Câteva sfaturi pentru elevi.

Din experienţa multor generaţii de elevi, fie ei începători sau avansaţi, se pot retine următoarele recomandări :

  • Scopul Aikido-ului nu consta in însuşirea perfecta a tehnicilor de au. Oparare, pentru ca, după cum am mai spus, tehnicile sunt doar un mijloc si nu un scop. Mai importanta pentru elev este educarea complexa, pentru ca acesta sa capete o personalitate echilibrata, naturala si puternica, astfel incit la nevoie sa poată rezolva eficient problemele ce-i apar in viață.

  • Gândește-te si acţionează conform Principiilor Aikido, trăieşte simplu si armonios, fii mereu atent la „Centrul” tău.

  • Fiecare trebuie sa meargă singur pe Calea (Do) sa. Nu te înșela cu gândul ca te vor purta alţii in spate. Participa regulat la antrenamente si fii punctual.

Poartă-te cu bîndete cu cei slabi, si fii fata atent

De cei puternici.

O fapta mica este mai valoroasa decât o vorba

Mare, aşa ca mai bine acţionează.

Preţuieşte puţinul si caută simplitatea, separa

Principiile si fii atent cu formele.

Fii generos, hotărât si politicos. Antrenează-te

Cu hărnicie si cu participare interioara (cuSinceritate).

Cel mai bun partener este acel pe care ii ai la

Dispoziţie. Ai grija de el, pentru ca nimeni nu

Poate învăța Aikido singur.

Învăța regulile de baza ale Aikido : de mişcare

(generale); procedeele (specifice); de

Respiraţie; de gândire; de viață.

In timpul antrenamentului urmăreşte aplicarea

Următoarelor idei principale :

  1. a) realizarea echilibrului, stabilităţii si mişcării corecte a corpului;

  2. b) aplica aceste principii : fără forţa, fără graba, fără întrerupere;

  3. c) gândește-te ca orice mişcare pe care o faci trebuie sa aibă un rost si sa fie folositoare in lupta (autoapărare);

  4. D) aplica oricărei mişcări pe care o faci, regulile de respiraţie corecta;

*) încearcă să-ți stăpânești si coordonezi cele trei centre importante : centrul de greutate, centrul Ki-ului (Seika-no-itten) si centrul gândirii, astfel ca ele sa se unească in acelaşi punct !

 

Învăța sa faci procedeele si pe partea stingă si pe cea dreapta !

Nu uita ca orice mişcare de apărare trebuie sa se desfăşoare după o sfera dinamica, al cărei centru este Nage, in timp ce adversarul (Uke) trebuie sa se mişte pe suprafaţa exterioara a acesteia !

Indiferent cum ar fi deplasarea (înainte sau înapoi) acţiunea lui Nage trebuie sa fie mereu o împingere, niciodată o tragere ! O tehnica începe si se termina cu Kamae ! Un procedeu este un tot, cu început si sfârșit, cu respiraţie completa (inspiraţie si expiraţie), cu concentrarea Ki-ului in Seika-no-itten, urmata de extensia (explozia) Ki-ului. Fii relaxat si păstrează-ți cumpătul ! Încearcă sa „primeşti” armonios atacul adversarului si nu hotărî dinainte procedeul de apărare pe care ii vei folosi ! Nu uita ca înainte de a începe mişcarea (tehnica de apărare) trebuie sa iei contact „mental” cu adversarul, cu Ki-ul sau ! Nu privi niciodată in jos. Priveşte in jurul tău, cu capul sus !

Nu alerga după procedee noi si spectaculoase : lasă-le sa vina singure la tine !

  • Exerciţiile in Aikido se fac cu viteza mica, dar cu Ki mult !

  • Procedeele corect executate nu pot produce accidente ! Orice accident este dovada indisciplinei celui accidentat, care trebuie pedepsit !

  • Accidentul apare cu siguranţa daca antrenamentul decurge in graba.

  • Antrenamentul de Aikido se continua si in afara Dojo-ului ! Forma predominanta in afara sălii

* este antrenamentul spiritual, fără a-l exclude si pe cel fizic !

  • Nu pierde nici un moment liber fără a te gândi, fără a practica Aikido.

  • La antrenamente se executa exerciţiile care trebuie făcute, nu acelea care plac sau pe care le cer elevii. Natural, exerciţiile acestea sunt de obicei neplăcute.

  • Numai instructorul ferm este bun.

  • Nu se pot studia 10 lucruri deodată ! Nu se poate învăța decât o singura Arta Marţiala deodată !

  • Un Uke bun, care ataca corect si cade corect, este un ajutor de nepreţuit.

