HAI SĂ DEZVOLTĂM SUBIECTUL “TEHNICI”! PAG 

NAGE WAZA – TEHNICI DE PROIECTARE 

 

SHIHO NAGE – ARUNCAREA “SPRE CELE PATRU ZĂRI” 

procedeul are originea în tehnică japoneză de scrimă şi constă din răsucirea corpului urmată de o “lovitură de sabie” spre unul din cele patru puncte cardinale. Această aruncare ilustrează mişcările tipice de aikido, care, că arta marţială studiază înţelegerea cu corpul a tehnicilor de folosire a sabiei. Prin repetarea de mai multe ori a acestui procedeu se însuşesc de la sine diverse mişcări de bază din aikido. Shiho-nage (aruncarea în cele patru direcţii) simbolizează aprecierea faţă de kami care ne înconjoară, ca şi cele patru recunoştinţe: fata de univers, faţă de strămoşii şi părinţii noştri, faţă de natură şi faţă de cei din jur. [am mai vorbit despre asta]. Katate tori ai hanmi shiho nage (varianta pozitivă) uke prinde mâna corespunzătoare piciorului de dinainte a lui nage, care o răsuceşte puţin invers acelor de ceasornic concomitent cu o înaintare spre interiorul lui uke, ieşind din raza de acţiune a acestuia. Nage continuă răsucirea corpului, aruncând mâinile în sus simultan cu o rotire de 180 grade, greutatea corpului repartizându-se pe piciorul din faţă. Nage descrie cu mâine o lovitură de sabie, sabia fiind antebraţul lui uke. Mâna lui uke descrie în timpul lovirii un cerc cu centrul în hara, simultan cu păşirea pe piciorul drept. Nage trebuie să-i accelereze aceasta mişcare, trecând-o însă de pe cercul lui uke pe cercul descris de nage în jurul propriului său centru, stabil şi echilibrat. Trecerea de pe un cerc pe altul se face datorită dezechilibrării lui uke, a cărui mână este antrenată continuu de nage (legătura prin tracţiune între cele două centre).

Pentru a-l stăpâni pe uke în timpul mişcării, braţele lui nage trebuie să fie mereu întinse, iar poziţia să-i fie mereu stabilă. Dacă procedeul este executat cum trebuie, senzaţia generală este aceea a unui val care înaintează, apoi se retrage, rostogolindu-se pe malul mării”. Katate tori ai hanmi shiho nage (varianta negativă)

spre deosebire de varianta pozitivă atunci când se execută varianta negativă nage păşeşte în exteriorul lui uke, executând o răsucire de 360 de grade.

 

IRIMI NAGE – ARUNCAREA PRIN INTRARE 

katate tori ai hanmi irimi nage

acest procedeu se bazează pe atragerea lui uke într-o mişcare circulară care amplifică acţiunea lui iniţială; când uke s-a dezechilibrat, nage schimbă brusc sensul rotaţiei, determinându-l pe uke să cadă ushiro ukemi.

Dacă un om este împins înainte şi se dezechilibrează, reacţia lui instinctivă este să se îndrepte, trăgându-l înapoi. Irimi nage se bazează pe folosirea subtilă a acestei reacţii naturale a partenerului. Partea finală specifică procedeului irimi nage constă în conducerea lui uke în jurul lui nage urmată de inversarea bruscă a rotaţiei. Intrarea (începutul) procedeului depinde de atac şi se bazează pe ieşirea din direcţia atacului.

 

SOKUMEN IRIMI NAGE – ARUNCAREA PRIN INTRARE LATERALĂ

shomen uchi sokumen irimi nage

sokumen irimi nage se înrudeşte cu irimi nage în ce priveşte principiul inversării mişcării aplicat la sfârşitul acţiunii, însă se deosebeşte prin poziţia laterală a corpului în momentul aruncării. În realizarea acestui procedeu sunt foarte importante sincronizarea respiraţiei cu deplasarea greutăţii lui nage de pe un picior pe altul pentru păstrarea unui nivel cât mai jos a hârei şi dezechilibrarea lui uke.

