PAVEL CORUT #h Cel mai mare Orb e cel care nu vrea sa vada iar cel mai mare surd, cel care nu vrea sa auda. Proverb românesc ARTA SUCCESULUI v oi. EDITURA VARANHA Bucuresti 1993 ATENTIONARE Aceasta carte nu este o lucrare stiintifica. Am încercat sa îmbin stilul beletristic cu informatia stiintifica pentnra oferi cititorilor un ghid al reusitei în viata. Sper ca am reusit câte ceva. Daca vreti sa deveniti mai puternici, mai întelepti, mai sanatosi, mai siguri de dumneavoastra, cititi pe îndelete aceasta carte. Nu va grabiti sa treceti usor peste prpblcme^Folositi un creion colorat pentru a sublinia pasajele cam va, intereseaza, care va sunt necesare în lupta vietii. Recititi ceea ce va atrage în mod deosebit, puneti-va întrebari si cautati raspunsuri; fiecare poate gasi raspunsul, daca îl cauta meticulos, rabdator, zile în sir. Citind si recitind cartea, aplicând unele procedee de autosugestie prezentate în ea, veti descoperi ca ati declansat în dumneavoastra forte neobisnuite, categorisite conventional ca paranormale. Nu va speriati! Sunt forte absolut normale, uitate în subconstientul nostru. Nu exista domeniu de activitate în care aceste forte sa nu asigure succesul. Lc-am testat pe mine însumi, ani în sir. Trebuie sa le folositi si dumneavoastra! Fara ele nu veti reusi sa va înaltati catre culmile gloriei-si sa atingeti adevarata fericire. , Persoanele obisnuite cu lecturi mai usoare, cu stilul meu cam libertin, vor fi tentate sa abandoneze aceasta carte ori s-o citeasca superficial. Le rog din tot sufletul sa fie rabdatoare, sa citeasca aient câteva pagini pe zi, atât cât le permite propria fire. De asemenea, sa întrerupa lectura atunci când nu le mai face placere si s-o reia numai când sunt din nou pregatiti pentru a recepta si întelege Aceasta carte va scoate din multe nevoi, va poate feri de mari primejdii, de mari necazuri. încercati sa o patrundeti, sa o însusiti cât mai bine si veti realiza ca este un fel de ghid al reusitei în viata. Trebuie sa reusiti în viata! Nu se poate altfel! Viata fara succese, fara satisfactii, fara fericire nu merita traita. Faceti un mic efort pentru a va face viata demna de a fi traita!. Va rog sa-1 faceti, oricât v-ar fi de greu!! PavelConit I.S3.N.-973- 96170-2-6 -973-96170- 3-4 DRUMUL C ATRE PISCURI Vreti sa ajungeti liber, bogat, faimos si fericit? Vreti sa aveti întotdeauna succes în tot ce faceti, începând cu viata sentimentala si terminând cu afacerile? Vreti sa scapati din robia bolilor, îmbatrânirii premature, viciilor si slabiciunilor de tot felul ? Va iubiti copiii si vreti sa-i vedeti sanatoti, liberi si fericiti? Vreti sa va smulgeti din viata anosta, lipsita de satisfactii, pe care 6 traiti în prezent pentru a urca pe culmile succesului? Vreti sa reusiti pe deplin în aceasta viata si, de ce nu, pi cele pe care Ic mai a veti de trait ? Cititi cu atentie aceasta carte! Nu veti regreta. Fiecare om, inclusiv autorul ci, arc câte ceva, de învatat din ea. Cam asa începea cartea CHEILE SUCCESULUI, lansata în urma cu aproape un an si jumatate. Contrar asteptarilor melc, cititorii nu.s-au înghesuit sa devina liberi, faimosi, bogati, fericiti. Cartea s-a vândut greu, cu paguba pentru editura. Si asta în ciuda faptului ca era cea mai buna carte pe care am scris-o vreodata. Nedumerit, am trecut la analiza acestei situatii ciudate. Normal, am apelat la amicul nostru, Balaiul. -la zi, nene, de ce nu vrea tugulanul sa învete arta succesului? l-am abordat eu. Lipoveanul a rânjit satisfacut. Avea ocazia sa ia în tarbaca un tip din alta scoala de viata: . -Ce-i, tâca? Tugulanul nu vrea sa citeasca marafetul ala cu chei, ai? E normal, bre. Dupa titlu, banuieste ca e vorba de ce v asii ca propaganda în favoarea conventiei cu speraclu si tacalie. -Cartea-i neutra, nene, I-am asigurat eu. -Si? Tugulanul a înghitit cu voiosie atâtea gulgute otravite, încât i s-a aplecat. Nu mai papa nimic. Nici bune, nici rele. E satul de tot. Nici nu apuca sa deschida bine televizorul, ca se si propteste unul pe ecran, aratându-i tot felul de marfulite pe care trebuie musai sa le cumpere. Pricepi? Toti încearca sa-i umfle mangotii din buzunarul anemiat peste masuri Nici unul nu spune: Vino, draga tugulane, colesica, la pravalia noastra, sa-ti dam ceva pe gratis. Sau, sa-ti cumparam ce ai tu mai de soi: idei, talent, devotament.. Pricepi? Tugulanul e împins zdravan catre pozitia de cumparator-consumator. -Si nu-i bine? -Ba da. Dar amarâtul n-are malaiul necesar pentru a ocupa cu brio postul. Asta trebuie sa-1 înveti tu: sa faca mai întâi gologani, sa aiba de unde cheltui. . -Pai, eu cred c-am facut*o deja. -Ce Crezi tu nu are importanta. Ce crede tugulanul cititor e hotarâtor. Ai scapat din atentie ceva extrem de important: în aceasta tara oamenii sunt învatati insistent, de secole^ sa nu aiba succes în viata. Pricepi! „4rfa ratarii este practicata cu frenezie, cu patima. Suntem în tara dominata de legea Sa moara si capra vecinului. Am zâmbit. Era timpul sa-i dau si eu o mica lectie: -Stadiu depasit, Balaiule. Acum se aplica tegea Sa moara vecinul, sa-i iau capra. E un pas înainte, nu? -Este. Cum zicea barbosul ala-acumularea primitiva acapitalului. Pe bune, faza e cam sângeroasa. Tocmai de aceea cartea ta nu e neutra. -Adica? ¦ ¦ . -Daca-1 înveti pe orii sa aiba succes în viata, înseamna ca optezi pentru capitalism si republica. în comunism si monarhie nu se poate atinge succes deplin. Placintele sunt împartite din start la Q ceata de baftosi ori lingai. Omul drept si destept nu poate iesi din tarcul social stabilit de legile monarhiei si comunismului. Or, tu vrei sa scoti tugulanii din tarcuri, sa-i îndemni catre culmi. Cât mai sus posibil. -Exact! Fiecare cât se poate de sus. Dar nu prin orice mijloace. Si nu în contra legilor firii. Mai precis, nu împotriva Legii Cerului si Pamântului. -Atunci, ce mai stai? t)a-i drumul! Si pentru ca esti un înrait fumatovpune o reclama cam de soiul: Aceasta carte costa mai putin decât uri pachet de tigari Otrava din pachet va scurteaza viata cu câteva minute. Carteayapoate schimba radical viata în bine. Ce-arfi ca în loc detigari sa cumparati astazi aceasta carte? -Nene, am facut eu admirativ, sa stii ca merge. ; -Da-i drumul, tâca! Si nu uita de nen-tu! Cum ai nevbfe de o idee zbanghie, înflge-te în poarta mea! Oricum, eu am trait în V capitalism” si stiu cu ce se manânca. Dupa aceasta prima conversatie cu Balaiul, am cugetat câteva zile. Lipoveanul avea dreptate. Secole în sir, românii au învatat arta ratarii. Chestia a prins atât de adânc, încât a intrat iii proverbe si zicâtori. Acolo, la baza întelepciunii si sufletului geto-dac, sainsinuat otrava unor zicale si proverbe contrare Ixgii Universului. Câteva exemple de proverbe care nu au facut parte din spiritualitatea geto-daca, fiind introduse de catre diferiti invadatori prin violenta sau perversi late: A deyarul um bla cu capul spart; A devarul e proasta marfa; Dreptatea totdeauna umbla cu capul spart; Capul plecat sabia nu-1 taie; Mai bine un magar viu, decât un întelept mort; Judecatorul e ca osia: daca nu1 ungi, scârtâie; Tacerea e de aur, Banul poatetol; Gne se învata numai moartea îl dezvata; Cine scuipa în sus îi cade scuipatul pe obraz; Nu poti umbla cu miere fara sa-ti lingi degetele; Nu te încrede nici în camasa ta!; O mâna spala pe alta, amândoua obrazul (murdar!); Orice adevar nu e bun de spus; Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa s% traiesti; Pestele cel mare înghite pe cel mic; Saruta mâna pe’ care n-o poti muscat; Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor; Vorba e de argint, tacerea e de aur etc. Astfel de proverbe sunt în contradictie flagranta cu fondul spiritual geto-dacic si au menirea de a cultiva lasitatea, coruptia, oportunismul, frica, pesimismul, neîncrederea în oameni, în dreptate si adevar etc. Din pacate, ele au patruns în conceptiile si deprinderile oamenilor, înraindu-i, departându-i de Lege. Abia când rationamentul meu a ating acest punct, am înteles de unde trebuia sa încep: de la suflet, de la radacina subconstientului. Am pornit la treaba, restructurând întregul material adunat în ani de zile, în jurul a doua axe de rezistenta: Legile Universului si Credinta. Concluziile la care am ajuns m-au uimit. Mi se par importante, asa ca le fac publice. Legile divine, legile Cerului si Pamântului, legile Universului si legile firii sunt, în conceptia mea, absolut identice. Ca atare, voi folosi alternativ acesti termeni. Dreptul la succes si fericire îl are orice muritor de pe planeta Pamânt Faptul ca avem acest drept nu înseamna ca îl si exercitam. Aceasta este marea noastra greseala. La nastere, primim sute de daruri minunate, cu ajutorul carora putem reusi în viata. Majoritatea oamenilor le ignora însa, ducând o viata lipsita de satisfactii ori decazând în animalitate. Nu avem dreptul sa facem acest lucru. Odata cu darurile nasterii, Cerul a pus în noi speranta unei evolutii pozitive a omenirii. Suntem datori fata de Ger si fata de noi însine sa facem tot ce putem pentru a îndreptati aceasta speranta. Daca suntem amarâti si umili, vina e numai a noastra: nu stim oiinu vrem sa fructificam darurile ceresti. .„ ¦ Un exemplu este, cred eu, necesar. Fiecare cetatean al acestei tari poate candida la functia de Presedinte. Totusi, numai câtiva îsi asuma acest risc. Asa e în politica. în viata e cu totul altfel: top trebuie sa candidam la succes si fericire. Nu avem dreptul sa refuzam „riscul” de a deveni oameni întregi, liberi, bogati, fericiti. Nu avem dreptul sa refuzam darurile ceresti. Si totusi, zi de zi, refuzam aceste daruri. Unii o facem din nestiinta, altii din indolenta. Cei mai multi o facem pentru ca suntem lipsiti de Credinta. E si normal. De secole ni se cultiva pesimismul, lasitatea, frica, neîncrederea în Cer si în fortele proprii, lipsa de speranta, teama de risc si de înnoiri. De secole ni se astern pe creiere si suflete straturi groase de sugestii negative, menite a ne mentine în postura de robi imbecilizati, usor de manevrat de catre* forte oculte interne sau externe. întreprinzatorul cutezator si inteligent, credincios si cunoscator al legilor firii este spaima fortelor oculte, inumane. Asa a fost mereu de-a lungul întregii istorii a planetei noastre. Mitul lui Prometeu este foarte’adevarat. Eroul necunoscut al întregii omeniri este întreprinzatorul prometeic, cutezatorul care, în numele Legii, aduce lumina, libertate, fericirea, succesul. Numairccunoscând acest adevar putem porni ascensiunea catre culmi. Calea catre succes nv este usoara. Nu este nici atât de grea precum am fost învati sa credem. înainte de a face primul pas pe aceasta cale, trebuie sa deschidem poarta dintre ea si noi. Nu e o poarta simpla. Arc foarte multe lacate si zavoarc, îri fata carora avem tendinta sa ne oprim deznadajduiti. Taina deschiderii acestei porti o cunosc putini oameni. în fata portii vom gasi o fauna foarte variata. Prima categorie, cea mai numeroasa, o constituie mortij-vii, ratatii, oamenii care nu au avut puterea ori cunostintele necesar^pentni a trece pragul. A doua categorie, destul de numeroasa si ea, cuprinde pe cei care mesteresc la încuictorile portii cu scule masluite, încercând sa fure succesul si fericirea. Chiar daca reusesc sa fure ceva, acel ceva nu enici succes real, nici fericirea adevarata. Sunt niste simple surogate fara gust si aroma. Fericirea si succesul nu se fura, ci se câstiga prin munca si lupta onesta. Zeci de ani am cautat chei potrivite pentru încuietorileporpi. Nu W le-am cautat numai pentru mine. Eram si sunt în continuare convins ¦ ca Destinul nu mi-a dat stea de lider politic ori administrativ, ci de ‘¦ modest deschizator de drumuri. Când am ajuns la aceasta întelegere, l mi-am gasit echilibrul interior si exterior, am atins succesul si fericirea. i / ” Pentru aceasta sunt recunoscator marilor specialisti în psihologie si | parapsihologic, oamenilor care mi-au înmânat cu generozitate o parte t din cheile portii. Daca recunostinta mea s-ar opri numai la acest nivel, ‘. as fi un simplu^scriitor materialist. Sunt mai mult decât recunoscator Cerului pentru Soarta de exceptie pe care mi-a daruit-o, pentru viata zbuciumata, traita ca o lectie, pentru nivelul de credinta si întelepciune * la care mi s-a permis sa ajung. * Am dorit sa scriu o carte folositoare oamenilor obisnuiti. O carte -care sa-i ajute la trecerea prin poarta succesului si fericirii. O carte care sa-i adune de pe drum urile ratacirii si sa-i îndrepte catre calea cea buna. Sunt convins ca între cartea ideala, pe care am visato si cartea din mâna dumneavoastra e înca o mare distanta. O vom parcurge însa > împreuna. Vom reusi sa trecem de poarta, sa punem primul pas pe calea succesului. Unii vom reusi sa inaihtam mai putin, altii mai mult, ¦K dupa cum ne e scris m Soarta. Câtiva vor ajunge pe înaltele culmi.ale gloriei. Numai Dumnezeu stie cine sunt cei sortiti a atinge piscurile. Pot fi cei mai umili si saraci dintre noi. Voia Cerului e greu de .; cunoscut. Pentru noi, pentru cei multi, are importanta faptul ca vom trece1 lgte fata: refacerea comorii spirituale strabune din „cioburile” ramase forma de proverbe, zicatori, basme, legende…Sunt sigur ca în ta comoara exista si legi clare pentru arta succesului în viata. ca nu vom reusi sarefacem întregul de la prima încercare. Nu ¦’.Conteaza! important este sa pornim. Vom reusi cu siguranta ceva mai „‘târziu,-dupa mai multe încercari. Prima piesa pe care am pus-o cu certitudine la locul ei este legea Vkpi si a mortii. Suntem pe deplin convinsi ca oamenii nu mor cu adevarat, ci doar îsi schimba periodic „ambalajul” material. Din acest adevar deriva alte legi, la fel de importante, sustinute de numeroase religii, dar nerespectate de oameni si state. Viata c un dar ceresc si trebuie respectata ca atare. Sa nu ucizi! spune Legea. Statele fac ra/.boaic,-inclusiv religioase, iar oamenii ucid, distrug legatura dintre fc Spirit si trup, în contra Legii. Ne mirarn apoi de ce ploua cu blesteme peste capetele noastre. Trebuie sa ne traim viata omeneste, sa ne -bucuram de ea decent, în spiritul Legii. Numai traind.astfel, când flacara lumânarii vietii va începe sa pâlpâie, la ceasul hotarât de Soarta, vom putea trece senini de Marea Poarta, unde ne asteapta urmatoarea reîncarnare sau eliberarea definitiva din lantul Sortii. De •^ comportarea noastra în aceasta viata depinde soarta noastra viitoare: ,s *¦* ne reîncarnam din nou pe planeta, ori ne eliberam definitiv, plecând în vt lumea spirituala a stramosilor nostri. -Anumite aspecte ale legii vietii-mortii nu sunt clarificate pe Y -deplin de stiinta secolului nostru. Cum a ajuns scânteia divina numita tp spirit omenesc sa se reîncarneze periodic în oameni? Raspunsul t oscileaza între doua ipoteze la fel de probabile. Prima, sustinuta de . scrierile religioase, indica o rebeliune galactica, urmata de pedepsirea £• rebelilor la reîncarnare pe o planeta din sistemul nostru solar. A doua, J l a fel de credibila, sustine ca viata inteligenta de pe planeta noastra ffljonstituie un experiment galactic organizat si controlat de o civilizatie net superioara. Abia pe ultimul loc se înscrie teoria materialista a evolutiei speciilor. Am afirmat ca numai primele doua ipoteze au un grad ridicat de probabilitate deoareace teoria materialista nu a reusit sa identifice verigile lipsa din lantul evolutiv al speciilor, nu poate explica fenomenul reîncarnarii (care este dovedit deja stiintific) si multe alte fenomene categorisite ca paranormale. Unde merg spiritele omenesti pentru reîncarnare? Iata înca o problema la care stiintele nu au dat un raspuns complet si sigur. Lumea spirituala în care se aduna „sufletele” pentru reîncarnare este descrisa în termeni aproximativ asemanatori de majoritatea specialistilor: un loc ideal unde, sub îndrumarea unor spirite foarte evoluate, spiritele mortilor sunt educate, instruite si pregatite pentru o noua reîncarnare. Asupra modului si perioadelor de timp dupa care are loc reîncarnarea exista divergenta de pareri. Oricum, cred eu, în urmatorii, patru-cinci ani, aspectele vor fi clarificate, fie de catre oameni, fie de catre vizitatori celesti. Parerea mea cu privire la aceasta problema pleaca de la radacina spirituala româneasca. Ce ti-e scris în frunte ti-e pus si Nimeni nu-si poate schimba ursita , sustin zicalele noastre. Credinta în ursitoare, douasprezece la numar, si în Scana arc un anumit suport stiintific, pe care îl voi explica pe larg în urmatoarele pagini. Pâna atunci, afirm ca, foarte probabil, Cerul intervine în faptul nasterii fiecarui om (reîncarnarii unui spirit) într-o maniera complicata, partial imposibil de înteles pentru*noi. Stramosii au sintetizat acest adevar în zicalele mentionate mai sus, avertizându-ne ca voia Cerului este puternica, greu de cunoscut, neschimbatoare, fapt pentru care trebuie sa o acceptam ca Lege, fara a ne îngrozi de ea. Darul Cerului, viata, porneste prin nastere care, de fapt, constituie o reîncarnare a unui spirit (samânta celesta) într-un trup produs pe cale naturala, de catre un barbat st o femeie (un spermatozoid si un ovul). Nu stim daca reîncarnarea se face aleatoriu sau dupa anumite legi, necunoscute noua. Stim însa deja cu certitudine ca Cerul nu-si alege favoritii dupa rangul social al parintilor. Isus Cristos s-a nascut din parinti saraci, într-un staul de vite. Legenda monarhilor cu sânge albastru, „unsii lui Dumnezeu” este un mare fals si o mare blasfemie. Dumnezeu îsi înseamna alesii prin trasaturi de exceptie: inteligenta, curaj, intui fie, întelepciune, demnitate, frumusete fizica si morala etc. Darul Cerului este cel care diferentiaza pe oameni, nu rangurile si privilegiile mostenite.Singura aristocratie reala este cea bazata pe Legea Cerului si Pamântului. De altfel, istoria ne- a demonstrat nu o data ce înseamna rangurile si privilegiile mostenite. Zeci de monarhi s-au nascut idioti, criminali, cu pecetea putreziciunii înfipta în carnea si spiritul lor, cu stigmate vizibile pâna si de cei mai putin instruiti dintre oameni. Iata motivul pentru care am optat pentru republica: numai în republica putem alege în functia suprema în stat pe omul însemnat de Cer cu trasaturi exceptionale. Amicul nostru, Balaiul, m-a prevenit cam ce reactii vor avea afimiatiile melc: -Sa vezi tu, tâca, latraturi la maidanezii lui Misu Navetistu. Ba înca si vreun popa monarhist te-o afurisi pentru dezvaluirea marii taine: regele nu a fost întotdeauna unsul lui Dumnezeu, ci al preotimii. -Balaiule, cu maidanezii treaba-i rezolvata: ei latra si eu scriu. Preotii adevarati, cei care cred în Dumnezeu, nu afurisesc. Afurisenia este o reminiscenta de magie neagra, manifestata la omul de rând prin blesteme, iar la unii preoti prin excomunicare sau alte baliverne similare. Numai Dumnezeu poate retrage darul si mila sa de la unom. Preotii nu. Ei sunt slujitorii vointei divinc.Cei care încalca vointa divina savârsesc un mure pacat. -Si crezi ca tugulanul va pricepe cum functioneaza calimera? -Presupun ca da. Eliberarea din robia unui mit pagân, cel al monarhilor ereditari, nu poate decât sa-i încânte. Fiecare copil, chiar si acela nascut în cel mai umil bordei, poate fi alesul Cerului, poate spera sa ajunga la piscuri. Numai idiotii îsi refuza speranta. Si, cred ca ai observat, în neamul nostru se nasc tare putini idioti. -Observat, piciule. Numai ca inteligenta tugulanului rataceste fara scop. Arde-1 la suflet si baga-i un scop în gânditor! -Asta încerc sa fac. Sa clarific situatia de la care porneste tugulanul si scopul pe care trebuie sa-1 atinga. Scopurile, de fapt, pentru ca sunt mai multe. -Nu-i rau. Dar nici destul. în primul rând, limbajul boieresc nu va merge la sufletul românului. în al doilea rând, scopul si situatia nu fac doi gologani ftra credinta. Iar cu credinta, tugulanul sta cam prost. L-au îmbolnavit de pesimism nea Nicu si nea Nelu. Ai tu leac de asa boala? Am tacut. Nu eram sigur de adevar. Poate ca aveam leacul, poate ca nu. Mi-am continuat lucrarea. Ajunsesem la portile unei noi legi: Viata si moartea sunt daruri ceresti, stabilite prin Soarta. La nastere, spiritul ce se încarneaza în prunc primeste „programul” pentw întreaga viata, de la primul scâncet si pâna la ultima suflare. Posibilitatile de oscilare de la programul initial nu pot fi negate, dar abaterile într-o directie sau alta nu pot fi prea mari. Sa ne închipuim ca suntem pe un drum marginit de santuri. Putem pasi pe orice parte a drumului, sau pe centrul lui, dar nu mai departe de santurile care îi delimiteaza latimea. Cam asa ar putea fi imaginat Destinul. Liberul arbitru nu este. exclus, ci limitat. Din drumul sortit nu lipsesc gropile (necazurile, suferintele) urcusurile( succesele, împlinirile), bifurcatiile (momente de cumpana în care Cerul ne permite sa alegem prin propria vointa între doua variante posibile). Am ajuns la concluzia ca de Soarta (Destin, Ursita) depinde în mare masura succesul omului în viata. Ca aiare, am încercat sa studiez aceasta problema într-un capitol distinct. Poate ca am reusii sa fac lumina, sagasesc esenta Legii încifrata în Soarta. Poate ca am reusit mai putin. Ceva totusi am reusit. Destinul, Soarta, Ursita Si prima ursitoare a grait: Va fi barbat puternic, întelept, viteaz si bun la inima. Iar a doua… Asa îmi dezlega bunica taina darurilor primite la nastere. Când, la scoala, mi s-a spus ca acestea erau misticisme, am suferit cumplit. Ma durea pentru bunica, pe care o socoteam cea mai înteleapta faptura din lume. Sufeream si pentru mine: ma simteam sarac, despuiat de darurile ursitoarelor, de protectia celesta pe care bunica ma asigurase ca o am. Mult mai târziu, în adolescenta, am început sa studiez psihologia si parapsihologia. în scurt timp am redevenit pruncul încrezator si ocrotit de Cer. Bunica avusese dreptate: Destinul,-Soarta, Ursita exista. Cnsdinta populara în ursitoare are un solid suport stiintific. De unde a izvorât aceasta credinta e înca un mister. 