  • Atacul trebuie sa fie convingător, Uke sa împingă sau sa tragă cu Ki. Începătorii greşesc adeseori prin exces de politeţe, sau lipsa de Ki, si in aceasta situaţie atacul nu are nici un sens, si evident ca nu ai de ce sa te aperi.

e’ La procedeele de fixare (Katame-Waza) Nage nu trebuie sa exerseze cu amabilitate, întrebând pe Uke : ‘Te doare ?”. Din contra, se va lucra cu> convingere, pina ce Uke bate in saltea, semnalând durerea.

  • Fii sincer când te antrenezi !

  • Procedeele de baza se predau in cursul lecţiilor; procedeele personale nu se predau, ele se demonstreza pentru schimb de experienţa.

  • Daca exersezi procedeele de baza mult timp, cu diverşi parteneri, fără sa vrei, vei constata după un timp ca procedeele complicate ‘Vin” fără sa le cauţi !

  • Un elev avansat, se recunoaşte după următoarele : se mişca cu gratie, corpul este foarte vertical are mare stabilitate si forţa.

Pentru a înţelege Artele Marţiale orientale, corpul trebuie împărţit in doua părţi : a) de la brâu in jos – partea inferioara – care trebuie antrenata sa fie solida, stabila, ancorata puternic de sol : pentru realizarea acestei condiţii sunt necesare poziţii ciudate, cu multe unghiuri drepte

Făcute de articulaţiile picioarelor;

  1. B) de la brâu in sus – partea superioara – care trebuie

Sa fie dreapta, verticala, relaxata.

Stabilitatea este o condiţie deosebit de importanta. Elevul trebuie învățat sa dorească sa devină stabil. Prin antrenament corect, instabilitatea naturala (datorata dezechilibrului psiho-motor, contradicţiei dintre spirit si corp) lasă locul stabilităţii : corpul devine parca mai dens, mai omogen, mai unit. După prima luna de antrenament corect, cu Ki, apar modificări fiziologice in structura corpului. Căutarea stabilităţii in mişcare permite aprecierea evoluţiei spirituale si a progresului făcut de elev.

Oamenii care au partea superioara a corpului relaxata nu pot fi doborâți. Aceasta idee nu poate fi înţeleasa de europeni, care reţin din ce vad doar tehnicile de lupta. Japonezii au, in timpul executării procedeelor, spatele drept.

Asistentul instructorului (Uke cu care instructorul demonstrează procedeele) are o mare importanta pentru reuşita lecţiei. Asistentul nu trebuie sa aibă in timpul antrenamentului probleme de nici un fel in afara sarcinii lui de asistent : in caz contrar, trebuie înlocuit. Asistentul va sta permanent cu ochii numai asupra instructorului, pentru a capta orice mesaj de la acesta. In general asistentul va sta in Za, retras : când este cazul, se ridica, face ce trebuie, apoi se retrage modest pentru a nu împiedica elevii să-l vadă pe instructor. Daca instructorul nu i-a făcut semn sa se aşeze, asistentul se iasă într-un genunchi si aşteaptă atent continuarea demonstraţiei întrerupte.

  • Antrenează-te cit mai des !

  • Ai grija de sănătatea ta si ferește-te de excese de orice fel. Respecta igiena corporala si îmbracă-te cu haine curate si lejere.

  • Antrenamentul se face cel puţin după o jumătate de ora de la trezirea din somn, o ora înainte sau după masa si o ora înainte de culcare.

  • Sprijină cit poţi toate iniţiativele si masurile pentru ridicarea si dezvoltarea Aikido-ului. Îngrijeşte echipamentele si aparatele de antrenament si păstrează curăţenia in Dojo.

  • Respectă-l pe instructor, ai încredere si urmează recomandările sale. Chiar după ce, ajungi si tu maestru, sa ramii un elev recunoscător !

Nage Waza (Aruncări, proiectări

AIkido este un manual de morala si principii de comportare naturala, scris in limbajul expresiei corporale, care urmăreşte împlinirea omului, desăvârșirea personalităţii umane.

Dar nimeni nu citeşte o carte cu iluzia câ-st va însuși măiestria expusa in ea, numai prin simpla citire. Cel care practica Aikido numai pentru a-și perfecţiona tehnica de lupta, poate ajunge sa impresioneze prin meşteşugul sau, dar atragem atenţia ca tehnica nu este decât un mijloc pentru atingerea scopului : ARMONIA !

Când forte contradictorii, materiale sau spirituale, se confrunta in spaţiu si timp, apare o situaţie de conflict. In cazul atacului unui om asupra altuia apare o astfel de situaţie conflictuala. In timpul antrenamentului Uke ataca concentrându-și Ki-ul, îndreptându-l asupra lui Nage sub forma unei atac pornit din Hara îndreptat spre acesta prin forţa expiraţiei (Kokyu). Pentru ca atacul să-și atingă ţinta in momentul potrivit, Uke trebuie sa adapteze mişcarea la situaţia spaţiala si temporala data.