 

TENCHI NAGE – ARUNCAREA CER-PĂMÂNT 

numele procedeului se trage de la poziţia caracteristică a mâinilor lui nage în momentul doborârii lui uke: una îndreptată în sus (spre cer), iar cealaltă în jos spre pământ. Prin ambele mâini ale lui nage circulă ki, astfel încât dezechilibrarea lui uke se face numai datorită mâinilor, nu şi a pieptului lui nage. Procedeul se potriveşte mai bine contra atacurilor din faţă, a căror forţa este aspirată de nage şi apoi întoarsă înapoi prin uke, spre spatele său şi în jos, după mişcarea specifică procedeului. Toată mişcarea trebuie executată de nage curgător, fără “colţuri”, cu o bună sincronizare.

Ryote tori tenchi nage (varianta pozitivă)

uke atacă prinzându-l pe nage de ambele mâini şi-l trage. Acesta roteşte mâna dreaptă cu palma spre interior şi înainte, ridicând-o şi împingând cu ki. Totodată nage face un pas cu stângul înainte, spre dreapta lui uke şi cu tekatana stangă împinge spre stânga jos cu mâna dreaptă a lui uke. În continuare nage face un pas cu dreptul înainte, spre dreapta şi înapoia lui uke, îşi roteşte corpul spre stânga şi-l aruncă pe uke. Braţele lui nage formează un “cerc de fier” prin care se transmite ki-ul spre uke

 

 

KAITEN NAGE – ARUNCAREA ÎN ROATĂ 

katate tori gyaku hanmi kaiten nage

în aikido, mişcările nu trebuie să fie făcute după linii drepte frânte, ci rotunde, dar nu în plan, ci în spaţiu, adică sferice. Prin procedeul kaiten-nage partenerul cade ca o minge rostogolită şi elevul îşi însuşeşte atât mişcările de răsucire cât şi cele de întoarcere.

Există două variante pentru partea iniţială a procedeului:

1. a) uchi-kaiten-nage: aruncarea prin rostogolire, trecerea lui nage pe sub braţul lui uke, sau prin interior;

2. b) soto-kaiten-nage: aruncarea prin rostogolire, nage rămânând în exteriorul braţului lui uke.

Prin rotirea amplă şi vioaie a braţului lui uke dinspre nage de către acesta, corpul lui uke este dezechilibrat şi trunchiul sau este silit să se aplece. Prin împingerea înainte a braţului lui uke, ridicat sus şi blocarea capului său cu cealaltă mână de către nage, care-l împiedica astfel pe uke să-şi revină şi să reziste, uke este aruncat înainte şi silit să se rostogolească în mae-ukemi. Nage îl arunca pe uke nu printr-o mişcare a muşchilor braţelor ci din hara, păşind înainte cu piciorul dinspre uke.

 

UDE KIME NAGE – ARUNCARE PRIN PÂRGHIE ASUPRA BRAŢULUI ÎNTINS 

katate tori ai hanmi ude kime nage

ude kime nage are ca baza execuţia unei pârgii asupra cotului întins al lui uke.

Uke atacă prin katate tori ai hanmi, moment în care nage îl dezechilibrează printr-o mişcare circulară a mâinii prinse şi prin mişcarea piciorului din spate astfel încât iese din sfera de atac. Nage torsionează braţul lui uke şi-i îndreaptă cotul, iar cu mana opusă execută o pârghie asupra braţului lui uke, de sus în jos şi spre înainte.

 