16 Ursitoarele nu cunosc notiunea de egalitate. Nici Legea firii nu o cunoaste. Leul nu este egal cu pisica, desi sunt din acelasi neam. Asta ca sa nu fac comparatii mai îndepartate, cum ar fi între soarece si elefant. Muntii nu sunt egali cu dealurile, râurile nu sunt egale cu pâraiele. Copacii nu sunt egali între ei. Nici oamenii nu sunt egali între ei, decât în fata Legii. Dinstart, din faptul nasterii, suntem plasati pe o scara de valori. Unii avem o treapta mai buna, altii mai rea, functie de zestwa primita la nastere. Calitatile fizice si psihice primite prin faptul nasterii ne diferentiaza de la bun început. Prin legea reîncarnarii, unuia i se da mai mult, altuia mai putin. E, oare, drept? Nu putem pune la îndoiala voia Cerului: e drept pentru ca e Lege. Cel pedepsit în aceasta viata nu sufera zadarnic. Foarte probabil, plateste datorii din vietile trecute ori învata lectii pentru vietile viitoare. Care este, oare, mecanismul Ursitei? înaltii si piticii, grasii si slabii, inteligentii si prostii, vitejii si lasii, harnicii si lenesii, demnii si slugarnicii sunt cu totii nascuti din femei, pe Pamânt, sub aceeasi bolta înstelata. Din enumerare am omis intentionat urâtii si frumosii, deoarece notiunea de frumusete variaza de la tara la tara si de la o epoca Ia alta. De exemplu, în diferite zone ale globului si în diferite perioade de evolutie ale omenirii au fost socotite frumoase persoanele cu ochii sasii, cu capul tesit, stirbe, dolofane, cu nas acvilinori urechi lungi etc. întelepciunea geto-daca a surprins aceasta lege în proverbe de tipul: Câte bordeie, atâtea obiceie si Nu e frumos c’e-i frumos, e frumos ce-mi place mie. Cum se explica faptul ca suntem atât de diferiti unul de celalalt, desi ne nastem din femei, la sânul Maicii Geea si sub eternul Cer? Cei din vechime si-au aruncat privirea pe bolta înstelata si au inventat zodiacul. Poate ca nici nu l-au inventat, ci l-au primit de-a gata, de la vizitatori celesti. Nu putem nega faptul ca zodiacul a fost (si este) o încercare serioasa de a explica Destinul, de a prognoza Soarta omului, de a citi viitorul. O încercare serioasa, dar, din pacate, incompleta. O mica lumina într-un ocean de întuneric. Sau, ca sa ramânem în tonul cartii, zodiacul e doar o cheita de la marea poarta. De ce este asa si nu altfel ?Dece zodiacul nu reprezinta adevarul absolut în materie de Soarta? în primul rând, cuprinde limitativ si conventional numai douasprezece constelatii numite zodiacale: Varsatorul, Pestii, Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul, Fecioara, Balanta, Scorpionul, Sagetatorul si Capricornul. în jurul nostru sunt însa mii de constelatii. Orice astronom va va spune ca în timp de un an sistemul nostru solar trece prin treisprezece constelatii si nu prin douasprezece. în plus, nu petrece exact o luna în fiecare constelatie; în unele sta mai mult, în altele mai putin. Si, capac peste toate, datorita fenomenului de precesie a echinoctiilor, zodiile actuale sunt decalate cu o luna fata de cele initiale. Faptul ca zodiacul nu reprezinta adevarul absolut în materie de Soarta poate îi stabilit chiar si de oameni cu un nivel de cultura modest. într-o maternitate se nasc în aceeasi ora sute de copii. Unitatea de loc (maternitate) si de timp nu le da o Soarta identica: unii ajung sus, altii la periferia societatii. Tainele Cerului nu sunt atât de simple pe cât cred adeptii zodiacurilor. De altfel, daca studiem într-o anumita zi toate prognozele zodiacale publicate în jurnale si reviste, vom constata ca nu seamana deloc între ele. Functie de fiecare zodier si de metoda de calcul a acestuia, în una si aceeasi zi, vi se vor prezice mari succese si mari dezastre. Dupa trecerea zilei, veti constata ca n-au aparut nici unele, nici altele. Dar mie mi se potriveste exact zodiacul chinezesc (tibetan, etc), va sustine încapatânatul, drogatul (ie prezicerile zodiacale. Va si demonstra ca i se potriveste, iar eu nu voi nega acest lucru. Cauza potrivirii unor preziceri zodiacale? în primul rând, ele au un grad mare de generalitate, cuprinzând date valabile pentru orice tip de personalitate. în al doilea rând, prezicerile pozitive din zodiac au darul de a ne sugestiona, de a ne face sa credem ca suntem atât de înzestrati cum suna ele. în fine, adevarul e ca viata noastra este influentata de tot ce ne înconjoara, inclusiv de astre. Luna, cât este de mica, produce mareele, fluxul si refluxul. Stelele, mult mai mari, produc efecte incomparabil mai mari. Nu putem însa cunoaste exact efectele, nu le putem prognoza. în plus, nu numai stelele din cele 12 constelatii zodiacale ne influenteaza. Ce ziceti de Lebada, Ursa Mare, Lira? Care este adevarul cu privire la influenta locului si timpului nasterii ? Locul nasterii ne poate marca Soarta foarte serios prin doua mecanisme: natural si social. Tot ce ne înconjoara, începând cu iarba si terminând cu stelele de pe bolta cereasca, exercita influenta asupra noastra. Viata oamenilor este intim legata de viata mineralelor, plantelor, animalelor. O experienta simpla, repetata de mii de ori de specialisti, demonstreaza ca între toate vietuitoarele de pe planeta exista o legatura, un sistem de comunicare ancestral, pe care omul modem 1-a uitat. Sa presupunem ca ne aflam într-o gradina si suntem atacati de un tâlhar ori de un asasin. întreaga vegetatie din jur se alerteaza, citind gândul infractorului înainte ca noi sa banuim ceva. Un alt exemplu: suntem obositi si ne odihnim la radacina unui pom, refacându-ne fortele. în fapt, primim energie de la fratele nostru, copacul, fara a fi constienti de acest lucru. Horicultorii cunosc faptul ca florile alintate, mângâiate, cu care se discuta zilnic cresc mai bine si mai frumos. în anumite locuri din natura (munti, mare, paduri etc.) ne simtim mat liberi, mai linistiti, mai fericiti. Mai exista îndoiala ca mediul natural exercita o mare influenta asupra noastra? Mediul social îsi poate pune o amprenta foarte puternica pe viata noastra. Unii avem norocul sa ne nastem exact în tara si în tipul de societate care ne asigura cele mai favorabile conditii pentru deplina realizare în viata, pentru succes si fericire. Altii suntem mai putin norocosi ori de-a dreptul ghinionisti. De câte ori ati auzit exclamatii de tipul: Daca m-as Fi nascut în America?! Sau în Franta? Eu n-am scos astfel de exclamatii. Asta nu înseamna ca m-am simtit bine în socialism. Posed trasaturi de personalitate specifice întreprinzatorului individual, trasaturi aflate în discordanta cu sistemul socialist, cu tendintele de nivelare sociala. Ani în sir am studiat în secret arta succesului capitalist, visând la ceea ce as fi putut face într-o societate bazata pe libera initiativa si concurenta. Soarta a fost buna cu mine; la maturitate am putut sa fructific rezultatele studiului, devenind patron de editura si scriitor liber profesionist. Muncesc mult, nu-mi permit nici o zi libera, dar îmi vad visul realizându-se. Si asta înseamna foarte mult. Mediul social actioneaza nu numai prin amprente ci si prin frâne sociale. în societatea capitalista, pe care o construim, starea sociala obtinuta prin nastere joaca un rol deloc neglijabil. Una e sa te nasti într-o familie înstarita, cu posibilitati de scolarizare si educare si alta într-o familie de betivi, semianalfabeti, fiira nici o deschidere catre cultura, educatie, instruire profesionala. Aproape ca nu exista profesie 19 la care sa poti patrunde fara bani. Acesta este adevarul, indiferent daca ne place ori nu. Mediul familiar de nastere si educare poate juca rol de propuisor catre succes ori de frâna în calea acestuia. Numai un tânar cu calitati de exceptie poate depasi handicapul ridicat de cultura si avere, atingând succesul. Acest handicap poate fi însa eliminat de catre societate. Voi trata subiectul într-un capitol special. Zodiacul are o influenta relativa asupra Sortii, mediul social una ceva mai puternica, dar nici unul din acesti factori nu are influenta decisiva. Abia acum am ajuns la poarta care ne desparte de succes. Lipsa de avere poate fi contrabalansata prin calitati personale de exceptie (inteligenta, intuitie, vointa, harnicie, staruinta, tenacitate etc.) sau prin noroc. Lipsa de posibilitati de culturalizare, la fel. Mediul natural nu ne influenteaza la fel: doi copii crescuti în acelasi mediu au aproape întotdeauna vieti total diferite. Altceva decât mediul natural si social îi dirijeaza pe om în viata. Acel ceva se numeste Soarta, Destin, Ursita etc. Tainele Sortii nu sunt atât de putine, atât de simple si atât de usor de descifrat pe cât cred adeptii zodiacurilor ori ai altor metode asemanatoare. Cerul nu-si dezvaluie tainele catre oricine si oricum. Mai mult, Cerul nu-si dezvaluie niciodata toate tainele catre muritori. O parte dintre aceste taine pot fi însa cunoscute si folosite de catre oameni, fapt pentru care ne vom stradui sa le întelegem împreuna. O alta parte se dezvaluie numai anumitor persoane, înzestrate cu puteri paranormale, predictive. Trebuie sa ne oprim putin asupra persoanelor cu puteri predictive, respectiv asupra profetilor si prezicatorilor. Din pacate, istoria lumii este plina si de profeti mincinosi, de creatori de viziuni sumbre, pesimiste,. în totala contradictie cu Legea Universului. Acestia nu sunt propriu zis profeti, ci exaltati atinsi de magia neagra, vestitori ai dezastrelor si apocalipselor de tot felul. Majoritatea îsi prezinta profetiile încifrat si pentru perioade mult îndepartate de timp pentru a nu putea fi verificati de catre contemporani. Ulterior, alte persoane dotate cu spirite la fel de malefice, traduc profetiile dupa cum le taie capul, producând perturbari sociale. întelepciunea populara româneasca îi caracterizeaza foarte bine prin zicala: Dupa ce fapta s-a produs, orice baba poate prezice. Cum se face ca anumite profetii produc totusi efecte negative? Simplu; prin sugestie de masa. Daca ne adunam o suta de oameni si gândim rau (negativ, pesimist), energia gândului nostru influenteaza pe cei din jur, producând sugestii negative de masa. Iata de ce, conform Legii, trebuie sa gândim frumos, pozitiv, constructiv, optimist. Exista, totusi, oameni care au capacitate predictiva, capacitatea de a ne aduce informatii reale din timpul viitor. Unii sunt constienti de calitatile pe care le poseda, altii nu. Un exemplu tipic: Jules Verne a descris cu precizie de milimetru toate marile descoperiri ale secolului nostru. Nici o clipa n-a banuit ca romanele sale sunt cele mai sigure carti de profetii. în acelasi timp, sute de profeti declarati au împrastiat în lume baliverne care nu s-au adeverit. Cum se explica capacitatea predictiva, capacitatea de a citi un fragment din Soarta? Deloc complicat, daca tinem cont de faptul ca viata si moartea sunt daruri ceresti. în unele cazuri, spiritele încarnate în prezicatori au deja implementat în ele tot filmul evolutiei viitoare dintr-un anumit domeniu (social, tehnic, spiritual) etc. Ca atare, constient ori nu, omul în care s-a încarnat spiritul afirma lucruri care ulterior se adeversc. Cazul tipic pentru aceasta categorie de luminatori trimisi de Cer pentru a deschide noi porti omenirii îl constituie invcniatorii, savantii care descopera (redescopera, de fapt) mari taine ale lumii, marii revolutionari ai spiritualitatii si Credintei. Câteva nume? Isus Cristos, Einstein, Jules Verne, Leonardo da Vinci, Budha. O alta categorie de prezicatori ai Sortii, ceva mai putin dotati, au capacitatea de a citi un fragment din viitorul unui om, al unei colectivitati sau al unei natiuni. Doua sunt metodele folosite de catre acestia. Prima, utilizata frecvent de clarvazatori si ghicitori, consta în studierea atenta a psihicului individului supus testarii, cautarea unui fragment de Soarta (din „programul” primit la nastere) si relevarea acestuia catre client. A doua metoda consta în efectuarea unui salt în timpul viitor, surprinderea unei imagini a acestuia, urmata de revenirea în timpul prezent. Nu orice persoana poate atinge astfel de performante. Nici n-ar fi bine. Va închipuiti ce s-ar întâmpla daca am sti dinainte ce urmeaza în viata noastra? Aventura vietii ar deveni total lipsita de interes. De altfel, proverbele românesti au intuit aceasta lege -Sa nu-ti cunosti viitorul – în zicala De-arsti omul ce-arpati, dinainte sar pazi. în concluzie, Soarta, Destinul, Ursita exista, dar nu în forma în care ie prezinta zodiacurile ori alte metode de predictie similare. Ele jaloneaza drumul viepi noastre, stabilind în linii mari evolupa de la nastere si pâna Ia moarte. în ziua în care m-am nascut, Zamolxe a hotarât cât si cum voi trai, când si cum voi muri. Zadamicm-as stradui sa ma smulg din mâna lui Zamolxe, zadarnic m-as teme de Soarta hotarâta de EL. Pâna in ziua hotarâta de Zamolxe, nimeni si nimic nu ma poate atinge. Aceasta credinta a stramosilor, ale carei urme le mai gasim la românii din nordul Moldovei si Transilvaniei, a constituit izvorul cutezantei, tariei si spiritului de dreptate cu care au impresionat lumea antica. Daca am li pastrat aceasta Credinta, astazi am fi fost unul dintre cele mai puternice popoare din Europa. Teama de moarte ticaloseste omul, îndemnându-1 la o viata de rob. Soarta, Destinul, Ursita pot fi cunoscute partial de catre oameni, pot ti folosite pentru a atinge succesul în viata. Cum pot fi folosite legile Sortii de catre oameni? Simplu: cunoscându-le si actionând în spiritul lor, în deplina concordanta cu ele. Daca Soarta ne-a menit a fi tarani, sa nu visam a deveni doctori si invers. Necunoasterea sau nerespectarea legilor Destinului pot duce la mari necazuri, la adevarate tragedii. De exemplu, din prostie, lene, nestiinta putem rata sansele de succes, actionând împotriva propriilor interese. Acest subiect, foarte important, îl voi trata în urmatorul subcapitol. Nu pot trece la el înainte de a sublinia faptul ca timpul si locul nasterii sunt numai parti din Soarta, a caror influenta o putem evita în buna parte. Astfel, parintii pot stabili în anumite limite timpul de concepere si nastere al pruncului. Mai mult, mijloacele de transport modeme ne permit sa concepem ori sa nastem copiii oriunde pe planeta Pamânt, de la un pol la altul, de la meridianul zero la cel de 360 de grade. Cei vechi aveau obiceiul sa-si trimita sotiile pentru a naste în anumite locuri considerate sfinte ori norocoase (tari, temple). Posibil ca un sâmbure de adevar sa existe în aceasta traditie. Daca se va dovedi ca România este un asemenea loc (asa cum cred eu si multi altii), vom fi martorii unui adevarat exod planetar de viitoare mamici ori de tineri casatoriti. Legile Destinului (Sortii, Ursitei): zestrea nativa si chemarea fireasca Pentru ca notiunile de Soarta, Destin, Ursita au acelasi sens, le voi folosi alternativ.& rândurile ce urmeaza voi încerca sa explic unele legi ale Sortii ce pot fi cunoscute si folosite de catre oamenii obisnuiti. De asemenea, voi aborda legile necunoscute înca (norocul, ghinionul, întâmplarea), încercând sa gasim împreuna solutii de sustragere de sub influenta lor nefasta. Desigur, nu ne vom putea sustrage complet, dar merita sa facem efortul de a iesi macar parti al de sub tirania lor. Zadarnic bati Ia poarta pe care nu iti este dat sa intri! spune un proverb românesc. Multi se prefac a nu-1 sti ori a nu-1 pricepe, încercând sa se strecoare pe porti straine de menirea lor. Ma întreb si vaîmreb: Cine poate face un cântaret dintr-un afon, un pictor dintr-un daltonist, un întelept dintr-un imbecil? Kimen în zadar ne straduim sa lungim piticul si sa scurtam uriasul, folosind metoda patului lui Procust! li vom distruge pe amândoi, fara nici un folos. Destinul a hotarât pentru fiecare om o anumita viata si ar fio mare greseala din partea noastra sa nu-i respectam semnele vadite. Aceasta este de fapt marea eroare în care se zbate omenirea de mii de ani. întreaga istorie a omenirii e plina de drame generate de lupta inegala dintre om si Destin. Oamenii nu înteleg pâna unde pot merge în întâmpinarea Sortii. Sunt subiectivi si partinitori cu ei însisi ori cu pruncii lor, încercând sa încalce legile Destinului. în zadar te iei la trânta cu pârdalnica de Soarta, spune proverbul românesc. Oamenii cunosc aceasta Lege, dar încearca în continuare sa transforme piticul în urias. Teoria materialista le-a dat un nou imbold, declarându-i zei, autocreatori etc. Drept urmare, ei continua sa spere, sa lupte cu morile de vânt, adâncindu-si mizeria fizica si morala. Cum actioneaza legile cunoscute ale Sortii? Simplu: fiecare om primeste Ia nastere o suma de calitati fizice si spirituale menite sa-i asigure succesul în viata, fericirea. Cine e cel care daruieste aceste calitati? Am vazut deja ca nasterea reprezinta reîncarnarea unui spirit (samânta celesta) într-un fat rezultat din combinarea naturala a unui ovul cu un spermatozoid (samânta naturala, pamânteana). Chiar din 23 start, la stabilirea Destinului participa doua entitati diferite: parintii, cu zestrea proprie, transmisa fatului prin gene, si Cerul, cu zestrea spirituala (scânteia celesta) a reîncarnarii. Prin combinarea acestor daruri, rezulta „programul” vietii. Functie de acest „program”, trebuie sa ne alegem drumul în viata. Unii vor fi tentati sa porneasca pe alt drum decât cel indicat de Soarta. De exemplu, pot opta catre un drum pe care îi îndeamna parintii, caci majoritatea parintilor viseaza sa-si vada pruncii „boieri”, „domni „etc. De asemenea, pot opta pentru un drum la moda, caci si în alegerea profesiilor exista o anumita moda. La o anumita vârsta, cam toti copiii viseaza sa devina cântareti ori actori de succes, marinari, aviatori, exploratori, cosmonauti, detectivi etc. Legea suna clar: orice abatere de la drumul stabilit prin darul nasterii înseamna durere, ratare. Dublul dar al nasterii, ceresc si pamântean, e greu de cunoscut. Nu si imposibil în totalitatea sa. Partea celesta este cea mai misterioasa, mai greu de cunoscut si înteles. Sincer sa fiu, nu cunosc metoda de descifrare a ei. Posibil sa existe, posibil sa nu fi fost înca descoperita. Noi, oamenii de rând, cunoastem doar manifestarile exterioare ale darului ceresc, fenomenele inexplicabile pe cale naturala. Câteva exemple extrase din diferite lucrari pe care Ie voi preciza la finele cartii sunt absolut necesare. Un copil american, aflat în vizita cu parintii în China, la un festival, a început sa vorbeasca limba locala, explicând chinezilor stupefiati ceremoniile imperiale din urma cu doua mii de ani. O femeie modesta, de care am amintit deja, a vorbit pe timpul unei operatii în limba engleza. Foarte multi oameni au marturisit faptul ca uneori, pe timpul vizitelor în locuri absolut noi, au avut senzatia ca le cunosteau bine, ca le mai vazusera cândva (acest fenomen este cel mai des întâlnit). Unii prezicatori, inventatori ori savanti prezinta, la un anumit moment din viata lor, descoperiri socante, greu de înteles pentru contemporani. Foarte probabil, aceste inventii si descoperiri sunt aduse din acea lume misterioasa unde spiritele sunt pregatite pentru reîncarnare. De exemplu, producerea energiei electrice prin pile galvanice a fost cunoscuta în Egiptul antic. Folosirea fortei aburilor era o problema rezolvata teoretic si practic înca de acum doua mii de ani. Multe alte minuni de pe planeta noastra nu pot avea alta explicatie decât aceea de daruri ceresti. Cine va citi Sfidarea timpului va întelege multe. Putem sa sesizam darurile ceresti dintr-un om ? Pe toate, nu. O parte din ele, da. Copiii deosebit de dotati spiritual au cu siguranta o scânteie celesta ceva mai mare. Ea se manifesta fn intuitie crescuta, inteligenta, simt de prevedere, blândete, capacitati deosebite din sfera paranormalului (telekinezie, calitati bioenergoterapeutice, talent de clarvazator etc.) Scânteia celesta se dezvolta ori nu, functie de conditiile de mediu. Un bob de grâu sanatos, cazut pe un teren arid nu va rodi. Tot asa, un copil cu un pronuntat dar celest, nu-1 va dezvolta si fructifica, daca nu are conditii. Sa ne închipuim un astfel de copil nascut într-o familie foarte saraca sau imorala, viciata. Cum se va dezvolta el? De regula, prost. Scânteia va ajunge taciune. Numai prin exceptie va rodi în ceea ce a fost menita sa rodeasca. Aici trebuie sa intervina societatea: orice copil superdotat trebuie depistat de mic,, luat în grija statului si crescut în asa fel, încât darui sau ceresc sa rodeasca pentru întreaga natiune. Darul ceresc primit la nastere explica unele probleme pe care geneticienii nu le-au putut lamuri. Ani în sir m-am întrebat: Cum se face ca din parinti geniali ori exceptional de frumosi se nasc destul de frecvent copii imbecili ori foarte urâti? La fel, cum se explica faptul ca din parinti tâmpiti se nasc uneori copii geniali? De ce copiii nascuti din aceiasi parinti nu sunt Ia fel de inteligenti si frumosi? De ce nu seamana între ei nici fizic, nici psihic? Ar fi normal sa semene foarte mult: „materia prima” st „procesul de productie” sunt absolut identice. Geneticienii au încercat sa explice situatia prin combinatii genetice, salturi peste generatii, mutatii genetice ctc. Poate ca au dreptate. Eu însa continui sa cred ca diferentierea se face functie de zestrea cereasca, de calitatea spiritului ce se întrupeaza în fiecare prunc în parte. îi cred pe deplin pe geneticieni în cele afirmate cu privire la cea de a doua parte a darului nasterii: zestrea primita de la parinti, prin gene. Da, parintii au un mare rol în fonda/ea Destinului copiilor. Din parinti alcoolici, sifilitici, atinsi de SIDA ori alte maladii nu vor rezulta copii sanatosi. Suferintele la care mama îsi supune fatul pe timpul sarcinii (fumat, consum de alcool, trai în mediu nociv, alimentatie incorecta etc.) se vor simti în structura de personalitate a copilului. Zadarnic te nasti într-un loc si într-o zodie norocoasa, daca te nasti bolnav, slabit, handicapat. Mai Jesne poate înfrunta greutatite vietii un prunc sanatos si sarac, decât altul bogat dar bolnav ori mai slab înzestrat fizic si psihic. Ce trasaturi mosteneste copilul de Ia parintiîîn primul rând, cele fiziologice. Acestea par de neglijat, dar nu-s. Câti oameni nu sufera pentru o statura mai joasa? Unii nu numai ca sufera, dar îi fac si pe ceilalti din jur sa sufere. Istoria e plina de dictatori complexati de talia lor care, în compensatie, aspira la putere, sunt cruzi si neomenosi cu cei din jur etc. Culoarea parului si ochilor, trasaturile fetei etc. creaza multe probleme, atât baietilor cât si fetelor. De la parinti primim ca zestre nativa „ambalajul carnii” si unele trasaturi psihice despre care vom vorbi în capitolele urmatoare. Toate acestea participala formarea Sortii. Va închipuiti un cântaret fara ureche muzicala ori fara voce? Un baschetbalist de un metru si saizeci înaltime? Un balerin de vreo suta de kilograme? Cum actioneaza darurile nasterii în formarea Destinului? Pe doua cai complementare: prin excluderea de la anumite activitati, profesii sau meserii si prin calitatile care îndeamna cu necesitate om ui sa se angreneze într-o anumita activitate, profesie sau meserie. De exemplu, un tânar fara talent la desen nu va ajunge niciodata pictor chiar daca ar vrea; vointa fara talent nu produce decât mediocritate. Pe de alta parte, calitatile înascute din om, care îi marcheaza Soarta, actioneaza ca niste impulsuri interne, îndemnându-1 sa abordeze domeniile pentru care este menit. Acestimpuls interior existaîn fiecare om si ar putea fi numit chemare fireasca ori chemare naturala. Problema chemarii firesti este deosebit de importanta pentru succesul în viata, fapt pentru care voi insista mai mult asupra ei. Am si motive serioase. Convenientele sociale distrug aceasta comoara -chemarea fireasca -în majoritatea oamenilor, înca din primii ani ai copilariei. Parintii prost educati de societate nu au rabdarea sa