Nage se poate apară conform principiilor Aikido-ului aducându-l pe Uke într-o poziţie de repaus (nemişcare) printr-un răspuns pozitiv (Irimi) sau negativ (Tenkan). Energia lui Uke poate fi absorbita de Nage, fie pentru a fi îndreptata in exteriorul sau, fie pentru a fi îndreptata împotriva lui

Uke. Pentru dispariţia conflictului se neutralizează Ki-ul lui Uke chiar la nivelul spaţial si temporal determinat de el.

Aceasta cale de rezolvare a problemei se regăseşte mai ales la procedeele de fixare (Katame Waza). Cu ajutorul lor se poate anula eficienta atacului, fără a-l vătăma pe atacator. Nage este stăpân pe desfăşurarea acţiunii si o poate opri oricând doreşte. Dezavantajul procedeelor de fixare este faptul ca Nage rămâne legat de Uke. Din aceasta cauza Katame Waza nu se folosesc in principiu in cazul atacului mai multor adversari.

Si in cazul procedeelor de aruncare (Nage Waza), rezolvarea consta in acelaşi mod de cnducere armonioasa a energiei atacului in sensul devierii ei sau pentru a o îndrepta împotriva celui care ataca.

Reîntoarcerea Ki-ului advers nu se mai face către Hara lui Uke (ca la Katame Waza), ci pi’ Hara sa, astfel incit Uke este repus in mişcare pe o noua traiectorie determinata de data aceasta de Nage. Ki-ul lui Uke este deci neutralizat numai pe o scurta perioada de timp, cit durează mişcarea împreună a celor doi : Nage si Uke. După ce își aduna Ki-ul dezorganizat de Nage, Uke își recapătă stăpânirea pe forţele sale.

Prin acţiunea sa de apărare, Nage a transferat conflictul in alt loc si timp, dar nu l-a anihilat complet si astfel conflictul poate reapare. Acest dezavantaj al procedeelor de aruncare este compensat de faptul ca in cazul acestor procedee, Nage este foarte puţin timp legat de Uke si își recapătă rapid libertatea de mişcare, strict necesara in cazul atacului simultan al mai multor adversari.

Întrucât prin Aikido tăria apărării este determinata de tăria atacului, in unele situaţii si ca urmare a unui atac deosebit de dur, se poate ajunge ca Uke sa fie neutralizat chiar printr-un procedeu de aruncare, fie datorita violentei aruncării lui L>ke, fie prin continuarea aruncării cu un procedeu de fixare.Se poate deci ajunge la neutralizarea adversarului si prin Nage Waza, daca situaţia o cere.

Procedeele de aruncare in Aikido sunt atât de variate incit numărul lor pare nesfârșit. Când elevul ajunge suficient de avansat ca sa poată lucra liber, descoperă ca nu exista doua aruncări la fel, deoarece fiecare procedeu este specific unui anumit atac si unei anumite situaţii.

Atenţie ! Ideea importanta nu este de „a face” sa iasă un procedeu, ci de „a lasă” sa iasă. Pina la atingerea acestui nivel drumul este lung si greu.

După ce ai fost aruncat de alţii de nenumărate ori si ai executat procedee de aruncare la rândul tău de mii de ori cu partenerii tai, ajungi sa nu te mai gândești dinainte cum sa faci procedeul sau cum sa cazi. Din acest moment începi sa faci Aikido cu adevărat. Acum Aikido a devine un mod de a fi.

Sigur ca este bine să-ți planifici acţiunile; Aikido insa te învăța cum sa fii oricând gata sa faci fata unei situaţii neprevăzute, sa rezolvi cu succes momentul, „acum si aici”, sa poţi controla o situaţie când nu ai timp de întrebări si când trebuie sa acţionezi imediat. Pentru a ajunge acolo trebuie ca ucenicia nu sa se lipească de tine, ci sa devină o parte integranta din tine;” trebuie sa devii ceea ce înveți sa faci” ! Numai aşa poţi ajunge sa te mişti liber fără ca atacul sa te paralizeze. Nu trebuie uitat ca ne aflam in domeniul spontaneităţii si intuiţiei, si daca in acest domeniu vrem sa ne mişcăm folosind raţiunea, este ca si cum un orb și-ar caută drumul cu lanterna. Practica pe Tatami urmăreşte sa dezvolte si sa antreneze intuiţia.