KOTE GAESHI – ARUNCAREA PRIN ROTIREA ÎN AFARĂ A ÎNCHEIETURII MÂINII 

acest procedeu serveşte la aruncarea partenerului pe spate, dar se poate continua cu fixarea lui uke printr-o acţiune dureroasă asupra mâinii sale. Deci kote-gaeshi se aseamănă cu shiho-nage în privinţa dublei funcţii de aruncare şi fixare, iar ambele sunt înrudite cu katame-waza. Pentru proiectarea lui uke se utilizează efectul dureros provocat de răsucirea încheieturii mâinii lui spre exterior, cu o priză specifică. Katate tori ai hanmi kote gaeshi (varianta pozitivă) nage apăsă cu degetul mare la rădăcina degetului mic al mâinii lui uke, în direcţia degetului mic. Îndoirea mâinii duce la răsucirea braţului, iar acesta mai departe la răsucirea şi căderea lui uke, într-un lanţ al efectelor dureroase ce se amplifică mereu, pornind de la simplă apăsare cu ki a rădăcinii degetului mic al lui nage. Căderea lui uke poate fi sau o uşoară rostogolire laterală, sau un salt spectaculos peste propriul braţ răsucit, funcţie de tăria acţiunii lui nage, dar se termină cu ajungerea lui uke cu spatele pe tatami. Acesta este sfârşitul primei părţi a procedeului: “aruncarea”. Nage continuă mişcarea fără întrerupere fără să slăbească apăsarea cu degetul mare, respectiv răsucirea mâinii lui uke. Orice slăbire sau întrerupere a răsucirii mâinii lui uke îi permite acestuia să scape, să se ridice şi să continue lupta. Deci, după ce uke ajunge pe spate, nage îi conduce în continuare mişcarea prin manevrarea braţului răsucit şi întins, până ce uke se rostogoleşte şi ajunge cu fata pe saltea. Dacă faza a doua a procedeului, adică rotirea lui uke din situaţia cu spatele pe saltea în situaţia cu fata pe saltea, nu se poate face din mişcare (dinamic), manevra se poate face şi static. Se îndoaie braţul lui uke şi printr-o pârghie, cu ambele mâini ale lui nage, asupra antebraţului lui uke, acesta este silit să se rostogolească. Urmează faza a treia – fixarea – care constă tot într-o acţiune dureroasă de răsucire a braţului lui uke. Pentru fixare, nage îngenunchează lângă uke, astfel ca umărul acestuia să fie cât mai adânc între genunchii lui nage şi lipit pe saltea. La trecerea lui nage din picioare în genunchi are loc o schimbare a mâinilor sale care apucă mâna lui uke, manevra în cursul căreia uke poate profita de clipă de libertate pentru a-şi elibera mana şi a contraataca. Evitarea acestei clipe de lipsă a controlului se realizează prin blocarea mâinii lui uke cu genunchiul lui nage. Răsucirea braţului lui uke pentru fixare se face cu ajutorul mâinilor şi trunchiului lui nage. Când se execută acest procedeu, totul trebuie să se mişte împreună în jurul centrului lui nage. Complexitatea procedeului este neaşteptat de mare, şi dacă se încearcă descompunerea lui în bucăţi, se constată că nu merge. Dacă se începe cu execuţia la viteza mică a întregului procedeu, după un număr de repetiţii apare un simţ al mişcării de ansamblu, astfel ca exerciţiul începe să se desfăşoare fără efort, continuu şi unitar. Se poate apoi mări viteza, pentru ca iuţeala decurge din precizie şi îndemânare, nu din grabă dezordonată.

 

JUJI GARAMI – ARUNCAREA PRIN AGĂŢAREA BRAŢELOR ÎN CRUCE 

katate ryote tori juji garami (varianta pozitivă)

când uke prinde cu ambele mâini mâna lui nage, acesta din urmă execută o mişcare circulară a braţelor prin care întoarce acţiunea lui uke. Nage apucă cu mâna dreaptă mâna dreaptă a lui uke şi cu mâna stângă apucă încheietura mâinii stângi a lui uke. Este foarte important ca aceasta proiectare să se facă corect pentru evitarea accidentărilor. Încrucişarea braţelor se va face în zona coastelor trăgând o mână spre hara lui nage iar cealaltă este împinsă spre urechea lui uke.

AIKI OTOSHI – ARUNCAREA PRIN PÂRGHIE ASUPRA PICIOARELOR 

yoko men uchi aiki otoshi

în acest procedeu doborârea lui uke se bazează pe folosirea efectului de pârghie aplicat părţii de jos a corpului său. Şoldurile lui uke se blochează cu pieptul lui nage, iar picioarele lui uke sunt împinse înainte cu braţele de nage. Partea finală, specifică aruncării aiki-otoshi, constă în ajungerea lui nage într-o poziţie ghemuită, cu centrul său sub centrul lui uke şi cu corpul lipit lateral de şoldurile lui uke. Mâna lui nage dinspre uke prinde piciorul dinspre exterior al lui uke de sub genunchi, iar mâna cealaltă prinde piciorul dinspre interior sub pulpa. De fapt mâinile lui nage nu prind, ci împing orizontal cu o mişcare pornită din hara. Este foarte important ca greutatea lui uke să nu fie preluată nici o clipă de nage, deci uke să nu fie “ridicat” de nage, ci “măturat” (aruncat). Procedeul necesită o bună sincronizare a mişcărilor celor doi, precum şi o poziţie stabilă, dar foarte joasă, a lui nage, cu genunchii mult îndoiţi şi cu trunchiul cât mai vertical.de remarcat că uke trebuie condus de nage astfel ca să se găsească mereu în mişcare şi să fie obligat să se lipească cu soldurile de nage, ceea ce este mai greu de realizat în cazul al doilea, când legătura uke-nage este prin intermediul umerilor. Nu trebuie făcută greşeala de a-l lăsa pe uke să stea imobil şi stabil, iar nage să se mişte şi să “intre”.