observe catre ce domeniu de activitate îl mâna Soarta (chemarea fireasca) pe copil, ci îl dopeaza cu ideile lor, transformându-1 întrun nefericit. De aici se nasc marile drame ale vietii. Avem în tara profesori care urasc pruncii, medici veterinari care nu suporta animalele, agronomi care nu iubesc pamântul si satul, intelectuali ratati, meseriasi nemultumiti etc. Cu cu alte cuvinte, convenientele si proasta educatie moral-psihologica a parintilor au creat cohorte de nefericiti. Suntem deja aproape de stadiul de natiune nefericita. Cum s-a ajuns la aceasta situatie trista? Ati întâlnit vreodata un medic sau inginer care sa afirme: Fiul meu va fi un bun salahor? Eu n-am întâlnit asa minune. Ati vazut multi tarani spunând ca fiii lor vor ramâne în sat pentru a deveni agricultori de frunte? Din pacate, nu. în tara noastra, scara valorilor sociale a fost rasturnata. în loc de esenta, s-a mers catre fomia exterioara, catre aparenta. Nu conta pentru ce avea chemarea fireasca pruncul. Conta ce gândeau parintii. Iar acestia gândeau prost. Gândeau cam de felul: Eu am muncit din greu în fabrica, macar fiul meu sa ajunga boier. Sau, si mai grav: Cum se poate ca fiul meu sa ajunga muncitor, când eu sunt inginer, director, ministru, secretar de partid etc. ? Asa s-a ajuns la situatia actuala: o societate în care indivizii nu-si cunosc locul. Fiecare crede ca merita ceva mai bun, fiecare se considera nedreptatit, fiecare se afla în conflict direct cu Soarta, fiecare sufera. Pervertirea sentimentului valorii a atins apogeul în socialism. Am creat generatii întregi de falsi premianti, acordând premiul întâi si note de zece pe linie la câte zece-cinsprezece copii deodata. Oare, aceste note si aceste premii exprimau realitatea? Nu, nu, de mii de ori nu! Nu ne nastem egali, nici asemanatori. Farsa pe care am jucat-o pe seama copiilor i-a schilodit, le-a imprimat în subconstient conceptia ca sunt premianti si merita mai mult. Iar deprinderea este a doua natura, •cum spune proverbul. Sau, si mai pesimist, învatul se dezvatanumai prin moarte. Eu nu sunt atât de pesimist deoarece stiu ca exista solutii sigure pentru dezvat, pentru întoarcerea la sfânta matca a chemarii firesti, singura matca în care omul se simte fericit. Prin anii 70, eram ofiter cu navigatia pe o nava vânatoare de submarine. Am cunoscut un caz extrem de schilodire, la un tânar matroz mecanic. Cu cât se apropia trecerea în rezerva, cu atât erau mai fericiti soldatii. Unul singur era tot mai trist. Mi-a spus povestea lui. Se nascuse îhtr-o familie de muzicieni din Bucuresti. Ghinion! Soarta nu-i daduse chemare pentru profesia parintilor. în ochii parintilor acest adevar evident nu a contat deloc. L-au închis în casa de la vârsta de trei ani, cu vioara si pianul. Privea cu jind la copiii care zburdau -27 liberi, în timp ce el scârtâia la vioara. Suferea cumplit. Bietul lui sufletel chinuit crestea strâmb ca un pomisor lovit. Ura pianul si vioara, ura muzica. Nu conta: parintii l-au introdus cu pile laLiceul de muzica, hotarâti sa-1 faca un nou Bethoven. Pe la vârsta de zece ani, în copil a izbucnit scânteia chemarii firesti: mecanica. Surubarea tot ce gasea prin casa, începând cu bicicleta si terminând cu masina de cusut. „Infractiunea” sa a fost descoperita de parinti. Au urmat scene de cosmar. Un meserias într-o familie de muzicieni?1. Nu, peste cadavrele lor, nu! Bietul copil si-a târât zilele triste ale adolescentei prin mii de interdictii, prin mii de torturi muzicale. Mare minune ca nu a înebunit. La Conservator nu a reusit. A ajuns la Marina Militara unde, în sfârsit, s-a simtit liber. Scapase de vioara si ajunsese la ceea ce-i era lui drag si sortit: motoarele. N-as vrea sa fiu judecat gresit, dar am rupt fara parere de rau legatura dintre parinti si fiul lor. L-am recomandat pentru functia de mecanic pe o nava comerciala. Sunt sigur ca si-a gasit linistea si fericirea. Am prezentat un singur caz dintre sutele pe care le-am întâlnit pe timpul cât am fost ofiter. Zilnic se petrec drame între parinti si copii. Trebuie sa recunosc faptul ca parintii nu sunt rau intentionati. Ei îsi iubesc pruncii si doresc sa-i vada cât mai sus pe scara ierarhiei sociale. S-a. încetatenit în societatea noastra ideea tâmpita ca numai pozitia sociala si averea (privilegiile) te pot face fericit. Nimic mai fals! Spitalele de boli psihice nu sunt pline de tarani ori muncitori, ci de intelectuali ratati, de oameni loviti de Soarta pentru încalcarea chemarii naturale. Cei care aduc pe lume copii ar trebui sa stie ca numai dragostea pentru ei nu e suficienta. Ar trebui sa stie ca legea Sortii îi obliga sa lase copiii în matca chemarii firesti. Am suferit si eu din cauza iesirii din matca chemarii naturale. Era si normal. în socialism nu oricine putea profesa ceea ce-i dorea inima. Visul meu a fost sa devin jurnalist. Nu a fost posibil. Parintii erau prea saraci pentru a ma întretine la facultate. Asa am ajuns la al doilea vis: ofiter de marina. Soarta nu m-a lasat sa lâncezesc: m-a purtat prin multe locuri, prin functii interesante (ofiter de relatii externe, contraspion, spion), determinându~ma sa traiesc experiente variate. Abia la maturitate, la 41 de ani, mi-a permis placerea de a-mi vedea tiparit primul articol în ziar. La 43 de ani am scos prima carte, iar acum, la 44 de ani, visele mele de independenta financiara, de aventura’ capitalista încep sa se realizeze. Abia când am înteles ca aceasta este Soarta mea, când am priceput ca politica si administratia statala nu sunt pentru mine, mi-am gasit adevarata liniste si fericire. N-as parasi meseria mea pentru tot aurul din lume. Si, pentru a nu fi lup moralist, mi-am lasat fiica sa-si urmeze chemarea naturala. Cred ca nu am gresit cu nimic fata de ea în aceasta privinta. Foarte multi parinti din tarile vestice platesc bani grei unor specialisti (psihologi, parapsihologi, medici, sociologi) pentru a le testa copiii în vederea orientarii profesionale. Numai la noi se mai pastreaza moda „prefabricatilor”, a tinerilor care trebuie neaparat sa obtina diplome universitare, chiar daca chemarea lor e în cu totul alta directie. Si asta în ciuda faptului ca zicala avertizeaza: Din coada de câine sita de matase nu se face! Aceasta moda daunatoare pentru individ (darsi pentru societate!) a fost puternic dezvoltata în socialism. Ati întâlnit vreun fiu de stab socialist la saiba? Eu, nu. Socialismul s-a prabusit, mentalitatea proasta a ramas. Veti spune ca, în definitiv, fiecare face ce vrea cu viata lui si a copiilor sai. Treaba nu e chiar atât de simpla. Societatea româneasca constituie un organism complex, în care fiecare individ are rolul sau bine stabilit. Treburile merg prost în tara si pentru faptul ca oamenii nu-si cunosc rolurile stabilite de Soarta. Cam toti vor sa fie seri. Puzderia de partide si organizatii create dupa decembrie 1989 vadeste o sete bolnavicioasa pentru putere din partea a prea multi indivizi. Decaderea economica a tarii nu este decât o consecinta fireasca a faptului ca în guvernele postdecembriste s-au strecurat nechemati, aventurieri incapabili de a rezolva problemele specifice. Starea de imoralitate sociala creata de putere si guvernare a creat un adevarat haos social. Omul potrivit la locul potrivit, suna zicala. Din pacate, Ia ora când scriu aceste rânduri, putini oameni din tara se pot mândri cu faptul ca au ajuns exact la locul potrivit. încalcând legea Sortii, anumiti indivizi ne-au facut si mai saraci si mai nefericiti decât dictatura ceausista. E drept ca nici ei nu sunt fericiti. Sunt numai drogati cu otrava puterii, din care rareori se iese întreg Ia minte si la trup. Oricum, întreaga societate sufera de criza valorilor, de faptul ca 29 indivizii care o compun nu~si gasesc locurile sortite. Despre aceste lucruri vom mai avea prilejul sa discutam în capitolul privind succesul în politica. Pâna în prezent am ajuns la concluzia ca Soarta exista si poate fi partial cunoscuta. Zestrea cereasca si cea pamânteana, unite în om, îl predispun catre un anumit drum în viata, numit chemare naturala sau fireasca. Cel care paseste alaturi de drumul sortit va avea cu siguranta mari necazuri. în contra acestor legi, foarte multi indivizi încearca sa se ia la trânta cu Soarta, suferind si facându-i pe cei din jur sa sufere. Daca vrem sa traim bine, omeneste, trebuie sa ne cunoastem Soarta si sa mergem pe drumul indicat de ea. Ca atare, fiecare parinte este obligat sa lase copiilor deplina libertate de manifestare a chemarii naturale (prin care vorbeste Soarta), sa renunte Ia conceptiile antiumane si convenientele stabilite de o societate prost orânduita, sa apeleze la specialisti pentru a-si cunoaste cum trebuie copiii. Cu alte cuvinte, nici un parinte nu are dreptul sa se substituie Sortii, caci va genera mari drame. , Asa ar trebui sa fie: parintii sa fie întelepti iar pruncii cuminti si harnici. Visul e cam prea roz, nu? Câti avem taria sa acceptam ideea ca odrasla noastra, pe care am visat-o mare savant, nu e buna decât pentru a servi clientii într-un magazin? Foarte putini. Majoritatea ne vom fura singuri caciula, ne vom minti ca treburile au fost, sunt si vor fi mereu masluite în aceasta directie -lansarea copiilor în viata. Ne vom minti ca aparentele de echilibru si fericire sunt chiar echilibru si fericire adevarata. E si normal sa fie asa: spiritul nostru este supus pervertirii de secole în sir. Cu greu vom scapa de povara convenientelor sociale. Sfatul meu: Calcafi-va pe mima, priviti-va în oglinda si vedeti-va asa cum sunteti, nu cum doriti sa pareti! Dupa asta, priviti cu ochii limpezi la copii, judecati-i corect, cântariti-i cât mai obiectiv cu putinta si lasati- i în directia hotarâta de Soarta! Nu veti putea trai în locul lor. Ei vor trai fericirea sau amarul, ei vor învata lectia vietii. Aproape sase ani am lucrat ca ofiter de relatii externe al Armatei române, cunoscând sute de tliplomati si comercianti straini. Ca orice tânar nascut si crescut dupa zidul chinezesc al socialismului (poreclit si cortina de fier) i-am studi at pe straini cu o curiozitate mai mult decât profesionala. Am învatat multe din aceste relatii. Un capitalist american, englezori germannu-si cocoloseste deloc pruncii. Exceptiile sunt foarte rare. Capitalistii îsi arunca fiii în vâltoarea vietii, sa se caleasca. Respecta legea fireasca a Sortii. Asa se si explica succesele lor în multe domenii: libera initiativa, curajul riscului, concurenta, lipsa unor conveniente sociale idioate. Socialismul a decretat faptul ca„munca este o îndatorire de onoare a fiecarui cetatean dar prin sistemul incorect de organizare a vietii sociale ne-a transformat în lenesi (atât intelectual cât si fizic), ne- a inoculat idei si conceptii contrare muncii. Nici o munca nu e rusinoasa! urla politrucul, fara a crede o iota în ceea ce spunea. Când era vorba de fapte, politrucul proceda tocmai invers. Ar fi lasat un politruc fiul ori fiica sa la munca de jos? Eu nu cunosc nici un caz. Ei, bine, la capitalisti, între vorba si fapta exista deplina concordanta. Un simplu vânzator de ziare a ajuns presedinte al Statelor Unite. Un muncitor serios si devotat este mult mai respectat decât un negustor lipsit de onoare în afaceri. Daca vrem sa scapam de necazuri, trebuie sa revenim la matca Sortii Trebuie sa ne gasim locul pe care îl meritam în societate. Trebuie sa renuntam la ideea ca anumite munci sau profesii sunt degradante ori înjositoare. Trebuie sa refacem concordanta dintre voita si fapta. Trebuie sa renuntam la minciuni si slogane, desi ne va fi foarte greu. Ani în sir am strigat sîogane si am spus minciuni. Situatia este neschimbatala ora la care scriu aceste rânduri. Minciunile si sloganele înfloresc în România, în detrimentul faptelor. Pestele se împutc de fa cap, dar se curata de la coada, spune proverbul otravit, introdus în folclor de catre invadatori. E timpul ca pestele sa se curete de la cap. E timpul ca cei m ari si tari în tara sa ne probeze prin fapte si nu prin vorbe valoarea lor reala. De vorbe ni-s pline podurile. Fapte vrem! îti este dat sa stralucesti! Cam câte lanturi ne leaga de Pamânt, împiedicându-ne sa zburam, sa stralucim potrivit chemarii noastre naturale? Frica de necunoscut si de aventura?! Timiditatea? Teama de ridicol ori de risc? Ideile preconcepute si conventionalismul sadit în noi hi perioada socialista? Conditiile materiale ne fa vor abile, respectiv lipsa averii? Altele ? Daca vom sta strâmb si vom judeca drept, cum ne recomanda proverbul, . 31 vom constata ca majoritatea sunt numai închipuiri ale mintii noasta deprinse sa lâncezeasca, sa se teama a gândi cutezator. Solutia la toate necazurile se afla în mâna noastra: numai sa vrem si vom putea zbura catre culmile succesului. Acesta este adevarul: pentru majoritatea esecurilor din viata suntem singurii vinovati. Nu mai suntem închisi în cusca socialista. Putem zbura, putem sa ne realizam în viata. De ce, totusi, nu zburam, nu ne lansam într-o noua viata, plina de împliniri si fericire? în primul rând, pentru cagândim asacum am fost învatati, adica prost, în totala contradictie cu legile firii. Cum gândim, asa actionam, adica împotriva propriilor interese, împotriva intereselor copiilor nostri, împotriva intereselor celor din jurul nostru. Nu ne bucuram de succesul unui compatriot, ci îl invidiem ori îl urâm. Cheltuim energie pentru a urî si invidia, pentru a face rau, în loc s-o folosim în mod util, pentru a face ceva pentru noi, pentru familie, chiar pentru natiunea noastra. Teoretic, socialismul a fost doborât în aceasta tara. Practic, el continua sa existe în multi dintre noi. Cum se manifesta acesti oameni? Afirma ca sunt liberi dar nu sunt. Sunt sclavii unor slogane si lozici. Nu vor sa gândeasca pentru ei însisi, pentru a-si gasi calea în viata. Se complac în starea de gloata care asteapta de la cei de sus ordine si o bucata de pâine. Traiesc dupa tipicul învatat. Iubesc dupa tipic. Viseaza cu masura sau nu îndraznesc sa viseze. Se cramponeaza de traditii si obiceiuri daunatoare, mostenite de la vechea societate. Pastreaza în ei complexe nefondate pe temeiuri reale. Cu alte cuvinte, sunt propriii lor temniceri. Voi încerca sa sparg milioanele de temnite în care zac închisi românii. Daca voi reusi, înseamna ca asa a fost voia Cerului. Daca nu voi reusi, se va ridica un altul, mai înzestrat decât mine si va face-o. Fara sa distrugem temnitele din noi, nu putem ajunge la succes si fericire. Acolo, în temnitele de frica si pesimism, de obiceiuri proaste si complexe de inferioritate, de gândire deformata si actiune robotizata zac chemarile firesti ale milioanelor de români. Trebuie sa le eliberam cât m ai u rgent posi bil! Trebuie sa trezim din am ortire zestrea cereasca, chemarea naturala, fireasca din noi! Trebuie sa ne eliberam de lanturile nefirescului din noi! Chemarea naturala, adevarata firea omului, se poate declansa 32 vottsau întâmplator. Abiacândeani se arata, ne cunoastem cuadevârat Soarta, drumul nostru în viata, calea pe care ne putem împlini ca oameni. Abia atunci stim cine suntem si ce putem face în aceasta lume. Cunoaste-te pe tine însuti! nu pare a fi un proverb românesc. Totusi, românesc este! Zeci de proverbe si zicatori ÎI repeta sub ‘ diferite forme. Le veti întâlni în carte. Sper ca le veti lua în seama, ca le veti aplica în practica. Pâna ce nu veti sti cine sunteti, veti fi orbi si surzi la chemarile Cerului si Pamântului, la chemarile firii. Nu veti avea parte de succes adevarat si de fericire netrucata. întâmplarea, ca parte a Sortii, poate declansa în om chemarea naturala, adevarata personalitate. Cu ani în urma, pe nava pe care lucram, aveam un timonier caraghios: înalt, slab, timid, dezordonat. Colegii îl poreclisera Toroaba iar el se complacea în pozitia de tinta a glumelor celor din jur. într-o noapte, pe o furtuna cumplita, când nava cu bordajul gaurit de explozie se zbatea sa ajunga la tarm, s-a produs minunea. în timp ce „eroii” priveau îngroziti la apa care le trecuse de genunchi, Toroaba tinea dârz timona, pe puntea de comanda, fn bataia valurilor înalte de zeci de metri. în subconstientul sau se trezise curajul si tenacitatea adevaratilor lupi de mare. Daca nu ar fi fost furtuna, ar fi ramas acelasi individ caraghios si neînsemnat, deoarece nici el nu stia ce forte ascundea în firea sa nemuritoare. Numai ca furtuna a venit, conform legii Sortii, iar omul a putut proba prin fapte cine era cu adevarat. Probabil va veti simti jigniti de urmatorul adevar: suntem cu totii niste mari mincinosi. Da, asa suntem. în mod constient ori inconstient, ne ascundem cu abilitate defectele sub o pojghita de fard social, aratând lumii nu fata noastra cea adevarata, ci pe aceea pe care dorim sa o vada si sa o admire lumea. Jucam roluri sociale, purtam masti pentru a-i impresiona pe cei din jur. Aproape toti facem acest lucru. Friedrich Nietzsche a sintetizat magnific aceasta situatie în faimoasa imprecatie a lui Zarathustra «O, tujudecatorule cu rosu taler, daca ai spune cu glas tare ceea ce gândesti, oricine ar striga: Afara cu aceasta scârnavie si acest vierme pacatos!» Comedia sociala a aparentelor nu este proprie românilor. în majoritatea tarilor se întâmpla acelasi lucru. Oamenii mint, prezentându-se în fata societatii altfel decât sunt Pozeaza în buni 33 cetateni, în timp ce îsi tradeaza ori îsi jefuiesc tara. în buni familisti, în timp ce sunt înglodati pâna în gât în desfrâu. în justitiari, în timp ce notiunile de dreptate si adevar sunt mai departe de ei decât Luna de Pamânt. în … Dar, în ce nu pozeaza? Aceasta minciuna sociala generalizata este profund daunatoare spiritului si trupului. Consecintele ei se simt în viata întregii societati. Nu mai traim natural, potrivit legii firii, ci artificial, conform minciunii conventionale. Cu totii stiam ca Ceausescu nu era un geniu, ca sotia sa nu era mamica grijulie a soimilor patriei, ca pruncii lor nu erau chiar modele de moralitate socialista. Cu toate acestea, mii sau zeci de mii dintre noi, i-au ridicat osanale, l-au comparat cu zeii, cu stramosii, cu… Dar, cu cine n-a fost comparat de catre lichelele nationale care, astazi, îl înjura cu nonsalanta? Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Nici în mormânt nu-1 lasa în pace cu înjuraturile lor, mcniLc a sterge amintirea osanalelor urlate numai cu câtiva ani în urma. Iar noi, cei care nam strigat osanale, ori l-am înjurat cu sârg pe când era în viata, asistam nepasatori la spectacol, în loc sa le trântim lichelelor câteva vorbe meritate, care sa le puna la locul lor. Asta e o societate sanatoasa psihic si moral? Fardul social cu care ne vopsim fetele pentru a parea mai buni, mai cinstiti, mai inteligenti, mai curati nu face decât sa ne murdareasca, sa ne intoxice adevarata noastra fire. Nici macar nu ne mai poate ascunde defectele fata de majoritatea populatiei care, e bine s-o recunoastem, nu e formata din idioti. Mai mult, în clipe de cumpana, fardul social (masca) crapa, lasând sa apara la lumina adevarata noastra fata. Câteodata, rar de tot, adevarata Fire se prezinta, mult mai frumoasa decât masca: aceasta este situatia oamenilor modesti, complexati fara temei, care pozeaza involuntar în persoane mult inferioare celor care sunt cu adevarat. Este situatia mielului turbat, mult mai curajos decât leul, este situatia savantului modest, care prezinta inventii explozive, este situatia omului-fulger ori trasnet care, dupa o lunga tacere, dezvaluie lucruri uluitoare, folositoare celor din jur. în cele maim uite cazuri însa, masca ascunde o fata urâta sau chiar hidoasa, mari defecte de personalitate, mari vicii, pacate grele. Aceasta este situatia „curajosului” care tremura de frica când e vorba de fapte, e situatia „imaculatului” functionar care se dovedeste mânjit de coruptie, a „marelui învatat” dovedit sarlatan, a „genialului lider” care, la ceas de cumpana, se dovedestea fi o cârpa s.a.m.d. înainte de a ma critica ori a ma înjura vârtos pentru aceste afirmatii, cugetati, va rog, câteva minute. Treceti prin memorie filmul evenimentelor din ultimii 10-15 ani ai vietii dumneavoastra, apoi scrieti pe marginea cartii daca am sau nu dreptate. Pentru ca efortul de memorie sa nu fie prea mare, va recomand sa apelati numai la imaginile din clipe de cumpana: cutremurele, revolutia din decembrie 1989, luptele politice care au urmat, zguduirile sociale din ultimii trei ani. Aurul se încearca la piatra si omul Ia fapta, spune proverbul. Cum au actionat cunostintele si prietenii dumneavoastra (ca sa nu intram si la rude) pe timpulevenimentelor? Si-au aratat ori nu firea adevarata? V-a placut ceea ce ati vazut? Ati ajuns Ia concluzia ca nu trebuie sa ne mai luam dupa aparente? Ca trebuie sa privim cu atentie pe sub stratul de fard pentru a ne cunoaste prietenii? Ca vorba româneasca e plina de întelepciune? Trebuie sa manânci un car de sare împreuna cu cineva pentru a~l cunoaste, suna zicala. Dupa ploaie si furtuna, vine iarasi vreme buna. Dupa dusul rece aplicat în paragrafele anterioare, e timpul sa afirm si un adevar pozitiv, demonstrat stiintific: pâna si cel mai neînsemnat individ poarta în el chemarea catre zboruri si înaltari nebanuite de nimeni, uneori nici macar de el însusi. Faptul ca omul respectiv nu se afirma în viata sociala nu trebuie sa ne mire: în aceasta tara s-au scris mii de tone de hârtie despre om si reusita în viata, dar solutii practice nu s- au dat decât rareori si numai într-un stil atât de arid, încât extrem de putini oameni s-au încumetat sa citeasca. Adevarata personalitate a omului se poate dezvalui oricând, fie întâmplator, fie voit. Scopulurmarit de mine nu poate fi ascuns: încerc sa gasesc solutii pentru dezlegarea fiecarui om din latul ratarii. Cu alte cuvinte, urmaresc trezirea adevaratei firi si a Sortii în fiecare cetatean. Viata a demonstrat ca nu exista om cu adevarat rau, prost, las, slab, umil … Aceasta este regula. Exceptiile sunt inerente dar si neglijabile; orice natiune îsi are procentul ei de rebuturi. Daca din fire nu exista om rau, prost, lenes, las etc, cum se explica faptul ca în societate apar si se manifesta astfel de oameni? Simplu: sunt educati sa fw asa. Sunt învatati direct sau indirect sa se comporte contrar m legilor firii. Sunt sugestionati zi de zi de catre cei din jur ca asa trebuie sa fie: lasi, oportunisti, carieristi, delatori. Sunt transformati în complexati, în umili, în oameni fara coloana vertebrala, buni doar ca masa de manevra pentru un zbir ori altul. Vietile acestor oameni, din pacate -multi, sunt istorii amare si întunecate, pe care numai adevarul stiintific le poate lumina. Am scris aceasta carte cu speranta ca voi reusi sa le seman în suflete câte un bob de lumina, care sa rodeasca cu timpul, sa-i transforme în oameni adevarati, liberi, fericiti. Adevarul stiintific acesta este: nu exista om perfect, nu exista om numai cu trasaturi pozitive de personalitate, dupa cum nu exista om total imperfect, posesor ai unor trasaturi de personalitate exclusiv negative. La nastere, capatam o suma de trasaturi pozitive si negative care intra în zestrea noastra nativa, în firea noastra, marcând începuturile Sortii. O lupta-i viata, spun proverbele românesti. Asa este: viata este în primul rând o fup(a a partii pozitive din om împotriva trasaturilor negative, animalice. Psihologia defineste omul (personalitatea omeneasca) ca fiind o îmbinare unica, non-repetativa a unor trasaturi de personalitate, respectiv a aptitudinilor, temperamentului, caracterului, afectivitatii. Fiecare componenta a personalitatii este bivalenta, prezentând minusuri si plusuri, calitati si defecte. De regula.