Pentru ca antrenamentul sa fie util nu trebuie îngheţata tehnica, nici hotărât dinainte ce se va petrece, nici lăsat spiritul sa devină rigid si încăpățânat. Trebuie sa simţi atacul, să-l urmezi evitându-l si să-i conduci energia fără a o bloca, tocmai pentru a o întări. Astfel partenerul se trezeşte cu un gol acolo unde credea ca găseşte

Un obstacol si va fi antrenat de însăși forţa atacului sau.

Evident ca acţiunea intuitiva nu garantează succesul, in schimb încremenirea precis iţi asigura înfrângerea. In Aikido avem de a face cu problema de a executa voit ceea ce in general se face inconştient – in condiţii cu totul diferite de cele ale luptei.

Practicarea Aikido-ului nu schimba nimic din om, ci doar dezvolta cu precădere calităţi existente si care nu se exteriorizează decât in cazul in care este luat prin surprindere.

Aceste însușiri sunt ascunse in adâncul individului, dar spontaneitatea lor in manifestare a fost refulata de educaţia sociala. Este vorba sa fii spontan, sa laşi acţiunile sa exprime adevăratul lor înțeles fără a fi reţinut de îndoieli, complexe, idei – toate aceste produse ale gândirii.

Înseamnă sa nu ne lăsam paralizaţi de grija continua asupra felului cum vor fi primite faptele noastre, de teama ca „ce o sa z / ca lumea ?”. Trebuie ca treptat sa fie învinsa rigiditatea mentala si emoţionala.

Observaţi de exemplu, cum string mina diverşi oameni. Cite strângeri de mina, atâtea atitudini. Unele sunt reci si formale, aproape fără voie; altele sunt ca o menghina; alteori ai impresia ca strângi unt in palma. Strângerea mâinii este un limbaj care dezvăluie atitudinea unei persoane. Poate ca din acest motiv strângerea de mina tinde sa dispară prin unele locuri in care deja exista probleme datorita lipsei de comunicaţie intre oameni.

Va aduceţi aminte de o reîntâlnire cu un vechi si bun prieten după o despărţire mai lunga ? Mâinile amândurora s-au ridicat simultan, întinse una spre cealaltă, aproape de la sine, de parca se atingeau chiar înainte de orice contact, lata un exemplu de mişcare spontana, libera, lipsita de orice calcul, fără reţinere, in care atitudinea exterioara o reflecta pe cea interioara, fără teama sau ruşinea de a-ți arata adevăratele sentimente.

Trebuie sa ne antrenam sa primim orice atac si sa executam orice procedeu de Aikido – tocmai cu aceasta atitudine sincera si libera. Învățând sa trecem peste rigiditatea lui „daca” si „totuşi”, care de obicei ne încurca mintea, vom depăşi starea in care ne tot întrebam ce procedeu ar trebui făcut păna când trece timpul si e prea târziu ca sa se mai poată face ceva. Când situaţia o cere acţionezi cit poţi mai bine si gata !

Cei mai mulţi oameni suferă de mania superiorităţii : ca omul este superior altor fiinţe; ca el însuși este superior altora; ca omul înalt este superior celqr mai scunzi si aşa mai departe.

Tendinţa de „înălţare”, fără chibzuiala, de ridicarea Ki-ului la cap in loc de a-l cobori spre Hara duce sigur la pierderea echilibrului, iar astfel de obişnuinţe duc la pierderea încrederii in propriul corp si la apariţia tensiunilor nervoase.

Existenta unei strânse legături intre corp si minte este bine cunoscuta si uşor de demonstrat.

De exemplu orice om normal poate sa se plimbe uşor pe o bârnă lata de 10 cm., când aceasta este aşezata pe pardoseala; daca este suspendata la o înălţime oarecare, deplasarea de-a lungul ei devine o treaba adeseori imposibil de dus la bun sfârșit.

Problema se poate rezolva prin antrenamente. Siguranţa in mişcare astfel obţinută destinde mintea, care capătă încredere in posibilitatea corpului de a face fata chiar unor situaţii limita. Prin antrenamentul mintal se poate îndepărta frica atât de mult, incit corpul sa redevină o unealta ascultătoare a mintii eliberate.

Prin practicarea Aikido-ului cu mişcările sale naturale, elevul își Descoperă corpul, cu posibilităţile si limitele lui. Apare astfel o siguranţa in mişcări care influienteaza pozitiv si mentalitatea elevului, ceea ce dttce la dispariţia crispării provocata de frica.

Procesul se poate ilustra ca o piramida, care la început sta pe vârf si care revine cu timpul la poziţia naturala cu baza in jos. Un om astfel „reconstruit” își cunoaşte valoarea, nu mai este paralizat de închipuiri si poate acţiona pornind din „Centrul” sau puternic si stabil către exterior.