 

SUMI OTOSHI – ARUNCAREA ÎN COLŢ 

shomen uchi sumi otoshi (varianta pozitivă)

această aruncare se bazează pe conducerea lui uke de către mâinile lui nage pe sub unul sau ambele braţe ale iul uke, după o mişcare circulară de bici din faţa spre spate, astfel încât uke se dezechilibrează şi cade “peste colţ”. Doborârea lui uke trebuie realizată prin conducerea mâinii sale cu kl aruncat din hara, şi nu prin tragerea în jos de mână.

 

KOSHI NAGE – ARUNCAREA PESTE ŞOLD 

shomen uchi koshi nage (variantă pozitivă)

principiul de funcţionare al acestui procedeu este binecunoscut şi folosit şi de alte arte marţiale – de ex. În judo. Este vorba de o pârghie aplicată de nage asupra părţii superioare a corpului lui uke: şoldurile lui uke sunt blocate de şoldurile lui nage, iar mâinile lui uke sunt trase de mâinile lui nage, ceea ce provoacă răsturnarea lui uke.

Subliniem că în aikido nu se urmăreşte “încărcarea” şi ridicarea de la pământ a lui uke printr-o mişcare a şoldurilor lui nage, (ca în judo-ex. Uki-goshi). Procedeul koshi-nage urmăreşte conducerea lui uke în jurul lui nage, astfel ca uke singur să se împiedice de şoldurile lui nage şi să cadă.

Desigur că elevii începători se vor ajuta cu mişcări de încărcare împrumutate din judo, însă instructorul trebuie să-i îndrume cât mai repede spre execuţia corectă, în spiritul aikido.

Un aspect caracteristic al procedeului este mişcarea înşurubată în sus a trunchiului lui nage: din poziţia aplecat înainte în momentul contactului cu şoldurile lui uke, nage se ridică după o spirală, conducând totodată pe uke în jos şi în jurul său, ca să-i cadă în faţa tălpilor (nu departe de ele, nu lateral).

Un alt aspect al învăţării acestui procedeu priveşte pericolul de accidentare mai mare, prin lovirea capului lui uke de tatami, datorită înălţimii mici la care se desfăşoară mişcarea. Pentru evitarea acestor neplăceri, nage va conduce mâinile lui uke nu în jos, ci cât mai orizontal, şi le va lăsa libere cât mai repede, pentru ca uke să poată amortiza căderea prin bătaie.

 

KOKYU NAGE – ARUNCAREA CU FORTA RESPIRATIEI 

shomen uchi kokyu nage (varianta negativă)

kokyu-nage este un procedeu greu de executat, deoarece necesită o perfectă sincronizare a energiei expiraţiei, mişcării corpului mereu bine echilibrat şi a ki-ului. Pentru însuşirea şi stăpânirea acestui procedeu sunt necesare îndelungate şi regulate exerciţii de extensie (aruncare) a ki-ului, bazate pe o experienţă îndelungată a elevului pe tatami. Aruncarea se realizează printr-o mişcare biciuită din hara a mâinii lui nage care conduce pe uke, simultan cu o expiraţie puternică. Orice greşeală, de exemplu: folosirea forţei, ne sincronizarea respiraţiei etc., se simte imediat şi uke nu cade.

 

AIKI NAGE – ARUNCAREA ARMONIOASĂ 

shomen uchi aiki nage (varianta pozitivă)

acest procedeu de nivel superior permite doborârea adversarului prin conducerea ki-ului şi dezechilibrarea sa, folosind numai mişcarea corpului lui nage, dar fără atingerea lui uke. Este însă foarte greu să doborî un adversar folosind pentru asta numai un deget, ba poate chiar fără să-l atingi deloc. Dar în aikido faptul este posibil datorită stării mentale spre care se tinde, şi anume a senzaţiei de “mişcare continuă”, în care spiritul, mintea şi corpul formează un singur tot. Procedeul aiki-nage înseamnă o mişcare liberă, neîncadrata în vreun stil sau tipar. Datorită complexităţii mişcării, nu se poate explica cu vorbe, ea trebuie văzută spre a fi înţeleasă.