în oamenii obisnuiti se pastreaza un echilibru între calitati si defecte, iar la persoanele de exceptie prevaleaza fie calitatile, fie defectele. Asta explica aparitia geniilor -oameni cu calitati de exceptie – si a infractorilor sau altor reziduri sociale oameni marcati de grave si numeroase defecte. Desigur, chiar si în cei marcati de grave defecte exista si calitati pozitive, pe baza carora se pot reeduca, elibera din sclavia viciilor. în aceste cazuri, lupta dintre partea pozitiva, mai slaba, si cea negativa, mai puternica, esie de-a dreptul dramatica. Daca vrem sanuavem infractori si reziduuri sociale, statul trebuie sa participe la aceasta lupta, prin organe specializate, anihilând partea rea din om înca din copilarie. Pe baza celor prezentate mai sus, putem afirma ca în fiecare om, chiar si în cel mai rau, exista un sâmbure de lumina celesta care merita ajutat sa se transforme în vâlvataie. Acesta fiind adevarul demonstrat de stiinte (psihologie, parapsihologic, sociologie, medicina etc.), fiecare om este dator sa lupte pentru lumina din el. Sa nu ne descurajam 36 daca cei din jur ne categorisesc drept prosti, lasi, urâti, slabi, rai etc. Cei care fac acest lucru nu au de unde sti ce zestre nativa avem, ce chemare naturala purtam în noi. Nu pot banui ca într-o buna zi, stabilita de Soarta, vom ajunge sa stralucim într-un domeniu sau altul de activitate. Einstein a fost corigent la fizica dar teoria sa a revolutionat fizica. Minulcscu a fost corijent la limba româna, dar opera sa literara ne încânta si astazi. Jack London a fost un simplu aventurier (marinar, explorator, cautator de aur etc.) dar, la semnul Sortii, a devenit unul dintre cei mai mari scriitori ai omenirii. Sunt mii de exemple de acest fel. Fiecarui om, mic ori mare, îi este dat sa straluceasca într-un anumit domeniu. Dacanu toti ajung sa straluceasca, vinanu e a Sortii. Vina apartine integral omului care nu-si foloseste darurile primite la nastere în scop de a atinge succesul. Majoritatea o fac pentru ca nu stiu sa foloseasca aceste daruri sau nu sunt constienti de ele. Nu pot afirma ca sunt doctor în materie, dar, cu ajutorul Cerului, voi încerca sa aduc o modesta lumina în aceasta directie, sa înarmez pe oameni cu un minimum de cunostinte pentru a putea pleca la drum, catre succes. Din pacate, la o anumita vârsta, majoritatea parintilorîsi apreciaza copiii numai dupa rezultatele la învatatura, uitând întelepciunea populara. Nimeni nu poate fi întelept în toate. Cel cu mai putina tragere de inima la carte poate ascunde un îndemânatic mestesugar, un sportiv de performanta, un explorator îndraznet etc. Nu toti putem fi masurati cu o singura masura. Personalitatea omului este definita de sute sau mii de trasaturi pozitive si negative, unele înca necunoscute de stiinta, astfel câ am fi în mare eroare daca am reduce omul la una singura dintre ele: inteligenta. Nu trebuie sa scapam din vedere faptul ca în viata nu vom trai din notele capatate în scoala sau din diplomele obtinute în facultate, ci din ceea ce vom sti sa facem concret. Ca fost premiant, va pot spune un secret: foarte putin din ce am învatat la scoala mi-a fost cu adevarat util în viata. Abia dupa ce am deschis ochii asupra Sortii si am început sa studiez ceea ce-mi era necesar cu adevarat, m-am simtit cu adevarat liber, util mie însumi si celor din jur. Dacanu mi-as fi cautat singurdrumul în viata, lovindu-ma de nenumarate ori cu capul de pragul de sus, as fi ramas un simplu premiant, bun la toate, adica la nimic. Putine lucruri din lumea asta 37 sunt facute de premianti ori de doctori în stiinte. Primul miliardar cunoscut de mine în România nu absolvise decât liceul, dar avea o personalitate atât de puternica, încât ar fi putut da lectii multor academicieni. Daca as avea posibilitatea „ as instala în centrul fiecarui oras câte o imensa placide marmura alba pe care as scrie; Omule, îti este dat sa stralucesti! Cerul si Pamântul ti-au dat daruri minunate cu care sa câsti gi glorie, bogatie, fericire, lumina. Cauta-ti drumul catre înaltare! Aprinde candela din sufletul tau! Când fiecare cetatean al acestei tari va avea înradacinat în subconstient acest adevar, îi vom putea depasi pe americani si japonezi. Inteligenta nativa româneasca, combinata cu spiritul practic american, cu ordinea germana si constiinciozitatea japoneza va produce miracolul romanesc. Sunt sigur ca acest miracol se va produce în urmatorii patru-cinci ani. As fi bucuros daca una dintre caramizile de la temelialui ar fi si modesta mea carte. Tare mult doresc sa-mi vad neamul liber, bogat, fericit. Din pacate, la ora când scriu aceste rânduri, românul conteaza în scriptele stapânirii doar ca platitor de impozite ori ca element de confruntare electorala. Nicaieri nu conteaza ca OM, ca fiinta fata de care societatea are obligatia de a-1 ajuta sa se împlineasca. Cui îi pasa ca zilnic mor talente nedescoperite? Ca prunci deosebit de bine dotati nu urmeaza calea Destinului din cauza saraciei ori mizeriei? Ca oameni prin care ne-am ridica cu totii sunt tinuti la periferia societatii de saracie, delipsaunormijloace materiale de studiu si experimentare, de sistemul de relatii politice, de „pile”, de invidia si ura unor neispraviti catarati în functii mari? Asa a fost pe timpul „democratiei interbelice”, asa a fost în socialism, asa este si acum. Trebuie sa punem capat acestei situatii inadmisibile, sa oferim fiecarui cetatean dreptul de a straluci potrivit Sortii sale. Ghinion absolutnu exista. Nici noroc porcesc. Proverbul românesc sustine ca norocul si-l face omul E adevarat, dar nu în totalitate. Omul îsi poate crea în anumite limite „norocul” prin munca, inteligenta, perseverenta, prudenta etc. Nu-si poate crea însa noroc de tip aleatoriu (întâmplator). Oricât s-ar stradui sa-si creeze noroc la jocurile de hazard nu va reusi. Unii joaca întreaga viata la loto ori loz în plic fara a câstiga mare lucru, în timp ce norocosul trage un singur loz si câstiga. Aici se ascunde un mister, o recompensa cereasca, pe care nu stim înca s-o influentam. Poate ca nu vom sti niciodata. Situatia ghinionului este similara. Omul prudent poate evita în anumite limite ghinionul. De exemplu, conducând cu atentie autoturismul, putem evita aproape orice accident. La fel, respectând regulile de paza contra incendiilor, puteam evita în anumite limite pagubele. Ce se întampia însa când, cu toate masurile de prevedere luate, avem accident de masina (ne loveste altcineva, cedeaza o piesa importanta a masinii tic) sau ne ia foc casa de la un trasnet? E ghinion, nu? El apare dupa o regula pe care nu stim daca o vom descoperi vreodata. Norocul necreat ‘de om si ghinionul de neevitat fac parte din Soarta, din Destin. în fata lor trebuie sa ne înclinam, sa nu suferim. Sunt pur si simplu legi ale firii împotriva carora nu putem face nimic. în concluzie, fiecarui om îi este dat sa obtina succese deosebite într-o anumita directie, sa câstige avere si faima pe aceasta cale, sa reuseasca pe deplin în viata. Ghinion absolut si noroc absolut nu exista. Omul trebuie sa spere si sa actioneze continuu pentru a folosi norocul (a si-] face) si a evita ghinionul. Pentru asta însa”, el trebuie sa-si cunoasca bine darurile nasterii, atât calitatile cât si defectele. Numai fructificând la maxim calitatile si înabusind cât mai mult defectele, putem spera la succes si fericire. Nu ne putem baza pe noroc. Asta ar însemna sa ne lasam pe tânjala, asteptând para malaiata în gura lui natafîeata. Trebuie sa actionam mereu pentru a ne crea norocul, pentru a nu-1 scapa atunci când ni se arata. Pe diti nu ati auzit exclamând: Doamne, daca nu as fi scapat sansa cutare, ce nu faceam ?! Caruta cu daruri trece o singura data pe la usa prostului, spune proverbul Sau, Pâna se scoala prostul (lenesul), trece baba cu colacii Concluzia: Cine scapa sansa vietii are mult de alergat si de muncit pentru a-si recupera prostia sau lenea. Ca atare, trebuie sa muncim serios pentru a ne face norocul dar, totodata, trebuie sa fim foarte întelepti si atenti, pentru a nu scapa norocul aieatoriu, sansa întâmplatoare, ivita la semnul Destinului. Decât un car de minte, mai bine un dram de noroc, concluzioneaza înteleptul din popor. în multe cazuri are dreptate. Marea judecata Cunoasterea de sine a fost recomandata de majoritatea filosofilor, de la antici si pâna la marxisti. Putini însa au indicat metode de autocunoastere simple, la îndemâna persoanelor care nu poseda cunostinte de specialitate (psihologie, parapsihologic, sociologie, medicina). Baza unei natiuni nu sta în câteva mii de doctori în stiinte, desi fara ei natiunea ar fi si mai saraca. Taria unei natiuni sta în majoritatea cetatenilor care o compun iar acestia, ca regula, au un nivel mediu de cultura. Ca atare, voi încerca sa prezint unele solutii practice de autocunoastere valabile pentru cei multi, pentru baza natiunii. Doctorii în stiinte pot critica pe buna dreptate cele ce urmeaza. Bine ar fi daca, în paralel cu critica, ar gasi solutii mai bune pentru luminarea si ridicarea întregului nostru neam. Pentru a porni pe drum ui corect în viata, trebuie sa stim care este acesta. Cum soarta unui om nu se aseamana cu a altuia decât în linii mari, nici, drumurile catre succes nu vor semana decât în aceeasi masura. Nu putem copia modelele altora. Navem încotro: primul pus pe calea succesului începe prin cunoasterea Sortii personale, înscrise în însasi fiinta noastra. Componentele Sortii le-am vazut deja: partea celesta, primita prin spiritul încarnat în noi, si partea pamânteana, mostenita de la parinti prin gene (ereditate). Elementele componente ale fiecarei parti pot fi cunoscute deocamdata numai partial. Cu cât cunoastem mai multe dintre ele, cu atât avem sanse mai mari de reusita în viata. E si normal:-în orice lupta învinge cel care este mai bine înarmat si mai bine instruit Fiecare calitate personala este o arma cu care putem dobândi succesul. Cum fiecare om are zeci de calitati (trasaturi pozitive de personalitate), putem concluziona ca Soarta 1-a înzestrat bine pentru lupta. Mai trebuie sa facem un mic efort pentru a cunoaste „armele” si modul lor de folosire. Cum procedam pentru a ne descoperi calitatile, darurile primite de la Cer si de la parinti? Doua solutii stau la îndemâna noastra. Prima: apelam la testele psihologice facute de specialisti. O recomand cu insistenta, desi costa ceva bani. Merita însa orice efort. Ce poate fi mai sigur decât un test psihologic complet, scris pe hârtie, care îti spune în fata: Acesta esti si acestea sunt domeniile de activitate (profesiile, meseriile) în care vei obtine maxim de succes? Un asemenea test, facut pentru noi ori pentru copiii nostri, ne scuteste de mari suferinte si mari cheltuieli în viata. Credeti ca e usor ca dupaterminarea unei facultati sa constatati ca v-ati lansat într-o directie contrara firii naturale? Asta în cazul fericit ca nu descoperiti eroarea decât dupa ani de chin, de munca în sila, lipsita de satisfactii. Testul psihologic este primul instrument verih”cat de indicare a Sortii, fapt pentru care îl recomand cu insistenta. Sper ca modesta mea carte sa ajunga în mâna unorpsihologi inimosi, hotarâti de a ajuta oamenii pe drumul vietii, capabili sa organizeze rapid si corect laboratoare de testare în majoritatea localitatilor tarii. Mai sper ceva foarte important pentru natiunea noastra. Spercain Constitutie si în legile subordonate ei sa se introduca obligativitatea testarii psihologice a tuturor candidatilor la functiile supreme în stat (presedinte, membrii parlamentului, membrii guvernului). Numai astfel vom avea siguranta ca vom fi condusi de oameni întregi la minte si la trup, lipsiti de grave defecte, înzestrati cu caliîati de exceptie. Din pacate, istoria demonstreaza fara putinta de tagada ca multi lideri politici si administrativi ai lumii au fost bolnavi, toial contraindicati functiilor din care au condus si au facut rau omenirii. Voi reveni pe aceasta tema la capitolul privind succesul în politica. Ce facem dacanu avem un psiholog care sane testeze? Sau, daca avem o jena de a ne dezbraca sufletul în fata altei persoane? Exista si pentru asta solutii, desi nu atât de exacte ca un test psihologic. Ne vom supune propriei judecati, jucând pe rând rolul de procuror (acuzator), de aparator (avocat) si de judecator. Ne vom analiza faptele si gândurile pentru a întelege din care anume trasaturi de personalitate au aparut. Bine ar fi daca aceasta „judecata” s-ar face în scris: memoria e de genul feminin, asa ca mai înseala si ea din când în când. Scrisul ramâne si-1 putem consulta sau completa ori de câte ori avem nevoie. Cu cât judecata propriei persoane este mai profunda, mai completa, mai cinstita, cu atât ne vom cunoaste mai bine si vom intui care ne este calea catre succes. Bine ar fi daca aceasta judecata s-ar produce la vârsta adolescentei, înainte de alegerea profesiei sau meseriei. Sa nu uitam ca prin profesia aleasa vom obtine victoria (vom învinge) sau vom trai gustul amar al înfrângerii. Din pacate, în adolescenta nu avem nici cunostintele, nici obiectivitatea necesara unei astfel de judecati. La aceasta vârsta, personalitatea exploziva, în afirmare, ne determina sa ne credem buricul Pamântului sau, dimpotriva, un rumeni lipsit de valoare. Cam toti adolescentii sunt extremisti si teribilisti, cam toti sufera de criza afirmarii, de criza recunoasterii sociale a personalitatii lor în formare. Sper sa gresesc în afirmatiile mele ori sa-i trezesc cu micul meu dus rece. Ce facem daca nu mai suntem adolescenti? E un dezasatru ca nu ne-am cântarit la timp Soarta si am pornit orbeste, dusi de val, de moda, ori împinsi de parinti ? Nu, nu e nici un dezastru. într-o societate în care nu conteaza din ce parinti ne tragem si nici ce diplome avem, ci numai ce stim sa facem (si facem), viata se poate lua oricând de la capat. Ca atare, judecata se poate aplica la orice vârsta. La fel, drumul în viata poate fi descoperit la orice vârsta. De altfel, majoritatea oamenilor care au lasat câte ceva valoros în urma lor si-au gasit drumul în viata abia la maturitate. De exemplu, Shakespeare a fost mai întâi pedagog, apoi notar; Johan Bottger, inventatorul portelanului de Saxa a fost medic; romancierul Walter Scott a fost grefier si ofiter de cavalerie; DenisPapin, inventatorul masinii cu aburi, a fost medic; William Herschel, astronomul care a descoperit planeta Venus, a fost muzician; marele pictor Giotto a fost cioban… De ce ne supunem judecatii? Din amuzament? Din curiozitate? Nu! O facem pentru a stabili cu precizie cine suntem, ce zestre posedam, ce drum ne e sortit a urma. Daca darurile pozitive (calitatile) ar avea forma unor scule sau instrumente si ar fi îngramadite într-o lada de care am sti ca este a noastra, cunoasterea ar fi foarte simpla. Functie de sculele din lada ne-am alege profesia, convinsi ca Soarta nu ni le-a dat degeaba. Din pacate, calitatile omenesti nu au forme materiale, asa ca sunt mai greu de cunoscut. Mai mult, anumite calitati sunt recomandate pentru multe profesii. De exemplu, calmul este una dintre trasaturile pozitive de personalitate absolut necesara în price profesie. La fel, inteligenta, cel putin de valoare medie. Exemplele ar putea continua, dar nu rezolva problema noastra: cum aflam ce zestre avem? Prima si cea mai usor de identificat parte a Sortii este chemarea naturala. Fiecare om normal simte un impuls interior catre o anumita activitate, catre o anumita îndeletnicire. Desigur, acel impuls poate fi simtit numai daca nu este viciat (bruiat) de catre idei preconcepute, implantate în subconstient. Daca unui copil dotat pentru pictura i s-a sugerat insistent sa ajunga medic, sugestia s-a dezvoltat dupa legile ei (pe care le vom studia în urmatorul capitol), iar sâmburele de lumina al chemarii naturale s-a atrofiat. Omuî e nefericit dar nu stie de ce. Si asta pâna înir-o zi când, voit ori involuntar, da peste candela învierii sufletului sau, peste samânta firii naturale. Atunci, daca este om întelept, ia viata de la capat, mergând pe fagasul Sortii. Va fi cu siguranta fericit. Regula descoperirii firii naturale. Cugetati în liniste ce v-ar place sa faceti cu adevarat, ce v-ar satisface în viata. Cugciati zile în sir, saptamâni în sir. Fiti siguri ca într-o zi va izbucni lumina si va va arata calea firii naturale. Din clipa aceea nimeni si nimic nu va va putea sm împotriva: cine are Soarta de partea lui nu poate fi învins decât de stapânul Sortii, Cerul. Chiar daca prin renuntarea la vechiul fagas al vietii veti pierde anumite avantaje materiale, fiti sigur ca în matca Sortii le veti recapata. Si apoi, avantajele materiale nu ne fac neaparat fericiti. Unui om adevarat îi trebuie atât de putin pentru a fi fericit! Dupa ce am stabilit cu certitudine chemarea naturala, trebuie sa ne facem inventarul zestrei mostenite de Ia parinti si acelei capatate de /aCer prin darul nasterii, Azcstreinative.deci.Oricâtamfidcsaraci, aceasta zestre este foarte bogata. Practic, nici macar testele psihologice nu o pot inventaria complet. Ea cuprinde aptitudinile generale si speciale, trasaturile de temperament si de caracter, calitatile afective si emotionale. Câteva sute de trasaturi deriva din fiecare componenta a personalitatii umane. Practic, mi-ar trebui o carte întreaga sa Ie enumar si explic. Cum acest lucru nu se poate, voi încerca sa enumar principalele caliîati care ne asigura succesul în viata. Presupun ca marea majoritate a cititorilor cunosc notiunile care urmeaza a fi enumerate. în situatii de exceptie, le recomand folosirea unui dictionar, deoareceexplicareatrasaturilorpozitivede personalitate ar fi deosebit de plictisitoare. Deci, pentru a reusi în viata avem nevoie litica. Depindem de alti oameni? Sigur. Suntem obligati fata de legatori? Da. Putem fi om politic fara a avea relatiile mentionate? i! Sa vedem cum sta treaba în dragoste. Putem fi fericiti fara iragoste? Eu nu cred. Dragostea presupune relatii între doi (femeie >lus barbat) sau mai multi oameni (dragostea si unitatea sociala, %ioasa etc). Fara relatii, nu se poate. Concluzie: Cariera politica sau profesionala, dragostea si fericirea, 147 averea si marirea, succesul ori esecul în viata depind într-o anumita masura de cei din jurul nostru. Daca stim sa ni-i apropiem, sa~i cucerim si sa-i folosim în atingerea scopurilor noastre, vom reusi cu siguranta în viata. Nu putem dobândi succese si fericire decât în relatiile cu alti oameni, în societate. Acestea fiind spuse si aprobate ca adevarate (contesta cineva?), intram într-un domeniu foarte misterios si interesant; relatiile interumane. Timp de sase ani am lucrat în aceasta meserie – ofiter de relatii externe al Armatei române. Modesta experienta câstigata în acea perioada îmi permite sa parafrazez o zicala din „epoca de aur” (O pila în socialism face cât un milion în capitalism), afirmând ca o relatie buna si Ia timpul potrivit valoreaza zeci de milioane. Activitatea de creere si dezvoltare a unor relatii utile constituie o parte importanta din arta succesului. Va propun sa aruncam macar o privire fugara asupra acestui domeniu. Daca vom privi în jurul nostru cu ochii celui care cunoaste deja câte ceva despre Soarta, vom constata ca societatea nu ne mai pare o jungla bazata pe principiul gramezii neorganizate, ci o complicata structura de interese particulare si statale. Lideri politici, patroni, functionari publici, angajati ai diferitelor companii comerciale de stat ori particulare se întâlnesc pe diferite trasee ale Sortii. Unii vor deveni foarte buni prieteni ori, dimpotriva, mari dusmani, altii vor dezvolta relatii de afaceri ori de serviciu. Viata ne obliga sa tratam unii cu altii, sa facem afaceri, sa vindem ori sa cumparam, sa ne angajam ori sa ne lasam angajati, sa conducem ori sa fim condusi.iri concluzie, viatane obliga sa avem relatii cu multi oameni. Exista si opinia destul de larg raspândita, potrivit careia viata ne-ar obliga sa înselam pentru a nu fi înselati, sa exploatam pentru a nu fi exploatati, sa ne”orientam „pentru a supravietui. Cunoasteti, cred, afirmatiile lui Fr. Nietzsche: viata în sine se compune esentialmente din raptul bunurilor altora; jigniri; violentarea celor straini de noi si a celor mai slabi; asupriri; severitate; impunerea pecetei proprii; anexarea sau cel putin sau mai dulce spus, din exploatarea altora. Unde a gresit Nietzsche? Esecul încercarii sale de a construi supraomul în jurul axei liberei vointe; neinfluentate de „morala de sclav a crestinismului”, 1-a dus în pragul nebuniei. Parerea mea este ca o adevarata ideologie de 148 eliberare a omului, de lansare a lui catre pozitia de supraom, nu se poate construi decât în jurul axului numit Credinta (explicat în primele capitole) si prin respectarea întocmai a legilor firii, ale moralei naturale, ce vine atât din interiorul cât si din exteriorul nostru. Orice produs artificial, bazat numai pe intelect si vointa, rupt de legile firii, de Soarta, ne duce neaparat la esec. ¦ îndraznesc sa afirm ca esecul lui Nietzsche s-a datorat necunoasterii psihologiei umane si legilor firii. Daca i-am accepta ideile mentionate, am reduce societatea la o jungla în care fiecare se afla în lupta cu _ fiecare. E drept ca societatea noastra nu seamana tocmai cu o adunatura de îngeri si persoane caritabile. E adevarat ca basmele copilariei, cu oameni foarte buni si oameni foarte rai, sunt simple basme. Nu neg faptul ca viata de zi cu zi nu se desfasoara ca în povesti, ci mult mai dur. Pâna aici, Nietzsche avea dreptate. De aici încolo a exagerat. Trebuie sa dam dovada de mult realism în întelegerea mecanismelor sociale, a relatiilor ce se stabilesc între oameni. în caz contrar, nici noi si nici copiii pe care îi vom educa, nu vom reusi sa ne gasim locul în societate. între ideile extreme, profesate de Nietzsche si ideile egalitariste, aplicate de socialism, exista un imens teritoriu al realismului. Nu ne nastem egali din nici un punct de vedere, dar putem trai foarte bine în comun, atât timp cât fiecare îsi cunoaste valoarea si locul pe care aceasta valoare îi da dreptul sa-1 ocupe în societate. Sa vedem cum putem trai bine urni cu altii, chiar daca nu suntem egali. Stim deja ce înseamna Soarta, în linii mari ne pricepem sa ne calculam locul în societate. Mai ramâne sa descoperim tainele legaturilor invizibile existente între noi si semenii nostri. Aceste legaturi fac parte din Soarta, nu~i asa? Sa luam un exemplu, sa vedem daca nu suntem în eroare. Doi gemeni univitelini, destul de asemanatori ca fire (lucru mai rar, dar nu imposibil) ramân orfani. Pe unul îl ia . pentru crestere si educare un hot, pe altul -un mestesugar cinstit. Uneltele Sortii, hotul si mestesugarul, cioplesc din sângele, carnea si spiritele celor doi copii un înger (un mestesugar cinstit) si un demon (un hot). E clar ca oamenii joaca rol de unelte ale Sortii? Ca prin relatiile cu cei din jurul nostru putem devia catre abis ori ne putem înalta catre culmi? înca un exemplu în acest sens.Sunteti tânar, ati gasit o afacere deosebit de rentabila, o sansa unica, dar nu puteti sa va 149 lansati în ea, deoarece nu aveti bani. Iata ca apare omul providential (o ruda, un prieten, o relatie), care va furnizeaza capitalul. Izbutiti sa dati lovitura vietii, sa va schimbati în bine Soarta. Cum ar fi decurs viata dumneavoastra daca nu aparea omul (relatia respectiva)? Cum evolueaza acum? Clar?! Dezvoltarea relatiilor utile nu e numai o meserie, ci întruneste toate trasaturile unei arte. Norocul si-l mai face si omul, spune proverbul. Oparte din norocul pe care si-l poate face omul îl constituie relatiile utile atingerii succesului. Cam toti vrem sa reusim în viata. Deci, cam toti avem nevoie de stiinta si arta crearii relatiilor utile. Nu afirm ca voi epuiza acest subiect ori ca voi face dezvaluiri extraordinare. Multe lucruri sunt cunoscute dar neconstientizate de majoritatea oamenilor. Unele reguli ale succesului în relatii sunt aplicate instinctiv chiar si de oameni ce nu poseda un nivel de cultura prea ridicat. De exemplu, cam ton” stim sa devenim simpatici în fata persoanelor care ne atrag din anumite motive, cam toti stim sa evitam confruntarea cu cei mai puternici decât noi (instinct de conservare). Nu ma îndoiesc de faptul ca majoritatea cititorilor cunosc o buna parte din regulile ce vor urma. Treburile din societatea noastra nu merg prea bine, asa ca am dreptul sa ma îndoiesc de altceva. Banuiti cam de cel Majoritatea oamenilor nu pun în practica regulile simple, prin care ar dezvolta relatii bune cu cei din jur, ar câstiga moral si material. De ce oare? Ne-am barbarizat? Simtim nevoia sa ne facem rau cu mâna noastra? Vorba buna mult aduna înca din clasele primare auzim proverbele (regulile) de baza ale succesului în relatii. Vorba dulce mult aduce. Vorba buna mult aduna. Cu o lingura de miere prinzi mai multe muste decât cu un butoi de otet. Mielul blând suge la doua mame. Bine faci, bine gasesti. