit de unitatea dată de tipul de tehnică ( Tachi-Waza;  Hanmni-hantachi-Waza,  Swari-Waza,  etc.),tipul atacului  (prindere,  lovitură,  cu  sau fără armă), numărul  de  atacatori și  
procedeul în  sine  ( în forma pozitivă și/ sau negativă).

PROCEDEUL TEHNIC este structura motrică concretă prin care   se   realizează
  ELEMENTUL   TEHNIC   din   Aikido.
Procedeele tehnice  sunt  o  consecință  a  interacțiunii continue dintre tradiție și progres, clasificate în modele de bază și structure variabile. Modelele de bază (Kihon-Waza) sunt
Constituite în a ușura procesul de învățare și perfecționare  din  Aikido  și,  a  crea  o  linie unitară de predare  la  scară globală.  Structurile variabile  sunt o consecință   a   inovației   colective sau individuale,   a creșterii calității materialelor    sportive,    a    creșterii
potențialului psiho-motric al practicanților.

STILUL      este interpretarea personala a PROCEDEULUI TEHNIC. Prin urmare, este maniera particulară de efectuare a unui procedeu tehnic de  către fiecare practicant  de  Aikido,       conform particularităţilor sale. Se poate vorbi de STIL, doar la practicanții de înaltă clasă din Aikido. În cazuri foarte  rare,  când execuţia este superioară ca eficiență decât altele, abia atunci Poate devein un nou procedeu tehnic ( dacă întrunește condițiile date ). Aceste expresii tehnice la superlativ, prin creativitatea lor, îmbunătăţesc patrimonial tehnical Aikido.

 

                                                                      

 

 

 

 

PROGRAMA PROGRESIVĂ A ELEMENTELOR TEHNICE DIN AIKIDO AIKIKAI

NOȚIUNI DE ORDIN GENERAL

Programa progresivă a elementelor tehnice din Aikido Aikikai este construită după o regulă de aur a pedagogieice are la bază trei piloni fundamentali ai procesului de instruire – educație.

Este vorbadespre: Etapizare – Progresie – Selectivitate.

Conform Teoriei și Metodicii Educației Fizice și Sportului, structura tehnică din Aikido Aikikai se clasifică în: Tehnici, Elementele tehnice, Procedee.

Tehnica unei ramuri de sport, încazul nostru Aikido Aikikai, cuprinde totalitatea acţiunilor motrice effectuate raţional, economic, ideal din punct de vedere al eficienţei, fiind catalogate ca mişcări specific ramurii sportive. Tehnica este și acel sistem specializat de structure motrice, constituit potrivit unor regulamente și reglementări proprii fiecărei ramuri de sport,
În vederea obţinerii randamentului superior în activitățile specifice. Sintetizând, tehnica deosebeşte o ramură sportivă de alta.
A doua noțiune care trebuie asimilată este cea de Pregătire Tehnică, definită ca totalitatea măsurilor cu caracter metodic, organizatoric, stabilite în cadrul procesului de antrenament, în scopul în suşirii tehnicii specific ramurii de sport. Așadar, componentele Pregătirii Tehnice sunt: Elementul tehnic; Procedeu ltehnic; Stilul.

Elementul tehnic – este structura motrică fundamental ce stă la baza practicării unei ramuri de sport. Elementul tehnic este o noţiunea abstractă. În Aikido Aikikai, elemental tehnic este definit de unitatea dată de tipul de tehnică (Tachi-Waza; Hanmni-hantachi-Waza, Swari-Waza, etc.), tipul atacului (prindere, lovitură, cu sau fără armă), numărul de atacatori și procedeul în sine (în forma pozitivă și/ sau negativă).

Procedeul tehnic – este structura motrică concretă prin care se realizează elemental tehnic din Aikido Aikikai. Procedeele tehnice sunt o consecința a interacțiunii continue dintre tradiție și progres, clasificate în modele de bazăși structure variabile. Modelele de bază (Kihon-Waza) sunt constituiteîn a ușuraprocesul de învățareșiperfecționare din Aikido Aikikai și, a crea o linie unitară de predare la scară globală. Structurile variabile sunt o consecința a inovației   collective sau individuale, a creșterii calității materialelor sportive, a creșterii potențialului  psiho-motric al practicanților.
Stilul –este interpretarea personală a procedeului tehnic. Prin urmare, este maniera particulară de efectuare a unui procedeu tehnic de către fiecare practicant de Aikido Aikikai, conform particularităţilor sale. Se poate vorbi de STIL, doar la practicanții de înaltă clasă din Aikido  Aikikai. În cazuri foarte rare, când execuţia este superioară ca eficiența decât altele, abia  atunci poate deveni un nou procedeu tehnic (dacă întrunește condițiile date). Aceste  expresiitehnice la superlativ, prin creativitatealor, îmbunătăţesc patrimoniul tehnic al Aikido Aikikai