Procedeul aiki-nage nu poate fi executat decât de un aikidoka al cărui corp şi spirit formează un tot, ca urmare a unei îndelungate şi sincere ucenicii în studierea şi practicarea caii armoniei

 

KATAME WAZA – TEHNICI DE FIXARE 

UDE OSAE (IKKYO) – FIXARE PRIN PÂRGHIE CU ÎNTINDEREA COTULUI 

KATATE TORI AI HAMNI UDE OSAE (VARIANTA POZITIVĂ)

în momentul atacului nage întinde mâna de care este prins şi păşeşte cu piciorul corespunzător mâinii de care este prins (în cazul de faţă piciorul stâng).în continuare, nage îşi roteşte mâna stângă pe sub mâna lui uke şi o prinde deasupra încheieturii, astfel mâna lui nage scapă de priza lui uke, iar mâna dreaptă urcă şi apasă cu tekatana pe cotul lui uke, pe care-l roteşte în plan vertical în sus, apoi nage face un pas cu dreptul înainte şi “taie” în jos. Nage face o in centurare a braţului luke în dreptul genunchiului, marcând “fixarea în picioare”, apoi continuă mişcarea pentru a “fixa la sol”. Ţinând braţul stâng al lui uke întins prin tracţiune laterală cu mâna sa stângă, nage îl apăsă cu cealaltă mână pe cot spre sol, făcând 1-3 paşi, şi-l întinde pe jos cu faţa la saltea, dar păstrând continuu contactul dintre piciorul sau şi coastele lui uke, ce-i alunecă spre gleznă. Numai după ce uke a ajuns cu pieptul pe tatami, nage îi îndreaptă cotul şi-i lipeşte tot braţul pe sol cu cotul în sus, cu braţul cât mai în continuarea coloanei sale vertebrale, apoi îngenunchează lângă uke. Se pune jos întâi genunchiul drept, bine lipit de coastele lui uke, sub axila, apoi genunchiul drept lângă încheietura mâinii lui drepte, dar neintrerupand nici un moment apăsarea asupra cotului lui uke. Cu trunchiul menţinut cât mai vertical, nage apasă cu ki asupra cotului lui uke, până ce acesta semnalizează durerea bătând sonor cu mâna stângă în tatami. Nage nu trebuie să fie pasiv când aşteaptă atacul lui uke: la ude-osae, poziţia de gardă trebuie să fie chiar mai activă decât de obicei. Antebraţul lui uke nu se prinde strâns şi rigid, ci cu mâinile întinse şi flexibile, pornind toate mişcările din şolduri. Braţul lui uke trebuie mereu menţinut întins cu ki, pentru a-l dezechilibra. Umărul său trebuie ţinut mereu mai jos decât cotul şi braţul lui. Uke nu trebuie fixat (apăsat) cu muşchii, ci cu ki-ul care porneşte din hara.

Nu trebuie uitat nici o clipă că mai pot fi şi alţi agresori, aşa că nu se va consuma toată atenţia numai cu cel deja fixat (de această recomandare se ţine seama numai după ce elevul a învăţat destul de bine procedeul).

 

KOTE MAWASHI (NIKYO) – FIXARE PRIN ÂRGHIE CU ROTIREA BRAŢULUI 

mune tori kote mawashi (varianta pozitivă)

fixarea această este deosebit de eficientă, dar totodată foarte complicată.

În general, fixarea constă în răsucirea mâinii lui uke spre capul sau dar totodată braţul şi antebraţul lui uke trebuie să fie la aproximativ 90 de grade, formând un fel de “s”. Uke prinde reverul lui nage, acesta din urmă simulează o lovitură la faţa lui uke pentru a-l dezechilibra şi pentru a-l forţa să se apare. În acest fel nage preîntâmpină un atac similar din partea lui uke. Mâna lui nage “alunecă” pe braţul lui uke până în dreptul poignet-ului executând o fixare a părţii exterioare a palmei pe pieptul său. Cealaltă mână prinde cotul lui uke executând o mişcare simultană de tragere şi împingere în jos, concomitent cu înaintarea lui nage.se continuă mişcarea de dezechilibrare a lui uke, obligându-l pe acesta să se întoarcă cu spatele la nage. Înaintarea se face până în momentul în care partenerul are fixat pe sol umărul corespunzător braţului ţinut. Nage încadrează braţul ţinut vertical al lui uke cu genunchii pe care îi coboară pe rând. Torsionarea braţului lui uke se face plasând tekatanele pe cot şi încheietura şi prin mişcarea de rotire a trunchiului lui nage.