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Ceea ce semeni, aceea vei culege. Cu ce masura dai, cu aceea vei primi Dar câte proverbe nu sunt pe aceasta tema? Daca nu ne-ar intra pe o ureche si ne-ar iesi pe alta, ele ar forma un curs de arta reusitei în viata net superior celor de la Institutul Camegie. Stramosii au avut grija de noi: au strâns cristalul întelepciunii 150 în proverbe si ni l-au lasat mostenire. Numai ca mostenitorii cam lenesi si cosmopoliti au trecut mai rar (sau deloc) pe la „stâna”, sa vada ce mai face comoara. Se întreaba apoi de ce nu au succes în viata… Nu stiu daca trebuie sa mai demonstrez ca fara vorbe bune nu putem dezvolta relatii normale cu nimeni. Certurile ne fac mult rau: ne enerveaza, ne determina sa cheltuim inutil energie spirituala, ne creaza un nume prost în societate, ne abat de la treburile noastre rentabile. N-am auzit înca de nimerii sa fi câstigat ceva dintr-o cearta. Cum receptioneaza cei din jur vorbele noastre urâte? îi deranjeaza, îi enerveaza, îi distrag de la treburi. E si normal sa ne izoleze, sa rupa relatiile cu noi, nu? Iar fara relatii, noi nu putem avea succes. Sa presupunem ca nu avem un sfant în buzunar. Puteti face acest efort de imaginatie? Eu, da, deoarece am trait deseori astfel de experiente. Deci, lefter, lefteras. Sunteti saraci? Da! veti raspunde. Nu! va voi contrazice eu. Sunteti sanatosi, aveti în cap idei care fac milioane, iar pe buze mii de cuvinte bune, care nu costa nimic dar va pot aduce gramezi de bani. Vorba buna scoate banul si din iad, dar de la oamenii din jur! Sa nu cumva sa credeti ca va îndemn sa va apucati de cersit! Nu! Eu sunt adeptul muncii oneste, pline de tenacitate. Va îndemn sa convertiti ideile si vorbele bune în glorie si bani, pe cai absolut demne si oneste. Fata de cine vom folosi vorbele bune? Vom aplica vreun criteriu de selectie ? Parerea mea e ca a spune o vorba buna nu ne costa nimic, astfel ca e normal sa o spunem catre toata lumea. Sa ne purtam cu cei mici la fel de politicos si amabil ca si cu cei mari, caci vom avea de câstigat. Nu se stie când vom avea nevoie de un om neînsemnat, de un om considerat fara importanta. Sa ne purtam bine si cu cei care se poarta rau cu noi? De vreme ce un nu pune niciodata capat urii, iar înteleptul cedeaza întotdeauna, trebuie sa ne purtam bine si cu ceicare ne trateaza cu nervozitate, raceala, rautate. în fata unei constante comportari amabile, prietenoase, trebuie sa cedeze si „rinocerul”. Daca nu cedeaza, n-am pierdut nimic: cine respecta, pe sine serespecta. Daca stam si analizam bine relatiile cunoscute, vom constata ca omul amabil domina întotdeauna pe cel furios si grosolan. Secretul? Sugestia! Vocea blânda, monotona, melodioasa patrunde în subconstientul „taurului furios”, manevrându-I în directia dorita. 151 Cunoastem deja mecanismul prin care se produce aceasta minune. Concluzie: Omul întelept foloseste vorba buna (blânda, amabila) pentru a domina, a sugestiona si manipula pe cei care intra în relatii cu el Vreti sa dominati si sa va impuneti ideile? Urletele nu au efect pozitiv; din contra, ele îndeparteaza lumea de dumneavoastra. Folositi, deci, vorba dulce si nu veti regreta. Cu ea va veti atinge orice scop material ori spiritual. Oamenii nu sunt perfecti întreprinzatorul este un cuceritor pornit la fapte. El trebuie sa ia în stapânire un anumit domeniu (economic, stiintific etc.) sau chiar întreaga societate (liderul politic). Oamenii pe care trebuie sa-i câstige de partea sa ori sa-i domine prin forta spiritului sau (dominarea prin forta fizica este caracteristica pentru animale) au firi total diferite. Cinci degete sunt la o mâna si unul cu altul nu se potriveste observa înteleptul popular. Cum sa procedeze întreprinzatorul pentru a reusi sa-si apropie si sa domine oameni cu firi diferite? Nu poate folosi o regula valabila pentru toti, veti spune. Si totusi, o asemenea regula exista: Oamenii nu sunt perfecti. Din clipa în care am însusit aceasta regula, totul începe sa fie limpede: stim cum sa tratam pe fiecare om. Faptul ca oamenii nu sunt perfecti l-am aflat înca din primul capitol. Fiecare avem calitati dar si defecte. întelept e sa ne bucuram de calitati si sa încercam sa estompam defectele. Asta pentru noi însine. Ce ne facem însa cu cei din jurul nostru? Initiem o vasta campanie de reeducare? Avem noi timp si bani pentru aceasta? Mai greu de presupus. Concluzia: în orice situatie, trebuie sa-i luam pe oameni asa cum sunt, sa le folosim prioritar trasaturile pozitive de personalitate (calitatile) si numai cu titlul de exceptie pe cele negative (defectele). Daca am proceda altfel, ne-am pierde vremea zadarnic si nici nu i-am putea îndrepta prea mult. Mai mult, avem toate sansele sa ne atragem antipatii, deoarece fiecare om se considera un cineva si nu agreaza ideea de a se lasa „transformat”. Regula de mai sus este valabila pentru întreprinzatorul din orice domeniu, mai putin din cel educativ. în cazul persoanelor care se 152 ocupa de instruirea si educarea tinerei generatii ori de reeducarea celor care au savârsit deja infractiuni, legea muncii lor este clara: stârpirea tuturor buruienilor din tarla, respectiv scoaterea tuturor defectelor din oamenii supusi educarii. Nu s-a întâlnit pâna în prezent nicaieri o astfel de eficienta lichidarea completa a defectelor dintr-un om -dar avem dreptul de a spera la remedieri substantiale. Majoritatea traim, muncim, facem afaceri cu oameni maturi, ale caror trasaturi de personalitate sunt deja osificate, greu de modificat. Am vazut deja ca nu sunt imposibil de modificat, ci doar dificil. Timpul unui întreprinzator este foarte pretios. (Orele sunt odoare pierdute), astfel ca nu-i permite angrenarea în activitatea de modificare a calitatilor si defectelor persoanelor cu care trateaza afaceri. Daca e vorba de o relatie mai îndelungata, cu un partener mai special, putem spera ca în timp vom reusi sa-1 influentam pe nesimtite, prin sugestii bine plasate, în momente favorabile. în cazul partenerilor ocazionali (cum sunt majoritatea) solutia este sa-i lasam asa cum sunt si sa ne adaptam noi la personalitatea lor. Ce înseamna sa te adaptezi la personalitatea unui anumit partener? Simplu: îl luam asa cum este, bucurându-ne de calitatile care ne convin si suportându-i defectele care nevalca pe nervi. Regula e valabila în toate domeniile, inclusiv în afacerile de dragoste. Pentru casnicie, problema este ceva mai complicata. Vom analiza-o într-un capitol separat. Adaptarea presupune si acceptarea defectelor, un lucru cam neplacut. Ei, bine, nu e tocmai moral ceea ce voi spune, dar se practica pe scara larga, în toate tarile; nu numai ca se accepta defectele partenerului dar se exploateaza aceste defecte în vederea obtinerii succesului. Un exemplu este, cred, necesar. Trebuie sa tratam o afacere cu un partener care manifesta slabiciune pentru alcool ori femei. Moral ar fi sa tratam cu dânsul „pe uscat”. Câti întreprinzatori respecta codul moral? Majoritatea vor opta pentru slabirea partenerului prin alcool si femei, pentru a-i smulge clauze cât mai avantajoase. O lupta-i viata. Cine nu stie sa aiba grija de el însusi are toate sansele sa se trezeasca ruinat. Cam asta e situatia pe frontul activitatii de relatii din vremea noastra. Cât si cum se va schimba ramâne de vazut. Eu sunt cam sceptic pentru urmatorii zece-cinsprezece ani. Obiceiul rau se dezbara greu. 153 în concluzie, pe oameni trebuie sa-i luam asa cum sunt, sa-i cucerim prin metodele cele mai adecvate si sa-i folosim cât mai ingenios pentru atingerea scopurilor noastre. Mai aproape dintii decât parintii Titlul de mai sus e un proverb foarte interesant. Vine sa completeze pe altele, cum ar fi: Camasa e mai aproape de piele decât haina. Frate, nefrate, dar brânza tot pe bani este. Lupul are ceafa groasa, ca- si gateste singur masa etc. Ce trebuie sa întelegem noi, întreprinzatorii dornici de succes? Ca fiecare om are interese si motivatii proprii, ca îl doare în primul rând de necazurile lui si mai apoi de ale altora. Oricât de altruist ar fi un om (ca fire înascuta si prin educatie), nu-si poate permite sa se ocupemai întâi de acte caritabile si mai apoi de treburile lui. Daca ar proceda astfel, în scurt timps-ar ruina si n-armai putea sa ajute pe nimeni (nici pe el însusi, nici pe cei din jur). Situatia fiind cea descrisa mai sus, nu trebuie sa taxam drept egoist pe cel care îsi pretinde si obtine drepturile legale si morale. Socialismul ne-a învatat cu munca patriotica, neplatita. Nu zic ca nu-i buna. Din când în când, prin entuziasm popular, al tinerilor mai ales, se pot realiza lucruri minunate, de interes obstesc, cum ar fi: monumente, mausolee, gradini publice etc. Vreau sa s subliniez însa o regula foarte cinstita a societatii capitaliste: Fiecare munca trebuie platita cât merita. în aceasta problema, a recompensarii corespunzatoare a muncii, nu exista rudenie, prietenie, fratie. De ce am ridicat aceasta problema? în primul rând, pentru ca am constatat la multi cetateni un sentiment complex (invidie plus ura) la adresa celor care au reusit sa faca ceva (pe caii oneste si legale) în perioada de început a capitalismului. în al doilea rând, pentru ca foarte multi cetateni n-au reusit sa-si scoata din cap complexul muncii patriotice, crezând ca producatorii mai harnici sau mai norocosi sunt obligati sa-i întretina si pe cei care nu muncesc. în al treilea rând, întreprinzatorul nu trebuie sa scape nici o clipa din vedere faptul ca partenerul sau are alte interese si preocupari decât el; în fapt, are interese partial divergente sau contrare lui. Fiecare vreasa tragaspuza 154 pe turta lui, caci aceasta este o lege a capitalismului. N-am facut-o noi, a facut-o viata. în fine, pentru ca în capitalism relatiile de rudenie joaca un rol important în familie, dar nu si în afaceri: daca vom merge pe ideea ca trebuie sa ne tratam diferit rudele de ceilalti parteneri, vom da cu siguranta faliment. Cine are informatia stapâneste situatia Aceasta regula de aur domina toata activitatea umana: politica, economia, administratia, armata, activitatea serviciilor secrete. Numai cel care detine informatia reala se poate orienta corect în hatisul de dezinformari si sugestii negative, luând decizia corecta, apta a-i asigura succesul. Un singur exemplu ne va lamuri pe deplin. Vrem sa ne cumparam un bun de valoare, un strung de pilda, pentru utilarea atelierului nostru. Patru fabrici deosebite ofera produse de acest tip, fiecare sustinând ca al ei este cel mai bun (sugestii pozitive). Totodata, în mod neloial, fiecare dezinformeaza cu privire la calitatile produselor concurente. Ce facem noi, cei aflati la interferenta dezinformarilor si sugestiilor contradictorii? Cumparam la întâmplare? Nu. Apelam la un specialist în care avem încredere (atât din punct de vedere al capacitatii profesionale, cât si al fidelitatii fata de firma noastra). El ne va da informatia de care avem nevoie: unul dintre strunguri e superior celorlalte din anumite puncte de vedere, care ne intereseaza numai pe noi. Sa vedem cum ne ajuta informatia reala sa obtinem succesul în afaceri. Precizez ca folosesc notiunea de afacere în sensul englezesc, adica pentru a desemna orice activitate umana în care sunt angrenate doua ori mai multe persoane, care poarta tratative (negocieri) pentru atingerea unui scop. în acest sens, tratativele purtate de doi negustori sunt afaceri, negocierea salariului de catre salariat cu patronul, la fel etc. în mod normal, în orice afacere, fiecare partener vrea sa obtina maximum de avantaje în defavoarea celuilalt Exceptiile, daca exista, întaresc regula. Care dintre cei doi parteneri de tratative are cele mai mari sanse de succes? Cel mai smecher, vor di raspunde cei care au prins câte ceva n arta succesului. Cel mai inteligent.. Cel mai dur… Cel cu nervii 155 mai tari.,. Raspunsul meu: Cele mai mari sanse le are cel care este mai bine informat De ce aceasta parere? Pentru ca tratativele constituie o confruntare spirituala (psihologica), în care duritatea nu are nici un fel de valoare. Ce’ înseamna bine informat? Un om care se lanseaza în lupta psihologica a tratativelor se poate considera bine informat când poseda cunostinte temeinice din urmatoarele directii: psihologia general-umana si date certe privind personalitatea partenerului sau; domeniul de activitate în care se face afacerea si date exacte privind afacerea în cauza; informatii foarte precise privind intentiile reale ale partenerului (cât si cum are de gând sa cedeze, care este limita de pret peste care nu va trece, ce stratageme va aplica în afacerile cu noi etc). Fiecare participam la tratative variate, inclusiv gospodinele care fac piata. Fiecare visam sa începem partida cu toti asii în mâna, sa dominam net adversarul, sa-1 sugestionam în asa fel încât sa ne accepte propunerile, cererile sau ofertele noastre. Cum procedam pentru a atinge acest nivel? în primul rând, prin obtinerea unor date foarte exacte privind personalitatea partenerului nostru de afaceri (calitatile si defectele acestuia). Care sunt acele categorii de calitati si defecte ce ne intereseaza prioritar? Oricât de bun sistem de informare am avea la dispozitie.nu vom reusi sa aflam integral fisa psihologica a partenerului. Cred ca, în primul rând, ne intereseaza problemele care îl deranjeaza, care îi displac profund (pentru a le evita pe timpul discutiilor). Sa nu vorbesti de Iunie în casa spânzuratului, spune proverbul. Fiecare om are anumite sensibilitati, anumite zone dureroase, pe care orice partener ie dialog trebuie sa le evite. Daca va face prostia sa ne calce unde ne joare, nu-si va atinge scopurile, nu va încheia afaceri cu noi. Concluzia: Iaca vrem sa câstigam si dominam partenerul trebuie sa-i menajam mumite zone sensibile, identificate din timp. Câte bordeie, atâtea obiceie, suna zicala. Este foarte valabila si n ceea ce priveste zonele sensibile ale partenerului nostru. Viitorii parteneri pot fi deranjati de multe si variate aspecte: o tinuta ‘estimentara neglijenta le poate crea impresia ca-i dispretuim; un iebit verbal exagerat le poate trezi suspiciuni, având în vedere ca orbele sunt facute pentru a ascunde gândurile; stilul balcanic de ratative (tocmeala îndelungata, amestecata cu un pic de teatru) eranjeaza pe orice om serios, pentru care timpul e bani si cuvântul 56 contract ferm; lacomia evidenta, citita în ochii sau în vorbele partenerului deranjeaza pe toata lumea; limbajul neadecvat (neslefuit ori grosolan) îndeparteaza majoritatea partenerilor seriosi; tendintele de inducere în eroare (de a-1 crede prost) determina pe orice partener fie sa înceteze tratativele, fie sa ne raspunda cu aceeasi moneda; infatuarea, îngâmfarea deranjeaza teribil. Multe altele deranjeaza teribil. Pe toate trebuie sa le cunoastem, daca nu vrem sa scapam afacerea din mâna. Fiindca veni vorba despre stilul balcanic de tratative, vreau sa va prezint un caz real, hazliu în felul sau, care ilustreaza mentalitatea românului în domeniul tocmelii. Prin ultimii ani ai „epocii de aur”, un taran oferea un curcan spre vânzare. Tinea tare la pret: cinci sute de lei. Multi clienti au încercat sa-1 determine sa schimbe pretul dar taranul se tinea dârz pe pozitii. în sfârsit, apare un cetatean care fara multa vorba îi pune cinci sute de lei în mâna si da sa ia curcanul. Taranul, nu, ca nu-1 da. -Ce ai omule? Nu ti-am platit cât ai cerut? -Pai, treaba serioasa-i asta? Nu ne tocmim deloc? Chiar deloc? Poate vi se pare o simpla gluma dar la mijloc este o reactie psihologica foarte serioasa: clientul îl lipsise pe taran de placerea luptei, de senzatia ca s-a batut pentru pretul hotarât. Sa revenim însala problema noastra. Ce ne mai intereseaza despre viitorul nostru partener? Pasiunile sale dominante, caci în afaceri pasiunile sunt slabiciuni exploatabile pentru manevrarea acestuia în directia dorita de noi. Veti spune ca nu e deloc cinstit ce propun eu: exploatarea pasiunilor unui om. Va rog sa rememorati faptul ca autorul acestor rânduri este un moldovean sentimental si pagubos care a înteles în ultimul ceas legea firii, adica realismul. îngerii sunt în rai, demonii în iad, iar omul traieste pe Pamânt, adica între înger si demon.Bine ar fi sa dea dovada de mai multa omenie, sa fie mai aproape de Cer. Pâna una alta, oamenii sunt asa cum sunt si ar fi o mare greseala daca am cadea în utopiile roze, visându-i sfinti. Pe terenul unor pasiuni se pot initia multe afaceri, inclusiv din domeniul spionajului. Iata una care ne-a costat destul de mult. Pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, serviciul de spionaj sovietic a dovedit o ingeniozitate si eficienta nemaipomenita. Unul dintre 157 obiectivele sale a fost infiltrarea camarilei regale din România cu agenti de informatii si influenta. Cea mai valoroasa „piesa” s-a dovedit Doly Chrisolegos, o fermecatoare roscata de vreo douazeci de primaveri, ajunsa prin dirijarea stapânilor ei din NKVD amanta fostului rege Minai de Hohenzolern. Prin aceasta „nevinovata” femeiusca, ex-regele a fost contactat de gruparea de spioni sovietici condusa de Emil Bodnarenko si atras lalovitura de stat de la 23 august 1944. Stim ce ne-a costat aceasta lovitura de stat: predarea tarii în mâna invadatorilor fara nici un fel de garantii (armistitiu, protocol etc), caderea în prizonierat a peste 180 000 de militari români derutati de arestarea capului ostirii, jaful generalizat.. Si totul a pornit de la exploatarea unei nevinovate pasiuni pentru o „fusta” roscata. Câte pasiuni are omul? Sute sau chiar mii. Toate sunt gauri în armura sa naturala, prin care un partener abil si instruit se poate strecura catre sufletul sau, pentru a-1 manipula în directia dorita. Filatelie, bibliofilie, vânatoare, pescuit, muzica, arta plastica, colectionarea unor obiecte, femei, alcool. Toate, absolut toate pasiunile )menesti ne dau posibilitatea initierii unor relatii cu omul cuprins de :1c, urmata de manipularea acestuia în directia dorita de noi. Explicatia tiintifica? Omul cuprins de pasiune are portile subconstientului ieschise pentru orice sugestie deghizata. Ce înseamna sugestie feghizata? O sugestie care s-a îmbracat în hainele pasiunii omului vntru a trece dincolo de poarta subconstientului acestuia. Desigur, oipul (continutul sugestiei) este cu totul altul, însa pentru orbitul de asiune, hainele (aparenta înselatoare) conteaza. Un exemplu ar fi, -ed, necesar. Stim cu totii ce înseamna un bolnav de fotbal. Avem mii de astfel ; „prinsi de flama” în jurul nostru. Stim cum se aprind, cum ard, cum bescsi cum urasc. Pe aceasta slabiciune se pot broda sugestii iriate, inclusiv politice. Nu credeti? Vi se pare greu sa- i bagati în cap iui astfel de „drogat” ideea ca arbitrul care i-a defavorizat echipa orata e un taranist, fesenist etc? Nimic mai simplu, nu-i asa? hema a fost folosita deja în alte sectoare. De exemplu, majoritatea nanilor sunt republicani si antimonarhisti pasionati. Scrierile mele deranjat destul de tare brigada neokomintemlsta trandafirie. Ce au ndit expertii ei? Ce-ar fi sa raspândim zvonul ca Pavel Corut e tnarhist? Poate nu ma credeti, dar zvonul a fost lansat si a prins la destule persoane. Un alt exemplu. Fostii detinuti politici urau puternic si în mod justificat securitatea komintemista care le nenorocise vietile. Ce au facut diversionistii neokomintemisti? Au brodat pe aceste pasiuni antisecuritate ura împotriva tuturor serviciilor secrete nationale, indiferent de obiectul acestora de activitate. Diversiunea a prins teribil si a tinut mult timp. Acest exemplu mi-a fost relatat de catre un fost detinut politic care, dupa ce a citit cartile mele, mi-a devenit simpatizant. Concluzie: Cele mai nevinovate pasiuni pot fi exploatate de concurenti ori parteneri de afaceri pentru a obtine de îa noi anumite avantaje. La rândul nostru, suntem tentati sa procedam în acelasi mod. Nu stiu daca e corect sau nu, dar asa se petrec lucrurile în viata. Cam ce informatii ne-ar mai interesa despre concurentul ori partenerul nostru ? Viata a demonstrat ca este foarte sanatos pentru noi sa-i aflam