PARADOX:

DACĂ NU MERGE, STRĂDUIEŞTE-TE MAI PUŢIN. 

Acest paradox clasic al aikido flutură prin faţa înţelepciunii convenţionale. Înţelepciunea convenţională spune „ca să faci cât mai bine, străduieşte-te mai tare!” În aikido, această sună „ca să faci cât mai bine, străduieşte-te mai puţin!” Aceasta pentru că noi efectuăm „străduieşte-te mai tare” cu efort. Dar această abordare în sine declanşează rezistenţa care ne va învinge. „străduindu-ne mai puţin” permitem altcuiva să iasă în faţă şi să facă toată treaba pentru noi. Acest altcineva este ki.

Ki devine disponibil cu conştiinţa relaxată. Relaxarea este imperativă pentru extinderea ki. Practicanţii de aikido spun că

Muşchii încordaţi, pumnii strânşi, etc. Taie ki-ul. Acesta este motivul pentru care (în rolul lui nage) aşteptăm până în ultimul

Moment ca să apucăm partenerul în timpul unui procedeu. Apucarea taie ki-ul. Majoritatea procedeelor în care credem că trebuie să „apucăm” pot fi efectuate fără să apucăm deloc. Trebuie doar să înţelegi că, pe măsură ce exersezi, pe măsură ce devii mai relaxat, pe măsură ce renunţi la efort, putere şi încleştare, altceva devine disponibil. Dacă ştii dinainte despre ce este vorba poţi fi în căutarea lui. La început îl vei observa după ce are loc. Mai târziu îl vei observa în timpul antrenamentului. De fiecare dată când îi observi prezenţa, te va ajuta să-ţi întăreşti părerea despre renunţarea la muşchi, voinţă, încleştare şi efort.