 

KOTE HINERI (SANKYO) – FIXARE PRIN PÂRGHIE CU ROTIREA MÂINII 

katate tori ai hanmi kote hineri (varianta pozitivă)

începutul acestui procedeu este la fel ca la ude osae cu deosebirea că mâna lui nage dinspre corpul lui uke alunecă de pe cot pe sub braţul întins al acestuia, prin interior pentru a-i prinde mâna. Mişcarea continuă ca şi cum nage ar avea o sabie în mână, armează (degetul arătător este îndreptat spre fata lui uke) şi taie simultan cu trecerea în faţa lui uke când acesta este dezechilibrat. Nage apăsă cu mâna cotul lui uke, fixându-i umărul şi pieptul pe sol după care are loc fixarea propriu-zisă.

 

TEKUBI OSAE (YONKYO)  – fixare prin pârghie cu rotirea şi apăsarea braţului

katate tori ai hanmi tekubi osae (varianta pozitivă)

efectul dureros specific acestui procedeu se realizează numai dacă mâna respectivă a lui nage lucrează ca o pârghie la care degetul mic şi rădăcina degetului arătător sunt capetele, iar încheietura mâinii punctul de oscilaţie.în varianta irimi, acţiunea dureroasă se realizează de nage prin apăsarea rădăcinii degetului drept arătător de la dreapta la stânga şi în jos asupra nervului radial al mâinii drepte a lui uke.în varianta tenkan, acţiunea dureroasă se obţine prin apăsarea rădăcinii degetului drept arătător asupra osului cubital de la mâna dreaptă a lui uke, în direcţia de la stânga la dreapta, printr-o rotaţie largă. Pentru reuşita procedeului, mâinile lui nage care ţin antebraţul lui uke trebuie să se mişte cu ki, elastic, descriind mereu arce de cerc. Efectul dureros nu se poate obţine dacă se foloseşte forţa muşchilor. Începătorii au deseori dificultăţi în localizarea punctului dureros. Trebuie perseverat în căutare, exersând mişcarea cu ki din hara şi îndemânarea va veni de la sine. Trebuie evitată degenerarea exerciţiului într-o întrecere de forţă între parteneri, situaţia la care se poate ajunge uşor din cauza nepriceperii lui nage de a găsi punctul dureros.

 

UDE NOBASHI (GOKYO) – CHEIA DE BRAŢ 

ura ken ude nobashi

când uke ataca gâtul lui nage cu cuţitul printr-o mişcare gen uraken, nage reacţionează printr-un pas cu stângul spre stânga şi blochează braţul lui uke cu cele două tekatane. Apoi braţul lui uke este condus în jos (ca la ude – osae) însă nage prinde braţul lui uke cu dreaptă sub încheietura mâinii şi cu stânga peste cot. Mâna lui uke trebuie bine răsucită, astfel ca vârful cuţitului să fie îndreptat înainte, nu spre nage, iar cotul lui uke trebuie bine extins, ceea ce provoacă durerea şi slăbiciunea lui uke, care poate fi astfel fixat la sol şi dezarmat.

Pentru dezarmare fie se ţine cotul bine extins cu stânga şi se apasă cu dreapta pe dosul mâinii lui uke, răsucind-o înainte, fie se îndoaie cotul lui uke şi i se aduce mâna lângă umăr, apoi se apasă vertical în jos pe cot şi mâna lui uke se desface din cauza durerii.

 

HIJI KIME OSAE – FIXARE PRIN FORŢAREA COTULUI DE SUS ÎN JOS 

katate tori ai hanmi hiji kime osae (varianta pozitivă)

începutul acestui procedeu este la fel ca la ude osae până când nage ajunge în poziţia kiba dachi, după care mâna acestuia dinspre uke incentureaza cotul apăsând asupra acestuia concomitent cu priză pe încheietura mâinii partenerului şi acţionarea asupra acesteia şi torsionare.