concurentului (partenerului) toate viciile si defectele de personalitate cu care l-am putea manipula. Iata un exemplu de manipulare la înalt nivel. Mult hulitul Gheorghe Gheorghiu-Dej a facut la vremea sa si multe fapte bune. Una dintre cele mai importante realizari ale sale a fost obtinerea retragerii trupelor sovietice de ocupatie de pe teritoriul României. Cum au procedat? A folosit niste vinisor de poama rara si niste „poame” de balerine bastinase pentru a patrunde la sufletul lui N.S. Hrusciov. Unde nu reusea argumentul politic, intra în functiune” argumentul” cu par lung si picioare pâna-n gât. Treaba a mers „brici”, sovieticul semnând ordinul de retragere. Ce si-au mai muscat dupa aceea mâinile sovieticii! Ce planuri au mai facut pentru „recuperarea” României! Si câte mai fac! Viciile au darâmat imperii politice si financiare. La jocul de carti s-au pierdut averi, neveste si fiice, onoare si vieti. Palavragii s-ai ruinat ori au produs ruinarea patronului care facuse prostia sa-: angajeze. Laudarosii sunt manipulati ca niste simple papusi de catrt umilii laudatori. Femeia judeca pe dracul si-1 scoate dator, spun* proverbul. Mai e nevoie sa comentez cam ce prostii au facut afemeiatii’ Betivii sunt catastrofe în orice domeniu de activitate… Ce de vicii domnule! Si mai sunt, mai sunt… Concluzia: Putem înfrânge oricând un concurent (partener d afaceri) dominat de vicii. Aceeasi soarta vom împartasi si noi dacan vom lasa în voia „demonilor”. Ce ne mai intereseaza din personalitatea concurentului ori partenerului de tratative? Stilul personal de tratataive. Ceva minor, nu ? Pare numai minor. Cel care îi afla partenerului stilul de tratative este în pozitia celui care a gasit cifrul de deschidere a unui fîset oii programul de intrare într-un calculator. într-adevar, daca cifrul sau programul sunt cunoscute, tot continutul e cunoscut. Nu credeti? Sa exemplificam. Exista parteneri care si-au facut regula de tratative de a porni de la 50% din pretul final pe care sunt dispusi sa-1 ofere. Daca nu stim acest lucru si ne lasam influentati de promisiunile lor „ferme” de a întrerupe tratativele, avem toate sansele sa nu ajungem nici la 75% din pretul pe care ni l-ar fi dat fn mod normal (adica în situatia ca am fi cunoscut stratagema). Exista însa si parteneri care exclud orice „tiganeala” în tratative. Daca nu cunoastem acest lucru si trecem peste limita pe care ei ne-o indica, avem toate sansele sa-i pierdem definitiv. Concluzia: Fiecare om de afaceri are stilul sau de tratative, format în timp, prin învatare si exersare, pe care, de regula, îl considera infailibil. Daca vrem sa-I învingem în confruntarea tratativelor, trebuie sa-i aflam în detaliu acest stil, sa-1 studiem ca pe un film, sa-i gasim fisurile si partile slabe. în faza initiala a tratativelor, H vom lasa pe partener sa-si impuna stilul propriu pentru a-i adormi vigilenta. Mai apoi, pe nesimtite, ne vom folosi de informatiile pe care le-am obtinut, îl vom aduce pe terenul propriu si-1 vom învinge. Nu putem da gres: cunoastem dinainte pâna unde si cum se poate înainta în defavoarea partenerului. Ce ne mai intereseaza cu privire la un prezumtiv partener? Desigur, în cel mai mare grad, situatia afacerilor sale. Avem mai multe notive pentru acest interes. în primul rând, trebuie sa fim siguri ca ratam cu un tip solvabil si nu cu un escroc ori falit. Nu numai escrocul :i falitul sunt parteneri periculosi în afaceri. Amarâtii si incapabilii de i-s onora obligatiile contractuale pe care si le iau fata de noi sunt Ia fel le catastrofali. Spune-mi cu cine mergi, ca sa-ti spun cât vei plati, una zicala. One n-a cheltuit bani si timp pentru a urmari în justitie reun debitor rau platnic nu întelege ce vreau sa spun. Deseori, untem obligati sa-i lasam pe astfel de „guvizi” în pace, deoarece rmarirea lor în justitie ne-ar costa mult mai mult decât suma datorata. In alt motiv pentru care trebuie sa stim exact situatia afacerilor partenerului, nu-i a^a?Numai astfel putem estima cam în ce sector al afacerilor sale ne putem „infiltra”. De asemenea, daca nu avem imaginea de ansamblu a situatiei, nu ne putem stabili propria tactica în tratative. în fine, daca nu stim exact cât de mare e plapoma partenerului suntem în pericol de a fi indusi în eroare de afirmatiile acestuia. Dt regula, partenerii mincinosi îsi exagereaza posibilitatile când vor sJ ne prinda în capcana si le subestimeaza când ajung debitori. în ambele situatii trebuie sa fim pregatiti cam pe linia proverbelor. Lapomu laudat sa nu te dud cu sacul mare si O mie de lotri nu pot lua nim’u depe ungol (om sarac). Mult realism, deci, în aprecierea partenerulu si situatiei afacerilor acestuia. Am ajuns cu totii la concluzia ca e foarte avantajos sa-ti cunosl partenerul ca pe propriile buzunare. Cum putem realiza însa aceast cunoastere? Simplu: cu bani si cu un pic de alergatura. Sau numai ci bani, daca ne tine punga. In orice stat civilizat exista agentii d detectivi particulari, specializati în verificarea unor societati comercial si a patronilor acestora. Nu ma îndoiesc de faptul ca în curând aceast profesie interesanta se va dezvolta si la noi. Deocamdata, profesia d detectiv particular se afla în fasa, nu are nici act de identitate (n exista reglementari legale pentru practicarea ei în conditii civilizate; Va fac si o marturisire: de îndata ce legea va fi clara în acest domenii veti auzi. multe despre agentia de detectivi particulari GEMENI Pâna atunci, ma limitez la editarea de carti. Ce facem daca nu avem detectivi si bani pentru a ne verific partenerul? O luam batrâneste la pas, pe urmele lui, începând de ] „nastere” si pâna la zi. Nasterea unei societati comerciale e si e înregistrata în evidente; poate fi verificata legal, de orice persoana, ] Registrul Comertului. De acolo se începe si se merge pe fir, pe und a mâncat lupul oaia, adica pe unde a mai facut afaceri parteneri nostru. Nu e prea greu, deoarece unui rau platnic i se duce buhul c unui popa tuns. Multe informatii le vom obtine de la fostii s; parteneri, de la fostii ori actualii angajati, de la furnizori si beneficiai de la vecini. Ne trebuie talent detectivi stic, vointa de a afla adevam multa munca si un pic de noroc. Merita efortul: când cunosti bh partenerul de afaceri, ai toti asii în mâna, domini total tratativele umili potul. It Pregatirea pentru atac Ori de câte ori trebuie sa abordam un nou partener de afaceri, ne aflam în situatia matematicianului sau contraspionului care au de descifrat un mesaj absolut nou, absolut necunoscut. Experienta anterioara ne poate folosi în anumite limite. Ea ne da informatii privind psihologia generala a partenerului de tratative, câteva trucuri si stratageme pentru a determina partenerul sa se descopere fata de noi etc. în rest, trebuie sa aflam. Si cum putem afla, daca nu cu ajutorul stiintei noastre? Arta deschiderii sufletelor si mintii, arta dominarii altor oameni, arta manipularii lor în directiile dorite nu se învata la nici o scoala din lume. Nu se învata în forma directa, afisata si concisa. E si normal. Cunostintele care ar forma arta succesului sunt raspândite în zeci de stiinte din domenii mult îndepartate: psihologie, parapsihologic, sociologie, logica, drept, morala, comert, politologie, matematica, literatura etc. De ce si literatura? Pentru ca viata este atât de complicata, încât deseori numai fantezia scriitorilor poate sa-i surprinda esentele. Bine ar fi daca în tara noastra sar gasi câtiva specialisti foarte buni în domeniile mentionate, care sa puna bazele unei noi facultati, a unei facultati de arta succesului. Va dati seama ca diplomele nu ne-ar interesa, deoarece succesul ar fi cea mai buna dovada a absolvirii. Poate ca într-o zi aceasta idee trasnita vada roade. Voi mai reveni la ea. înainte de a trece la pregatirea pentru atacul partenerului, vreau sa subliniez faptul ca nu sunt doctor în materie. Directiile de actiune indicate de mine sunt simple începuturi, simple aduceri în atentie. Oricare cititor le poate dezvolta pe baza experientei si fanteziei sale. Eu le-am studiat prin diferite lucrari de specialitate, le-am experimentat In viata, le-am notat constiincios în caietul meu de liber întreprinzator centru a le utiliza ori de câte ori va fi nevoie. Poate ca unele idei par Duerile pentru magnatul miliardar. Nu ma intereseaza miliardarul. Pe nine ma intereseaza românul sarac, omul caruia vreau sa-i dau un mpuls în directia îmbogatirii, în directia succesului. Un martor neutru la tratativele dintre doi parteneri va trai o ¦enzatie ciudata: va simti ca asista la un duel. Senzatia nu e deloc alsa. Duelul exista, numai ca în Joc de arme fizice se folosesc cele 62 spirituale. în loc de sabie -inteligenta, memoria» experienta de viata, în loc de pistol si glont – informatiile si trucurile de manipulare. în loc de fente spiritul de orientare rapida în situatii noi, rezistenta psihica, spontaneitatea etc. E un duel adevarat, cu victime adevarate. Nu exista mila si iertare. Cel mai bine înzestrat psihic va învinge si va sacrifica pe cel mai slab. Nu-i va lua viata dar îi va diminua câstigul sau îl va ruina. înainte de a începe lupta cu adversarul, orice ostean din lume se pregateste temeinic: aduna informatii despre adversar, le studiaza si analizeaza pentru a-i descoperi punctele vulnerabile; inventeaza noi arme de atac si aparare; stabileste o tactica generala de începere si desfasurare a ostilitatilor, îsi ridica moralul în cadrul unei pregatiri psihologice speciale; calculeaza cum va exploata succesul, dar si cum se va retrage în caz de nereusita. Cam asa trebuie sa procedam ori de câte ori avem de rezolvat o afacere, inclusiv de dragoste. în primul rând, chiar dacanu-1 consideram pe cel cu care purtam tratative drept dusman, trebuie sa ne fie clar faptul ca este un adversai care nu va ezita sa ne despoaie de toate avantajele materiale si morale posibile. Aceasta e legea tratativelor: fiecare doreste sa obtina cât mai mult. E bine sa recunoastem deschis acest fapt, caci fatarnicia nu ne ajuta la nimic. Un adevar crud ne creste un copil sanatos din punct de vedere moral. O minciuna conventionala ne creste un deformai psihic, un dedublat. Cam câte firi dedublate a generat societatez socialista? Sute de mii! Aceasta este cea mai cumplita mostenire i socialismului: dedublarea personalitatii individului. Solutia di remediere: adevarul crud, spus deschis, fara prejudecati. Partenerul de afaceri este totusi un om ca si noi. Are si el anumiti limite, peste care nu vom putea trece, fara a-i transforma în dusman Concluzia e clara: sa pastram masura în atac, sa nu încoltim prea tar partenerul pentru a nu-1 transforma în dusman (pierzând si ne afacerea). Ca atare, trebuie sa ne punem în situatia lui, sa simtim s gândim ca el. Numai astfel, vom reusi sa-i intuim reactiile la manevrei noastre si limita pâna la care va ceda. Imaginatia este o arma teribil în orice bransa. Eu nu cunosc alta mai puternica decât ea la nivt planetar. Ei, bine, aceasta arma, imaginatia trebuie folosita la maxin Ne imaginam o anumita tactica de învaluire a partenerului si veder 5 nu reuseste. Ce facem? Abandonam? Nu! Ne adaptam din mers, naginam alta si continuam lupta. Nimic nu e static în aceasta lupta, itul e în miscare. Functie de miscarile partenerului, ne vom misca si ^{.Niciodata însa dincolo de limita de rezistenta a partenerului. în iz contrar, riscam sa-1 pierdem pentru totdeauna. Câti cumparatori nunta la un produs numai pentru faptul ca e doar cu cinci lei mai ump decât considera ei ca e just? Câti parteneri parasesc masa nativelor în ultimul moment, când afacerea e ca si încheiata? Destul : multi. Si asta numai pentru un fleac pe care încercam sa-1 impunem i nu-1 acceptam. Strategia abordarii (atacului) partenerului se elaboreaza pentru *.care caz în parte. Pentru aceasta ne sunt necesare informatiile de re am vorbit anterior. Din acest motiv am insistat pe necesitatea îusirii tehnicii sugestiei si autosugestiei-Pentru fiecare partener în rte ne trebuie o noua formula de atac. în aceasta directie nu sunt ete general valabile. Partenerul, plus afacerea pe care vrem so ;em cu el, înseamna o problema noua de rezolvat. Fiecare om ataca pa cum e de pregatit, în stilul caracteristic. Pe parcursul tratativelor (confruntarii) partenerul va contracara, tfitand de partile noastre slabe. De asta trebuie sa fim siguri: nici un ienernu va scapa prilejul de a ne jumuli bine de tot, daca îi vom ocazia. Cum noi vrem sa învingem, trebuie sa ne pregatim serios de c dar si de aparare. în acest sens, vom analiza foarte critic partile istre slabe, prin care adversarul ar putea sa ne rastoarne. Cam ce ti slabe putem avea? în primul rând, defecte de personalitate iloatabile de partener, cum ar fi: tendinte de pripeala în luarea iziilor, reactii lente la ocazii favorabile (pierderea sansei, cum se ne), nervozitate, lipsa de rezistenta psihica în momente grele etc. 1 doilea rând, o mare slabiciune exploatabila de catre prezumtivul ;ener consta în necunoasterea temeinica a problemei supusa stivelor. Vi se pare poate o gluma, o situatie imposibila? Ei, bine, deloc asa! Câti negustori de vaza n-au cumparat gloabe pe post de de rasa, câti -marft de calitate îndoielnica pe post de calitatea a? Cititorii care au trecut prin astfel de experiente (eu am trecut) zâmbi trist: Da-mU Doamne, mintea românului cea de pe urma! Ce alte slabiciuni ar putea sa ne fie surprinse de catre partenerul de tratative? Cele derivate din situatia afacerii pe care vrem s~o încheiem, cum ar fi; marfa de slaba calitate, riscuri prea mari pentru partener (de exemplu, o marfa perisabila ori periculoasa), avantaje prea pari pentru noi si mari dezavantaje pentru el etc. Nu uitati ca noi trebuie sa intuim cum gândeste partenerul, daca vrem sa-1 învingem în tratative. De ce as lua eu marfa asta, de calitate îndoielnica, daca nu mi se creaza niste avantaje deosebite? Concluzia: Trebuie sa-i „luam ochii” cu avantajele, daca nu vrem sa ramânem cu marfa. Dupa ce am stabilit cu precizie cam ce slabiciuni avem, trebuie sa le pregatim câte un antidot. Pentru defectele de personalitate am aflat destule remedii prin sugestie si autosugestie. Nu e cazul sa revenim cu detalii. Orice defect trebuie scos din firea noastra prin ritualul de autosugestie prezentat anterior. Cum procedam pentru remedierea defectelor legate de afacerea propriu zisa? Simplu: pentru fiecare defect al afacerii pregatim câte un argument solid. Pentru a nu fi surprinsi pe timpul tratativelor, vom pregati din timp argumentele. Marfa are unele defecte? Argumentam ca e mult mai ieftina decât cea de calitate extra iar defectele sunt insesizabile. Cerem avantaje prea mari? Argumentam -cheltuieli mai mari. Exista mii de solutii pentru mii de cazuri concrete. Atât pe timpul pregatirii tratativelor cât si pe timpul desfasurarii acestora, tehnica sugestiei si autosugestiei ne va fi cea mai importanta arma. Cu ea ne vom inocula încrederea în izbânda, cu ea ne vom remedia defectele, cu ea ne vom dezvolta calitatile necesare competitiei dure care este viata în conditii de concurenta. Sugestia bine folositane v’a permite sa ne strecuram pe nesimtite în subconstientul partenerului, sa-i impunem punctul nostru de vedere, sa obtinem mari avantaje pentru noi. Cine e stapân pe sugestie si autosugestie e stapân pe ABC-uî artei succesului. înainte! Trezirea interesului partenerului de afaceri Traim într-o lume foarte complicata si foarte grabita. Suntem încarcati cu tot felul de probleme profesionale si personale, pe care le simtim ca pe niste munti care ne strivesc. Multe îndatoriri plictisitoare 165 neplacute ne amarasc viata, ne rapesc timpul liber. Cu alte cuvinte, ajoritatea suntem oameni extrem de ocupati, satui de corvezi, unici de clipe libere. în aceste conditii, câti dintre noi au timp sa unce priviri înjur? De ce sa arunce priviri în jur? Pentru a vedea ce ? ceilalti oameni, pentru a le asculta bucuriile sau necazurile. Pentru iccepta sugestii si pareri de la alte persoane. Desigur, pareri total Ferite de cele implantate deja în fiinta noastra. Câti facem treaba a?Putini, foarte putini. în rest fiecare traim în cochilia noastra, cu neturile noastre, cu bucuriile noastre marunte, cu amarurile noastre, xare stie unde îl strânge opinca, spune proverbul. Oare, partenerul nostru face exceptie de la regula? Sau e si el ca ta lumea, adica suprasolicitat de ritmul trepidant al vietii din olul nostru. în cele mai multe cazuri aceasta e situatia: partenerii, si ceilalti oameni, sunt mult prea ocupati cu problemele proprii, fel ca nu prea au timp de treburile altora. Noi însa vrem sa-i atragem ifacerile noastre. Cum sa abordezi un astfel de om? Cum sa-1 igi, sa-1 influentezi în directia dorita? Cum sa- 1 faci sa investeasca i în afacerile tale? Cum sa-1 câstigi de client stabil al magazinului sa-1 faci sa-ti cumpere în mod ritmic marfurile ori serviciile tale? n sa-1 vrajesti sa-ti ofere produsele ori serviciile sale la un pret îptabil? Foarte greu. Nu imposibil pentru cel ce detine taina ostiei si autosugestiei. Am stabilitdejao regula: Orice om normal este mult mai preocupat iropriile probleme decât de ale altora (Mai aproape dintii decât ntii). Exceptiile, daca sunt, ies din normalul vietii, dar mai ales ies normalul afacerilor: orice afacere înseamna interes din partea a 5 ori mai multe parti contractante. Din aceasta regula rezulta niste ;luzii interesante. Prima: Daca vom aborda o persoana (prezumtiv ener) pentru ai prezenta problemele noastre, numai ale noastre, u toate sansele sa Hm refuzati chiar din start. Sa luam un exemplu, 2dem cum decurge un dialog între noi si o persoana pe care am actat-o pentru a-i propune o afacere. Desigur, unele replici nu vor anuntate decât în gând, dar mai mult ca sigur vor fi cam pe linia :ata de mine. Deci, începem pledoaria: ¦ Domnule X, am o societate comerciala specializata în … . -Putin îmi pasa ce ai tu.Eu am niste certuri teribile cu scorpia de nevasta-mea. Colac peste pupaza, amanta mi-a fugit cu contabilul firmei, lasându-mi treburile vraiste. -Desigur, domnule X, ati auzit de firma mea… -Ce mare te crezi, baietica! Auzi, sunt eu obligat, eu, X, sa-i cunosc prapadita de pravalie. Hotarât lucru, tipul ma calca pe nervi! (Domnul X gândeste toate aceste lucruri, în timp ce noi vorbim iar el se preface ca ne asculta politicos). -Domnule X, am dori sa… -Nu ma intereseaza ce doresti tu! Eu as da un milion sa aflu unde s-au carabanit târfa si contabilul. Si sa le aplic ce merita… -Am realizat deja un profit de… -Auzi la el, tângaul?! Are si profit! Numai mie mi-au fugit contabilul si amanta, iar datoriile sunt mereu scadente… Mai e nevoie sa continui acest dialog imaginar? Nu. E clar ca o astfel situatie trebuie evitata cu orice pret? Da. Cum procedam însa? Secretul nu e tocmai o bomba, darnici o chestiune simpla. Trebuie sa prezentam propunerea noastra în asa fel, încât viitorul partener sa devina interesat de ea de la primele cuvinte. Ce trezeste interesul unui om de afaceri? în primul rând, ca ia un ogar, mirosul de vânat, adica mirosul unei afaceri deosebit de rentabile. Nu strica daca la primele cuvinte rostite de noi partenerul ne ia drept fraieri, de ageamii buni de jumulit Urma alege, asa ca nu trebuie sa ne batem capul cu parerea lui, atâta timp cât stim cine suntem si ce urmarim. Din anumite puncte de vedere, pozitia de fraier avantajeaza teribil în afaceri: de pe aceasta pozitie se dau cele mai mari „tunuri”, deoarece nimeni nu se asteapta la un atac din partea unui fraier. Cum procedam pentru a introduce îii nasul viitorului partener mirosul unei afaceri deosebit de rentabile pentru dânsul ? Aici e arta! Samânta interesului pentru afacere se seamana în vorbe putine, ritualic, conform procedurilor de sugestie învatate deja. Frazele cu care se seamana aceasta samânta trebuie gândite, analizate si cizelate timp îndelungat Ele trebuie sa ajunga la perfectiunea unui descântec: cuvinte putine, încarcate cumaxim de forta sugestiva, soptite calm, în ordine foarte precisa. De exemplu, cum ar decurge dialogul cu afaceristul ghinionist în dragoste, prezentat anterior? 