ÎNCEPUTUL LECŢIEI DE AIKIDO  

            La începutul oricărei lecţii de aikido, cu 3-4 minute înainte ca sensei-ul să apară în dojo şi înainte de „salutul ceremonial” [kamidana-rei sau kamiza], elevii se aliniază în formaţia de salut, pe unul sau mai multe rânduri, aşteptând pe genunchi şi în tăcere intrarea sensei-ului în dojo. De regulă în dreapta formaţiei stau elevii cei mai avansaţi, ceilalţi elevi aşezându-se în ordinea gradelor aikido. Sensei-ul într-un ceremonial impecabil onorându-şi eticheta, se aşează discret în faţa formaţiei, cu toţii salutând kamidana, fiind salutul, onoarea şi respectul către tradiţie şi o-sensei. De regulă, dar nu obligatoriu, salutul altarului este anunţat de comandă „shomen-ni-rei” [şome-ni-rei], acest salut fiind urmat de salutul elevilor către sensei. În clipa finalizării salutului ceremonial dintre elevi şi profesor, cu toţii vor folosi forma verbală de politeţe: „onegai-shimasu” [vă rog]. Sensei-ul este cel care dă semnalul pentru salutul ceremonial şi, într-un salut corect, elevul se va strădui să nu ridice capul decât după sensei. Există sensei care în salutul ceremonial, consideră mokuso parte integrantă din salutul de deschidere dar există şi sensei care nu includ acest moment de meditaţie. Onegai-shimasu [o negai şimass] este politeţea care care însoţeşte o cerere. Se foloseşte la începutul şedinţei de antrenament şi înainte de a solicita exersarea cu un nou partener. Sensei-ul care cere asistenţa unui uke pentru demonstrarea unei tehnici, foloseşte şi el aceeaşi formulă a saluta [rei] nu se face oricum şi nu poţi saluta oricum. Salutul este un gest de reconciliere cu tine însuţi şi cu cosmosul, este gestul de precauţie, de veneraţie, de profundă înţelegere a lumii şi de adâncă smerenie în faţa a ceea ce creatorul a făurit a fi. Nu saluta simplist doar din corp, doar din spirit sau doar din minte. Salutul este o ordonare a fiinţei, o regrupare a omului în jurul „hara” [mijlocul sau centrul făpturii]. Salutul este un privilegiu al practicantului de aikido şi cine dobândeşte această dimensiune a înţelegerii, transcede mica existenţă. O zicere taoistă spune: „că de vrei să urci, mai întâi trebuie să cobori”. Salutul nu este decât expresia condensată a acestui dicton, „coborârea” trupului şi minţii dăruind practicantului de aikido fireasca „înălţare” a spiritului. Salutul este dovada dobândirii darului modestiei şi a artei care topeşte rutină în care mulţi practicanţi de aikido din păcate se afundă.