167 -Domnule Xr am o afacere din care puteti câstiga rapid zece ioane de lei. Investitia este derizorie, suportata în buna parte de re mine. Am nevoie în special de numele bun si experienta nneavoastra… -Hopa! Ce-i cu tipul asta? Smecher nu-i, ca nu-1 arata mutra, nit nu-i, ca vorbeste bine. Bani multi, pentru numele meu. Si tru experienta mea. Stiam eu ca odata si odata cineva se va prinde :e sunt m stare…” -Domnule X, va rog sa-mi permiteti sa va prezint garantiile mele :esta afacere… -Tipul e cam novice, dar cinstit. Bun de jumulit. Pejri, X, nu-1 a! Cam asa se prind în cârlig unii parteneri. Ce urmeaza stiti. Care ;retul. Pe ce buton a apasat „naivul”, „fraierul”? Aici e marele secret Samânta interesului nu se seamana oricum si tre oricine. Luap aminte ca fiecare actiune a noastra, din frageda c/e si pâna la adânci batrâneti, este determinata de anumite te fundamentale, cum ar ti: de a straluci în societate, în fata iei, în fata grupului de prieteni ori macar în fata adoratei; dorinta rai mai bine, de a ne satisface trebuintele materiale si spirituale; de prestigiu; dorinta de câstig; dorinta de a ne linisti constiinta tete de caritate… Sunt mii de asemenea dorinte în fiecare om. ni nu Ie stie pe toate, nici macar proprietarul lor. A semana sul, înseamna a trezi la viata una din miile de dorinte ce zac în nstientulpartenerului. Cu cât îl cunoastem mai bine, cu atât ne nai usor sa-i exploatam visele, nadejdile, aspiratiile, interesele, iile, în vederea atingerii scopului nostru: angrenarea sa în afaceri . Cum trezim la viata o astfel de dorinta? Simplu: prin sugestie Uata în subconstient, acolo unde sta ascunsa dorinta. Uuam câteva exemple concrete, pentw a vedea cum se trezesc tle, cum se seamana interesul în partenerii de afaceri. Ce putem mului zilelor noastre pentru a-i trezi dorintele adormite, a-1 a în afaceri, a evita refuzul sau? Foarte multe lucruri care vin în inarea viselor sale. De exemplu, orice femeie viseaza în taina (sau poate fi) regina frumusetii. Orice produs comercial care i întâmpinarea visului este bine acceptat si cumparat (cumparatorul este partenerul de afaceri al vânzatorului). Orice om viseaza sa obtina avantaje materiale, mari câstiguri. Orice vorba care îl atinge la aceasta coarda sensibila este samânta de interes. Cu o conditie însa: sa fie o vorba „vrajita”, capabila sa puna coarda în vibratie, sa faca dorinta din om puternica, irezistibila. Pe aceasta tema am putea discuta zile în sir. Mii de reclame comerciale îl asalteaza pe cumparator, darnumai unele, putine, au efect. Secretul? Vorba vrajita, imaginea vrajita, taine pe care putini oameni de pe planeta le cunosc. Vom mai discuta aceste treburi la capitolul privind reclama comerciala. Alte exemple de vise si sperante pe baza carora putem trezi interesul partenerului de afaceri? Putem oferi mijloace de scutit sau de redus cheltuieli banesti, eforturile, consumul de timp. De exemplu, un cumparator va opta pentru o marfa adusa „la nas”, livrata la domiciliu si la acelasi pret cu cel practicat în magazin. îi oferim niste avantaje dar îl si câstigam. .Acum nu se pun înca astfel de probleme. Mâine, peste o luna, peste un an, când concurenta ne va forta, vom face tot ce putem pentru a ne satisface clientul. Abia atunci deviza Clientul nostru stapânul nostru va înceta sa fie o lozinca lipsita de baza reala. Orice om normai evita cât poate situatiile stwsante si enervante, cozile de orice fel, formalitatile interminabile de la diferite organe de stat etc. Iata o dorinta secreta a omului, pe care se poate trezi interes, se poate câstiga bani. Unii au si trecut la treaba, exploatând empiric aceasta dorinta. Câti întreprinzatori se ocupa deja de îndeplinirea formalitatilor pentru autorizarea si înscrierea unor societati comerciale apartinând altora? Câti de vânzari pentru altii? Câti de intermedieri pe baza de comision? Concluzie: Exista sute sau chiar mii de dorinte omenesti pe baza carora ne putem face oferta rara a fî refuzati. Tot secretul consta în descoperirea acestora si gasirea celor mai potrivite modalitati de oferire a serviciului sau marfii care sting (satisfac) dorinta. Avem ce oferi, dar cum oferim ?Sa presupunem ca intrati într-un restaurant si cereti numai un pahar cu suc. Un ospatar inteligent si bine dresat va va executa comanda cu tot ceremonialul de servire a unui milionar. Un neam prost (si la propriu si la figurat) va va trata acru ori va va refuza, provocând paguba patronului. Poate ca 169 dumneavoastra intentionati sa consumati mai mult, poate cu o alta ocazie ati fi intrat cu placere în restaurantul respectiv împreuna cu un grup de prieteni, poate ca spuneti si altora cum merge treaba, facând reclama prin viu grai. Un proverb spune ca nu exista marfa proasta, ci numai negustori nepriceputi. Dacastam putin sa-1 analizam, constatam ca acesta e purul adevar. Orice am avea de oferit pentru a trezi interesul partenerului, trebuie sa oferim în asa fel, încât sa-i placa, sa-i convina din punctul sau de vedere, sa-1 atraga, sa-1 intereseze, sa-i creeze convingerea ferma ca face o afacere buna. Nu-i frumos ce~i frumos, e frumos ce-mi place mie, spune alt proverb. Asa este. Parerea noastra cu privire ia marfa, ori serviciul pe care îl oferim nu conteaza. Singurul lucru care conteaza este parerea si interesul partenerului caruia i-o oferim. Daca ui îi plac caii roz, e treaba Iui, nu a noastra. Cai sa avem, ca vopsea ;asim. Daca vrea sa-i construim o casa ca o baraca, trebuie sa-i spunem a e cea mai originala si inteligenta idee pe care am auzit-o vreodata. >aca vrea-sa-si cumpere pijamale pe post de constum de strada, nu ebuie deloc contrazis. Nu e treaba omului de afaceri sa schimbe imea ori sa dea lectii de bun gust Chiar daca ar încerca, nu ar reusi ecât sa se ruineze. Respectati dorinta clientului si- î veti domina. Cum ne construim propriul sistem de trezire al interesului utenerului de afaceri? Aceasta e o treaba grea si de durata. Ea esupune dobândirea unor cunostinte de psihologie umana si a unei uimite experiente în impunerea sugestiilor proprii si trezirea teresului partenerului. Regula de baza pentru trezirea interesuluipartenerului: Cautati-i rintele si respectati-i-le întocmai! Alte reguli vori fi expuse în Minuare, în carte. Exploatarea pasiunilor, slabiciunilor si viciilor partenerului One vrea cu oricepret sa reuseasca în viata trebuie sa-si însuseasca perfectie arta convingerii si dominarii celor din jur sau cel putin a trcu care intra în relatii de afaceri. în mod inevitabil, va trebui sa însuseasca si modalitatile de exploatare a pasiunilor, slabiciunilor si viciilor partenerului. Nimeni nu-1 poate acuza de nimic, atâta timp cât nu încalca nici o norma legala. Desigur, faptele sale nu sunt tocmai morale, dar câti oameni de afaceri respecta morala? Foarte putini. Chiar daca eu sunt adeptul respectarii normelor morale în afaceri, nu am dreptul de a induce în eroare cititorii, prezentându-le viata altfel decât este, Ne-am hotarât sa fim realisti, asa ca trebuie sa spunem adevarului pe nume. în capitolul precedent am vorbit de pasiuni, vicii, slabiciuni, instincte primare. Va aduceti aminte la ce concluzie ajunsesem? Be sunt mai puternice decât partea rationala (constienta) din firea noastra, putând fi controlate si învinse numai prin intermediulsubconstientului. Din punctul nostru de vedere, fiecare pasiune, viciu ori slabiciune a partenerului constituie o fisura în arm ura sa. Prin aceste fisuri ne vom strecura catre sufletul sau, îl vom planta cu sugestii favorabile noua, apoi vom culege roadele muncii. Cinstit vorbind, prin aceste tisuri ne vom strecura catre buzunarul partenerului, via subconstientul sau. Avem dreptul de a proceda astfel? De regula, orice partenerne va face exact acelasi lucru, ori de câte ori îi vom oferi ocazia. Cine traieste în padure urla ca lupii. Cu pacurarul când traiesti, trebuie sa te mânjesti. Cum se vede, înteleptul din popor ne-a dat raspunsul de multa vreme. Concluzie: în lumea afacerilor ne vom comporta la fel ca si ceilalti, daca nu vrem sa ne „sfâsie”. Desigur, nici partenerii nostri nu sunt prunci nevinovati, gata sa cada la picioarele noastre pentru ca le gâdilam orgoliul ori le bagam o femeie în pat. Dimpotriva, oamenii de afaceri adevarati sunt tipi hârsiti, unsi cu toate alifiile, stapâni pe toate cotcariile tratativelor. Multi dintre ei sunt experti în psihologie aplicata si au studiat cam tot ce s-a scris în domeniul artei succesului. Nu va tine sa le vindem castraveti pentru ca sunt gradinari. Fiti siguri ca partenerii (concurentii) ne vor pândi ca niste tigri pentru a nu fi surprinsi de noi pe picior gresit si ne vor însfaca de grumaz de îndata ce slabim vigilenta. Asta pe lânga faptul ca pot bea o vadra de trascau Kra a-si pierde controlul, ca nu cad la picioarele oricarei muieri, ca îsi mascheaza foarte bine slabiciunile si pasiunile. Desigur, exista si destui parteneri de afaceri usor de atacat si 171 oborât prin exploatarea viciilor, slabiciunilor, pasiunilor. Asta nu ebuie sa ne faca sa ne culcam pe o ureche. Regula în aceasta directie clara: Pregatiti- va pentru confruntata cu cel mai periculos adversar. .bordarea directa, berbeceasca a acestuia nu prea are sorti de izbânda, umai sugestia poate determina acel efect miraculos pe care îl visam 1 totii: dezlantuirea partenerului pe terenul pasiunii sale, slabirea igilentei, urmata de infiltrarea catre sufletul sau. Ne trebuie multa iinta de carte si multa abilitate pentru a atinge un asa rezultat Sa luam câteva exemple, pentru a întelege cum se pot exploata isiunile si orgoliile.De pilda, majoritatea oamenilor sufera de boala :lui mai grozav într-un anumit domeniu. In taina, fiecare se simte arele expert în fotbal, politica, filatelie, afaceri, tehnica de calcul c. Aceasta unda de orgoliu constituie o cararuie catre sufletul spectivului. Cine cauta gaseste, spune proverbul. Ce se întâmpla ud gasim aceasta cararuie? Simplu: mergem pe ea si deschidem irtile subconstientului partenerului. Orgoliosul simte nevoia sa faca wonstratii cu talentul sau, sa fie ascultat cu atentie de catre cineva re se pricepe la treaba asta. Toti oamenii orgoliosi simt nevoia unui mfident, iar cine vorbeste seamana, cine asculta culege. Ne insformam în confidenti, ascultam atenti vorbariapasionatului si nu tervenim decât cu sugestii scurte, bine mascate. Da, veti spune dumneavoastra, dar ce ne facem daca tipul vorbeste spre politica, iar noi vrem sa-i vindem tenisi? Ce legatura exista re politica si tenisi? în mod logic, nu exista o astfel de legatura. Ati ax însa ca noi nu lucram pe teren logic, ci pe terenul subconstientului, de cele mai bizare conexiuni sunt posibile. Un exemplu ne va nuri complet. Invitam la noi câtiva prieteni si le propunem un joc de :ietate. Le oferim câte o foaie de hârtie si un pix pentru a scrie tot le trece prin cap la pronuntarea unui anumit cuvânt. Sa zicem ca am >nuntat cuvântul bani, apoi am trecut la verificarea celor scrise de iici. Vom ramâne stupefiati ce conexiuni bizare au putut face. Va x numai câteva. Bani -lipsa, scrie laconic scepticul. Bani -nevoie. ni cala turci. Bani -Da, Doamne! Bani -ochiul dracului (fariseul!), ni -sa curga ca pe gârla (optimistul cinstit). Cam asa se produc reactiile în subconstient, dupa regula Unde dai înde crapa. Trebuie sa stapânim la perfectie aceasta regula bizara. Numai cu ea vom putea manevra pasionatul de pe terenul pasiunii sale catre domeniul interesului nostru. Retete generale nu prea sunt. Trebuie sa ne punem la munca mintea, sa ne mobilizam toate cunostintele dobândite în aceasta direactie. Regula generala e simpla: ascultam atenti si, din când în când, îi strecuram orgoliosului o idee concentrata, o sugestie bine gândita, care sa-l împinga catre terenul nostru (catre scopul nostru). Aparent, îl lasam sa zburde pe terenul pasiunii sale. De fapt, noi îl strângem în chingile sugestiei, îl facem sa ne asculte propunerile, cererile, ofertele. Retetele particulare prin care se aplica regula generala, trebuie inventate de noi pentru fiecare caz în parte. Se pune întrebarea daca putem exploata si sentimentele negative, ura de exemplu. Voi încerca sa raspund, prezentând un caz real, relatat de un amic care în „epoca de aur” lucra în comert exterior. Iata- 1 asa cum l-am auzit si eu: Sectorul nostru se ocupa de exportul de fierarie. Treburile mergeau prost, fapt pentru care eram criticati si amenintati mereu de catre’cei de sus. în aceste conditii, seful de serviciu mi-a cerut imperativ sa-l determine pe comerciantul strain X sa cumpere de la noi o mare cantitate de fierarie. Primele informatii erau descurajante: X nu-i agrea pe români iar fieraria noastra nu era tocmai de calitate. Îmi frecam mintea cu aceasta problema aparent fara solutie, în timp ce doi colegi de birou se certau. Fara sa vreau am devenit atent: se „criticau” ca la usa cortului pentru un fleac; Erau în stare sa se ia la bataie. Ura! Gasisem solutia. Si nu era deloc vreo mare filosofic Ura si nimic mai mult. Domnul X se afla în relatii foarte încordate cu domnul R de la o firma concurenta. La mijloc era o poveste foarte încâlcita, din care nu lipsea si o dama de categoria forte. Concurenta în afaceri si în dragoste sapase între cei doi straini (erau compatrioti) o adevarata prapastie. La prima întâlnire în public, la o receptie, m-am furisat alaturi de domnul R si l-am întretinut întreaga seara. în acelasi timp, un coleg instruit de mine 1-a contactat „întâmplator” pe domnul X, lasând” sa-i scape” informatia bomba: domnul R va primi de la noi un mare lot de fierarie, la un pret foarte convenabil.Nu pot sa descriu ce ochi a facut seful când X a aparut cu o cerere ferma, prin care îi sufla lui R afacerea. 173 Povestea amicului meu este deosebit de interesanta. Ura exploatata in anumite moduri ne poate aduce foloase mari. Nu vreau însa sa jdâncesc acest subiect. Nu pentru ca n-as putea. Nu corespunde deloc :u filosofiamea de viata. Pe planeta noastra exista deja prea muJta ura, ]stfeî ca nu mai e nevoie de nici o picatura. Oricând putem exploda din •auza prea plinului de ura. Putem exploatamulie alte pasiuni. Sunt unul dintre putinii barbati e care sportul cu balonul rotund îl lasa rece. Totusi, ani în sir, am fost 3nsiderat un microbist cel putin de talie mijlocie. Motivul: calculasem i peste 75% din partenerii cu care tratam erau pasionati de fotbal. Pe renul unei pasiuni comune se puteau lega mai usor afacerile. De emenea, pescuitul mi se pare un sport plicticos si necinstit (pestele aata liber, în apa racoroasa, iar eu stau cu capul în soare, sperând -l pacalesc). Cu toate acestea, am participat la multe partide de scuit. Va închipuiti ca n-am prins nici un peste. Chiar asta a fost iatia. Am câstigat însa bunavointa si simpatia unor parteneri de ceri, de pe urma carora am profitat cât am putut de bine. Succesul olica si un pic de teatru, nu-i asa ? Nu mi-am propus sa fac lista pasiunilor, slabiciunilor si viciilor loatabile la diferiti parteneri. Nici nu cred ca as putea-o întocmi; are om e un mic univers de calitati si defecte, greu de cunoscut în litatea lor. Cred însa ca e destul de clar ce am vrut sa subliniez. anu exploatam viciile si pasiunile partenerului pentru a-1 domina anevra în folosul nostru, el nu va ezita s-o faca, ori de câte ori îi cadea în plasa. Viata a fost si ramâne o lupta în care înving cei bine dotati. Nici o ideologie din lume nu poate schimba legea urentei în viata. Ea va suferi modificari numai odata cu ficarea firii umane. Din pacate, aceste modificari se produc ; lent. Cele mai teribile arme de atac. a presupunem ca v-ar iesi în cale un tâlhar înarmat cu o iera si v-ar soma: Banii sau viata! De frica armei, pe care o ;i teribila, veti renunta la portmoneu, pricopsind borfasul cu mii de lei. Ulterior, evenimentul va va framânta, va lasa urme în personalitatea dumneavoastra. Mare tâlhar! Mare pericol! Cam astea vor fi comentariile dumneavoastra si ale celor din jur. Ati calculat însa câte sute de mii ori milioane de lei ati pierdut în fata unui partener de afaceri care v-a atacat în mod nevinovat, folosind tehnica sugestiei? Care arma e mai periculoasa, mitraliera ori sugestia? Care adversare mai periculos, borfasul ori sugestionaml? Exemplele si întrebarile de mai sus mi-au fost sugerate de un proverb românesc: Vorba dulce oase frânge. Dupa o matura chibzuinta, am concluzionat ca înteleptul popular a depasit pe cei mai mari psihologi ailumii. Marile noastre pierderi sunt rezultatul unor tratative si numai rareori ale unor jafuri propriu zise. Desigur, aceasta concluzie nu scuza tâlhariile si nu acuza oamenii de afaceri: legea concurentei, legile firii sunt asa cum sunt, adica mult mai puternice decât orice ideologie sau sistem moral artificial. Cum se explica faptul ca ne lasam înmuiati de vorba dulce? Simplu: vorba buna descânta subconstientul si adoarme vigilenta din constient Ca atare, inconstient, coborâm garda, devenim vulnerabili si încasam zdravan, atunci când nu ajungem în pozitia knock-out. Iata câteva exemple de lovituri pe care le puteti aplica fata de orice fel de partener: 1) Purtati-va cu alte persoane asa cum doriti sa se poarte ele cu dumneavoastra, adica amabili, politicosi, calmi, binevoitori. Evitati orice grosolanie, orice acces de nervozitate. Ce tie nu- ti place, altuia nu-i face, spune proverbul. Ce ne facem daca la excesele noastre de amabilitate partenerul ne raspunde cu grosolanie, raceala sau indiferenta? E foarte bine, spun eu, socând pe unii dintre dumneavoastra. De ce e foarte bine? Pentru ca Vorbadulce oasefrange si Cu rabdarea treci si marea, dar cu raul niciparaul. Clar? Politicosul devine stapânul nervosului, plasându-i printre grosolanii sugestii apte a-1 manipula în directia dorita. Aceasta lege e pe deplin validata de practica. Am mai explicat cum se întâmpla minunea: vorbele blânde, soptite, ajung în subconstientul nervosului si-1 descânta în directia dorita de noi. 2) Daca norocul va scoate în cale un partener palavragiu, cu pasiuni exploatabile, lasati-1 sa zburde în voia sa. Nu-1 întrerupeti, nu-1 contraziceti. Aprobati-1 din când în când, prin gesturi ori scurte 175 iterjectii. A bia când situatia permite, lansati~i o torpila la subconstient entru a-i trezi intensul în directia dorita de dumneavoastra. Am iscutat deja acest subiect, trezirea dorintelor ascunse în fiecare om. u e cazul sa mai insist. Ceva trebuie însa subliniat: Faceti tot ce va a în putinta pentru a evita un raspuns clar negativ din partea celui cu ue tratati! De ce asta? Pentru ca fiecare om are orgoliul sau. Odata ! a spus nu, îi va fi greu sa revina pentru a spune da. Ca atare, în loc : un raspuns clar negativ, mai bine un raspuns ambiguu, de tipul Mai •¦dem noi. E totusi un capat de ata de are ne putem agata ulterior. 3).Purtati-va modest în relatii cu orice partener! Faceti-Î pe esta sa se simta important, puternic, cineva, si-1 veti domina din ibra. Secretul? Fiecare om viseaza sa fie cineva într-un anumit meniu sau chiar la nivelul întregii societati. Din pacate, cei din jur ne iau în considerare visurile, nu observa ca suntem cineva. Când ire omul care ne „descopera”, intram în „vraja”: ne topim de icire, ne deschidem sufletul si punga în fata lui. 4). Nu va laudati cu succesele dumneavoastra în nici un domeniu, ¦ mai ales în cele în care partenerul se considera un as. Doua sabii -o teaca niciodata nu intra. Cum va reactiona partenerul, aflând de cesele noastre în domeniul în care el se simte asul asilor? Va nologa ceva cam de tipul: Uite la tângaul asta! Nici nu i-a cazut jl de la gura si vine sa-mi dea lectii. I-a pus Soarta mâna în par si se Ie buricul Pamântului. Lasa ca vezi tu, baietica, cum merge treaba omeniu! Te lovesti tu cu capul de pragul de sus! Ajungi tu la usa i! Nu încape îndoiala ca altul ca mine nu-i în bransa asta… Cam asa gândeste cel caruia ne laudam cu succesele noastre. i mai bine sa le trecem sub tacere? 5) Orgoliul este prost sfatuitor, spune proverbul. Ca atare, nu va ‘ un astfel de sfatuitor, dar profitati de faptul ca partenerul neavoastra are o astfel de slabiciune. Laudati-1 pe individ subtil 1 masura, pentru a-i angrena orgoliul în joc si-1 veti putea ipula în directia dorita. Explicatia acestei manipulari este simpla. we om are în subconstient mii de vise, aspiratii, nadejdi si pareri referitoare la persoana sa. Ele stau în zona de asteptare, tânjind sa cunoscute. Cum s-ar spune, stau ca niste fete modeste la marginea , asteptând flacaul care sa le remarce. Iata ca apare flacaul cu pricina si confirma visurile fetei (ori visurile noastre). Cam ce sentiment traieste fata? Dar noi? E cât se poate de clar faptul ca întotdeauna vom manifesta simpatie si recunostinta pentru cei care ne confirma visele si parerile bune din subconstient? Da, cât se poate de clar. Rezistam noi în fata rugamintilor celor care ne-a facut un asa bine? Foarte rar. Ne este pur si simplu jena sa-l refuzam. Concluzia: Laudatorul domina pe laudat si nu invers. 6). Ce ne facem însa cu aceasta cumplita sete de afecte, cu dorinta de a ni se recunoaste ameritele?în felul lor, sunt sentimente puromenesti. E dorinta de stralucire sociala, de recunoastere sociala, de a ne simti cineva în mediul în care traim. Nu va lasati flatati, caci umilul laudator devine stapânul trufasului laudat! Cel mai tare om este acela care reuseste sa-si smulga din firea sa aceasta slabiciune (setea de stralucire sociala), sa o distruga ca pe o buruiana otravita, sa dea cu piciorul în câinii periculosi care sunt laudatorii. Acela este cu adevarat barbat si om tare! 7) Odata cu orgoliul, angrenati în jocul tratativelor si sentimente nobile, profund umane, pe care, în mod sigur, toti partenerii le au. Am stabilit deja ca nu exista om fara calitati. Pâna si în cei mai rai oameni exista un sâmbure de lumina si omenie. La acel sâmbure trebuie sa facem apel cu formule potrivite, cum ar fi: singura mea speranta este în dumneavoastra; nu am încredere în altcineva, asa ca am ajuns la dumneavoastra; numai dumneavoastra puteti rezolva aceasta problema… Stratagema prinde la majoritatea oamenilor, caci în adâncurile fiecarui om zac adevarate depozite de bunatate. Daca am reusi sa le aducem pe toate la suprafata, am schimba lumea din temelii. Din pacate, nu avem posibilitatea s-o facem. Cei care suntem interesati de acest miracol nu avem nici bani, nici putere pentru a trezi omenia în proportii de masa. Ca atare, procedam artizanal, trezind ici si colo câte un om. Poate viitorul ne va oferi o sansa… 8) Ce faceti daca va refuza partenerul? De regula, abordatiomina jignita sau îi spuneti câteva sa va tina minte. Nimic mai gresit! In astfel de situatii, nu trebuie sa schimbati tonul politicos, nu trebuie sa deveniti grosolan sau agresiv, caci veti avea de pierdut. Viata e lunga si cel mai drept judecator, ea are tot timpul sa demonstreze partenerului dumneavoastra ca a gresit repezindu-va sau jignindu-va. Cum veti 177 oceda totusi cu individul care v-a refuzat? Oricât de jignit ati fi, ultumiti-i politicos si cereti-i scuze pentru deranj. S-ar putea ca în [a acestei simple stratageme sa cedeze, sa revina asupra hotarârii le. Chiar daca nu cedeaza de la „prima tragere” (orgoliul îl opreste recunoasca faptul ca a gresit), avem sanse pentru mai târziu. Din tid în când, îi dam de veste ca traim, ca nu l-am uitat. Picatura mica ureste piatra tare, spune zicala româneasca. Iata ca metoda picaturii e bastinasa, nu chinezeasca. Pâna la urma, în fata unor insistente liticoase, va ceda si va intra în afacerea propusa. Picatura româneasca e cu nimic mai prejos decât cea chinezeasca. Totul e sane aducem inte cum si cât trebuie folosita. 9) înteleptul român a descoperit de multa vreme o lege a hologiei tratativelor: cel care vorbeste mai putin câstiga aproape ytdeauna. Vorba e de argint, dar tacerea e de aur..Boulse leaga de ‘jne si omul de limba. O singura vorba buna stinge foculmai ând decât o bute de apa. Pentru un cal bun ajunge o singura itura, pentru un om întelept, o singura vorba. Cunoastem deja cauza tru care cel care vorbeste, seamana si cel care tace culege: cel care beste se împrastie pe un teren vast, în timp ce tacutul îl asteapta la tura, cu teribila arma care este sugestia. Cu ea loveste discret, pe mtite, ducând palavragiul în staul. 10) în capitolele anterioare am afirmat un adevar ce va fi validat iata: societatea noastra se va stratifica functie de avere si pozitie ala. Sper sa se faca în deplina concordanta cu scara valorilor ine. Vor exista, în aceasta societate, oameni extrem de bogati si eni foarte saraci. Sa presupunem ca am ajuns foarte bogati. Cum trata pe cei saraci? Ii vom disprefui? îi vom neglija? îi vom privi jmpasiune si îi vom ajuta? Raspunsul ni-1 da tot înteleptul nostru .un: Paiul cât e de mic si tot are umbra. Câta întelepciune în acest erb! Nimic nu e de prisos ori neînsemnat pe aceastaplaneta si sub t Cer. Concluzia: Purtati-va amabil si prietenos cu persoanele asa tînsemnate, uitate de orgoliosii sociali. Nu aveti nimic de pierdut ceasta atitudine, ci numai de câstigat. Cu un singur zâmbet, cu o ira vorba buna, saditi în sufletul acestor dezmosteniti ai Sortii u’a si fericirea, vi-i faceti prieteni fideli. Nu stiu daca ati observat, delitatea oamenilor simpli este întotdeauna mai trainica decât a doctorilor în stiinte ori a marilor bogatasi. Si mai e ceva, înca inexplicabil: deseori, oameni aparent neimportanti ne pot ajuta sa rezolvam probleme care depasesc pe mai marii zilei. E vorba de un joc compensatoriu al Sortii. Gura pacatosului adevar graieste. Averea bogatasului din mâna saracului creste etc.’ 11) Acum, un sfat de milioane: Evitati la maxim relatiile cu extremistii firii umane, cu negativistii, certaretii, reclamagii, nemultumitii, cârcotasii, violentii, limitatii în gândire, habotnicii etc. în situatia ca trebuie sa tratati vreo afacere cu astfel de oameni, fiti prudenti, nu-i contraziceti, vorbiti putin si… retrageti-va la timp. Viata a demonstrat ca pierdem zadarnic timp si bani aproape îii orice afacere cu astfel de oameni. Decât cu un prost la câstig, mai bine cu un destept (întelept) la paguba, suna legea strabuna. Niciodata nu veti reusi sa-i aduceti pe extremisti la nivelul de bun simt cerut de fluenta afacerilor moderne. 12) Tehnica sugestiei, cu care sunteti deja familiarizati, este cea mai teribila arma în lupta tratativelor. Ea seamana cu un flacon de narcotic lichid. Putem sa-i servim partenerului o singura picatura, o lingurita ori întreg continutul. Tratamentul depinde de personalitatea si atitudinea partenerului, dar si de circumstantele în care se poarta tratativele. Unii parteneri sunt reticenti, nu pot fi determinati sa dea peste cap flaconul cu narcotic. Solutia pentru aceasta situatie: picatura româneasca, aplicata cu tenacitate si rabdare, timp îndelungat. Cât ar fi „taurul” de puternic, tot se va prabusi pâna la urma. în fata unei sugestii bune nu rezista decât un tip foarte bine pregatit pentru contracararea acestui tip de arma. 13) Nu uitati esentialul: sugestia si autosugestia nu sunt arme de folosinta secreta si limitata. Ele sunt deja arme publice, pe care le poate folosi si partenerul dumneavoastra de afaceri. Concluzia: Niciodata garda jos! Daca totusi ati încasat un upercut, retrageti-va strategic, înainte de a ajunge în pozitia knock out! Fuga e rusinoasa dar e sanatoasa, în momentul în care ati realizat ca nu rezistati unui partener, mai bine iesiti din competitie, decât sa pagubiti cumplit. 14) Nu uitati niciodata ca partenerul dumneavoastra de afaceri e un om ca si dumneavoastra!Nu întindetiprea mult coarda, case rupe. Cu alte cuvinte, nu exagerati în exploatarea avantajelor în favoarea 179 ineavoastra! Poate ca veti reusi într-o singura afacere sau pe timp taL Mai devreme sau mai târziu, orice partener se va trezi si ne va i cu aceeasi moneda, cu care i-am vândut. Asemenea tratamente nane în afaceri nu se uita niciodata. Si nici nu se iarta. Deci, fiti eni de omenie, caci este în primul rând în interesul dumneavoastra! Si în afaceri exista limite Dreptatea si adevarul sunt notiuni relative. Ele depind în mare ura de sistemul de de referinta adoptat de cel care judeca tlemele. în aceste probleme, fiecare trage spuza pe turta proprie. Î ce e drept si perfect adevarat pentru mine, nu e si pentru altul. asta e firea umana; subiectiva, acordându-si circumstante jante. Desigur, exista adevar absolut, ideal, catre care tindem cu El este însa departe de noi. în lumina celor spuse mai sus, cred ca în afaceri nu e deloc avantajos ; erijam în campioni ai dreptatii si adevarului. De aceste domenii upa cei a caror profesie este tocmai dreptatea si adevarul: oamenii ici, juristii, jurnalistii etc. în afaceri situatia se prezinta putin nbata. Când vrem sa obtinem ceva de la o persoana ne intereseaza ii dreptatea si adevarul acesteia si mai putin ale noastre. Prin re, nu contraziceti niciodata persoanele cu care tratati, daca nu interes. în afaceri, fiecare cu adevarul care îi convine. °robabil veti spune ca ceea ce am afirmat e total imoral si creaza confuzii în mintea omului. Va rog sa-mi permiteti sa va contrazic. un partener îmi spune mie, român, ca cea mai buna masina c i, de ce as sustine ca e mai bun Fordul sau Opelul? E dreptatea ji a partenerului. Sau, daca un partener îmi spune ca viata 1-a it ca e mai bun uleiul de floarea soarelui decât cel de masline, ce r avea sa-1 contrazic? In aceste cazuri, dreptatea si adevarul sunt ii relative. Le acceptam ori nu, dupa cum ne convin sau nu. luna credinta în afaceri este o regula, o limita de la care nu se face rabat. Daca ea nu este respectata, dispare orice siguranta în i. Buna credinta ne obliga sa-i prezentam partenerului adevaruri vire la marfurile ori serviciile contractate: calitate, origine, pret de fabricatie, defecte, vicii ascunse etc… Cu alte cuvinte, buna credinta ne obliga sa-i prezentam partenerului calitatile si defectele marfii ori serviciului oferit. Nu suntem însa obligati sa ne denigram marfa, sa o prezentam comparativ cu alta mai buna. Meseria ne îndeamna sa o laudam, sa-i prezentam accentuat (chiar exagerat) calitatile si mai „piano” defectele. Daca partenerului îi place, nu ne intereseaza altceva. Va amintiti zicala Nu-i frumos ce-i frumos e frumos ce-mi place mie? Negustorii slabi îmi aduc aminte de un banc foarte interesant, auzit prin Basarabia: Un tigan s-a prezentat la un iarmaroc sa vânda o mârtoaga. Vremurile de criza determina vânzarea dupa legea nevoia vinde -nevoia cumpara, asa ca un client s-a oprit pentru tocmeala: -De vânzare-i calul, tigane? -Care cal? Nu vezi ca-i o mârtoaga prapadita? -E bun la ham? -în halul asta, crezi ca poti sa-1 pui la ham? -Oleaca îngrijit si hranit, s-ar mai putea face ceva cu el… • -La bolile lui, nici o mâncare din lume nu-1 scapa… Dialogul continua cam în acelasi stil. Cred ca ati înteles bine ce vreau sa spun. O alta problema pe care vreau s-o abordez: limita morala a unei afaceri. Parerea mea ecanue moral (si nici legal!) sa exploatam în proportii de masa instinctele animalice din om, oricât ar fi de profitabila aceasta afacere.Din pacate, în calea pornografiei, de exemplu, nu exista nici o stavila practica, desi legea o incrimineaza. Mai anul trecut, admiram în PROSTITUTIA un articol cu litere de-o schioapa: O natiune fara curve este o natiune nefericita. Chiar asa, domnilor jurnalisti mercenari? Chiar nu mai avem nimic, sfânt în noi? Chiar putem alatura notiunile de natiune si curve? Nu sunt vreun puritan, dar cred ca anumite valori nationale nu trebuie târâte cu nici un pret în noroiul strazii. Ce urmari a avut exploatarea în proportie de masa a instinctelor primare, animalice din om, stim deja. Criminalitatea acrescut alarmant de rapid, atât în ceea ce priveste volumul sau (numarul crimelor comise), dar si în ceea ce priveste periculozitatea sa. Pe primul loc se situeaza infractiunile împotriva vietii si demnitatii omului precum si 181 ele împotriva proprietatii. Oi alte cuvinte, centrul de greutate al acpunilor a trecut pe crimele împotriva societatii în ansamblu. De ‘mpotriva societatii? Simplu: oamenii si averile lor formeaza etatea. Iata unde poate duce exploatarea în proportii de masa, prin tare mass-media, a instinctelor primare, violente, sexuale etc. a trebuie fifcut în acest domeniu si înca foarte urgent. în concluzie,’caracterul competiponal ai vietii si afacerilornoastre -ebuie sa transforme societatea într-o jungla. Nu putem face chiar e vrem, trebuie sa ramânem în limitele legii si a normelor morale, xzcontrar, oricât de „tigri” am fi, într-ozi vom fi zdrobiti de vreun Fant”mai puternic decâtnoi. Legea plus morala înseamna societatea ta, cu afaceri stabile, cu bune posibilitati de succes. Am spus ce îia stiut. Si închei cu un proverb: Lumânareanu se aprinde pentru ARTA DOMINARII Cine poate oase roade». Cam vulgar proverbul de mai sus, nu-i asa? Foarte realist, însa. Pacat numai ca anii de socialism i-au alterat sensul initial, introducându-i o tenta de necinste. Initial, acest proverb prezenta încifrat o lege a firii care ar suna cam astfel: Pentru ca nu ne nastem egali din nici un punct de vedere si pentru ca avem destine total diferite, vom ocupa pozitii diferite pe scara sociala. Cei mai înzestrati, catre capatul de sus al scarii iar cei mai putin înzestrati, catre capatul inferior, înteleptul din popor a imaginat societatea asa.cum este în realitate: o piramida în trepte, în care fiecare strat social cuprinde oameni de înzestrare aproximativ asemanatoare, desi de profesii diferite. Care este criteriul de amplasare al cetatenilor pe scara sociala; averea materiala, zestrea spirituala sau profesia? La aceasta întrebare ne va da raspuns viata, respectiv legea firii. Parerea mea e ca scara valorilor se va constitui în mod natural, fara vreo lege sau decret statal, pe baza calitatilor spirituale ale cetatenilor. în aceasta viziune, pictorul de mare talent va sta pe aceeasi treapta cu miliardarul (marele talent financiar). La o analiza atenta, vom observa cazestrea spirituala se poate converti în avere materiala sau, mai corect spus, poate si trebuie sa produca si avere materiala. Sa exemplificam. în cazul prezentat mai sus, pictorul poate deveni miliardar prin vinderea unor opere. Astfel, el poate demonstra ca merita locul din imediata vecinatate a marelui talent financiar, devenit miliardar. Ce ne facem, însa, ca anii de socialism au creat situatii confuze si absolut inechitabile? Atâta timp cât un profesor universitar deosebit de bine înzestrat si de cult primeste un salariu inferior unui muncitor necalificat, societatea nu poate progresa: scara valorilor, rasturnata, sta în calea progresului. înmod normal, profesorul ar trebui sa-si poata „converti” talentul si cunostintele în avere net 183 ioara muncitorului necalificat. în caz contrar, interesul de a e un nivel superior de pregatire scade, iar societatea sufera, ipun ca în viitor, adevaratii intelectuali, bine selectati de legea jrentei, vor avea posibilitatea sa-si „converteasca” inteligenta si a în avere, ocupând locul pe care n merita în ierarhia valorilor. Jnii cititori vor afirma ca nu am dreptate, deoarece neglijez pe in sfera productiva, respectiv clasa muncitoare. Nimic mai fals! ucrat de la vârsta de 16 ani într-o fabrica, stiu ce înseamna munca espect în orice fornia a ei. Nu am încetat a presta munca fizica icum, când am oarecare avere; în fiecare saptamâna îmi lucrez de pamânt, pentru a nu uita de unde am plecat si unde as putea ;e prin jocul Sortii. Orice munca trebuie platita Ia justa ei valoare, za acestei legi, am câteva întrebari pentru cei care solicita salarii ; mari la un nivel scazut de pregatire profesionala: Cine îi opreste ridice nivelul de pregatire profesionala, pentru a intra în clasa ioara? Daca n-ar fi fost inventatorii din clasa superioara (ajunsi i prin fortele proprii), am fi beneficiat de toate descoperirile ifice (televizor, avion, autoturism, telefon etc.)? Cunoasteti cam eltuieli trebuie sa faca un cercetator bun pentru a produce valori re ne vom bucura toti cetatenii? Probabil n-ati gândit o clipa ca ;voie de foarte multe carti si publicatii, inclusiv din strainatate, uiti bani pentru experimente, de un anumit confort pentru a »descoperirile sale. Mai e cazul sa continui? Nu cred, Zhiar daca unora nu le place, societatea umana normala este fîcata conform legilor firii. Dintre aceste legi nu lipseste cea a :ului si cea a ghinionului, de care am mai vorbit. Asa se face ca ramida sociala, vom întâlni si unele exceptii: oameni foarte osi, la nivele inferioare si oameni mai slabuti, ridicati de noroc ele superioare. Oricum, acestea sunt exceptii pe care viata le va iia mai devreme sau mai târziu (nu exista noroc absolut, dar nici 3n absolut). .Fe/io/ne intereseaza sastudiem normalul, obisnuitul, A societatii noastre. Societatea stratificata conform legii valorilor umane constituie stern organizat, în care se desfasoara tot ce e necesar vietii milor si statului: productia economica, comertul, conducerea ca, administratia etc. în mod normal, fiecare cetatean trebuie sa-si gaseasca locul sau în aceasta structura pe baza competentei, adica a capacitatii sale de a produce valori materiale si spirituale de o anumita calitate. Ca atare, fiecare cetatean se va afla în anumite raporturi cu cei din jurul sau: de subordonare (fata de sefi sau patroni), de colaborare (fata de colegii de munca), de cooperare (m afaceri) etc. Dintre toate aceste raporturi, m-am oprit la raportul sef (patron) -subordonat (angajat) deoarece aici se afla marea taina a succesului. Cine întelege bine acest raport si are o zestre corespunzatoare poate tâsni fara probleme catre culmile succesului. Relatia dintre sef si subordonat va dainui cât lumea. Nu putem fi toti sefi, ci numai cei pe care Soarta, calitatile si munca îi plaseaza în aceasta pozitie. Trebuie oare sa-i urâm sau sa-i invidiem pe cei care au ajuns sefi ori patroni? Mai întelept ar fi sa ne straduim sa ajungem si noi în râvnitele pozitii. Adica sa ne dorim si noi o capra, cum spune proverbul. în „epoca de aur” circula un sfat aparent umoristic: Sa nu doresti moartea sefului tau, ci sa te porti cu el în asa fel încât sa si-o doreasca singur. Ce ascunde aceasta „glumita”? Un fel de disperare muta: anumiti salariati nu puteau ajunge niciodata sefi, deoareace îi opreau barierele specifice societatii socialiste: dosarul de cadre, normele de partid privind selectionarea si promovarea liderilor etc. Acum, când aceste bariere au cazut, nu vad de ce n-ar putea deveni sefi (patroni) toti cei înzestrati pentru aceste pozitii aparent privilegiate. Am spus aparent deoareace privilegiile se câstiga prin munca, prin inteligenta materializata, pe cai oneste si sunt însotite de raspundere, eforturi, riscuri. De ce m-am oprit la relatia sef-subaltem (patron -angajat)? Pentru ca bunastarea întregii natiuni, ordinea sociala si puterea statala depind vital de buna functionarea acestei relatii. Este o relatie dintre un conducator si un condus, dintre o persoana dominanta si una dominata (reprezinta la scara foarte redusa relatiile din întreaga societate). Activitatile bine conduse genereaza bunastare, ordine, putere, în timp ce deficientele de conducere determina haos, anarhie, saracie. Binele si raul social depind în ultima instanta de cele doua persoane -conducatorul si condusul -de buna functionare a raportului dintre ei. Din acest motiv capitolul de fata va aborda organizarea 185 fiei dintre sef (patron) si subaltern (angajat) în asa fel încât sa luca rezultate benefice pentru toata lumea. Relatiile din sfera ticului le voi trata într-un alt capitol. în anii socialismului s-au scris sute de mii de pagini de stiinta lucerii, dar foarte putini sefi au devenit mai eficienti, mai buni, omenosi. în conditii normale, unii sefi socialisti ar fi ajuns în cu 1 alte munci, n-ar fi calcat nici macar pe prima treapta a profesiei onducator. Desigur, altii ar fi putut ajunge mai sus decât le-a îis sistemul. Dictatura ceausistan-a însemnat însa conditii normale, însemnat nici macar conditii socialiste (care nici ele nu sunt tocmai nale). Dictatura a însemnat zeci de oprelisti în fata legilor firii, în scarii valorilor. Sistemul de selectie si promovare a liderilor itici, economici etc.) era profund afectat de interese ideologice, nai ales de meschine interese de clan. Liderii naturali rasareau }[ din multime, conform legii firii, fara nici un fel de patalamale iartid ori pile de clan. Ei erau considerati cel putin periculosi irece calitatile lor puneau în pericol întreaga „mustarie”. De sus în ie practica stilul excesiv autoritar -seful sa fie al dracului, sa ure toti de frica lui etc. Autoritatea reala a multor sefi era nula ;auza incapacitatii, lipsei de curaj, fugii de raspundere, multor trasaturi negative de caracter. în concluzie, în anii socialismului i sefi nu s-au bucurat de o autoritate reala, bazata pe merite, ci pe ritate formala, de învestitura, impusa prin functia capatata în :tura. Daca treaba a mers atunci, acum nu mai tine: capitalismul Date functiona bine decât pe baza de autoritate reala, peste care suprapuna perfect autoritatea de investitura(dc numire în functie). gur, în prima faza, multe obiceiuri proaste ale socialismului vor ai. Pe unele le si vedem. Multe functii din economie si administratie în continuare ocupate de oameni cu pile, de clientela politica a dului de guvernamânt Cât va mai putea dura aceasta? Pâna ce itizarea deplina si concurenta va forta pe fiecare cetatean sa-si e locul meritat în societate. Am scris acest capitol cu speranta ca voi putea misca macar cu un netru limita pozitiva a competentei sefilor si patronilor. De ce n oprit la sefi (patroni) si nu la producatori, la subalterni, la jati? Pentru ca eficienta oricarei activitati depinde de organizator i de executant. Nu exista prosti executanti, exista numai sefi (patroni) nepriceputi la organizarea activitatii si conducerea subalternilor (angajatilor). Armonizarea raportului patron-angajat (sef-subaltern) depinde hotarâtor de patron ori sef si mai putin de angajat ori subaltem.Cel cu pâinea si cutitul, cel din pozitia „roade oase” trebuie sa fie constient de rolul si raspunderile sale în societate. Privilegiile socialiste sunt pe duca. Patronii (sefii) trebuie sa înteleaga acest lucru: nu au drept la nici un fel de privilegii, cu exceptia celor câstigate prin munca, competenta, curajul, riscul, tenacitatea proprie. Ei sunt factorii de dinamizare ai noii societati. Ei sunt centrii atacanti, deschizatorii de drumuri, factorii de progres. Ei sunt sau mai bine zis trebuie sa fie prometeii societatii liberei initiative. Multi am ajuns patroni ori sefi fSra sa fi jinduit vreodata la aceste pozitii si fara sa fi detinut cunostintele necesare. Prin jocul Sortii am ajuns în prima linie de activitate sociala, activitatea de organizare si conducere. Suntem obligati de împrejurari sa învatam a conduce angajatii (subalternii) pentru a obtine de la acestia maxim de eficienta în activitate, în vederea atingerii prosperitatii mult visate de catre toata lumea. Desi e neplacut, trebuie sa învatam sa ne tinem angajatii în frâu pentru a nu produce pagube, pentru a nu afecta bunul mers al firmei noastre ori a organului de stat în care lucram. Stiinta conducerii oamenilor nu e simpla. Nu e nici atât de complicata pe cât au facut-o anumiti cercetatori, buni teoreticieni, buni practicieni dar slab pregatiti în domeniul transmiterii cunostintelor catre alte persoane. In concluzie, acest capitol se doreste a fi o lectie pentru patronii (sefii) începatori. Sper sa le fie utila în armonizarea relatiei cu angajatii si subalternii, în obtinerea unor succese reale în bransa lor. Unii cârcotasi îmi vor reprosa ca aplic metode de spionaj în viata sociala. Replica? Succesul social scuza metodele. Cucerirea angajatilor si subalternilor Sa presupunem ca Soarta ne-a plasat în pozitia de liber întreprinzator (patron) ori de sef în structuri statale sau private. Daca Soarta nu ne-a împins înca pe scara succesului, e dreptul nostru de a spera si lupta sa ne ridicam de acum încolo. Cum se ajunge în pozitia de patron ori sef stie cam toata lumea.i/i acest capitol nu voi insista pe 187 le de acces catre înalta societate, d pe armonizarea raporturilor tre conducatori si condusi în sfera economica. E normal sa începem iconomicul. Oricât l-am înjura pe Marx, trebuie sa recunoastem ca inte de a ne ocupa de cultura trebuie sa avem ce mânca si ce >raca. Din pacate, problema hranei si îmbracamintii începe sa fie tdevarat o problema pentru multe familii de români. Voi trata acest iect într-un capitol separat, încercând sa gasesc unele remedii :u’ce împotriva saraciei. Suntem sef sau patron si avem în subordine oameni. Trebuie sa trganizam munca, sa le coordonam eforturile, pentru obtinerea r rezultate concrete, a unor valori materiale ori spirituale din care ram îmbogati si noi si societatea. Poate ca se vor îmbogati si ajatii, desi eu ma cam îndoiesc de aceasta posibilitate. Omul care sste succesul cu orice pret trebuie sa înfrunte riscurile si eforturile rului întreprinzator, sa lepede lantul si traiul linistit de câine, ^nd pentru viata de lup liber. Cunoasteti, cred, fabula cu lupul si iele. Din pozitia de sef (patron) ne putem impune în fata altemilor(angajatilor) pe doua cai principale. Prima, calea oficiala, amna impunerea prin forta functiei detinute, prin autoritatea nala, de învestitura, prin faptul ca noi avem pâinea si cutitul iepsele si recompensele) în mâna noastra. Rezultatele sunt si ele nale, de suprafata. A doua cale este calea adevaratului sef, a liderului natural, simtit xunoscyt de toti ca boss, stapân, sef, patron. E calea pentru care optat de multa vreme si nu am regretat o clipa. E cea mai grea cale, si cea mai sigura. Ea presupune infiltrarea noastra în sufletul constientul) subalternilor printr-un anumit mod de comportare si ducere. Va sugerez insistent sa alegeti aceasta cale deoarece e ;ura prin care puteti atinge succesul în mod onorabil. Sunteti deja tatiti sa porniti pe aceasta cale: stapâniti arta sugestiei si (sugestiei, cunoasteti câte ceva despre firea si Soarta oamenilor, iti în linii mari legile firii. Ei, bine, legile firii va îndeamna sa câti în activitatea de conducere a subalternilor câteva reguli ole, verificate în practica unor oameni de mare succes. Aceste norme )un simt va yor asigura conducerea lina, fara necazuri si fara irize neplacute. 1) Faceti ca mine! De regula, angajatul se comporta la serviciu functie de modul în care se prezinta si se comporta seful sau. Puterea exemplului personal, pozitiv ori negativ, este deosebit de importanta în raportul sef-subaltenr. Explicatia? Oamenii învata prin imitare inconstienta tot felul de atitudini, moravuri, ticuri etc. Cu alte cuvinte, ei copie comportamente din mediul în care muncesc sau traiesc. Cu cât personalitatea care reprezinta modelul de copiat este mai puternica, cu atât copia rezultata la subaltern este mai asemanatoare cu originalul, respectiv cu seful (patronul). Un exemplu este necesar, nu-i asa? Ce se întâmpla în serviciul condus de un sef delasator, neglijent, chiulangiu? Cam toti îi copie modelul si treburile merg anapoda. Exceptiile, firile mai tari, rezista modelului (exemplului prost) oferit de sef, mentin în viata respectivul serviciu, facând si munca celorlalti. Cunoasteti, cred, mii de astfel de cazuri. Un alt exemplu. Seful e foarte sever, împarte ordine si dispozitii, cere munca si rezultate, aplica pedepse, e dat dracului, cum se spune. Asta, fata de subordonati si în baza functiei pe care o detine oficial (în baza autoritatii formale). în fapt, toti subalternii stiu ca seful respectiv nu se pricepe sa faca nimic din ceea ce le cere lor, îsi ascunde incompetenta si lipsa de munca sub o masca fioroasa si severa. Cu alte cuvinte, aplica în practica proverbul Sa faci ce zice popa, nu ce face popa! E corect? Merg treburile bine în sectorul respectiv? Se bucura seful de autoritatea reala, ori este contestat pe furis de toti? V-ar place sa fiti un astfel de sef? Mai mult ca sigur, nu. Sa vedem cum trebuie sa procedam pentru a fi un sef (patron) recunoscut de toti, iubit de majoritatea, respectat cu adevarat pentru calitatile noastre si nu din obligatie. Credeti ca poate exista un astfel de sef? Eu afirm ca exista deja, de mult timp. Istoria nationala a românilor e plina de astfel de sefi (lideri). îi stim cu totii. Pacat ca în vremurile din urma s-au cam rarit rândurile adevaratilor sefi, ale sefilor care nu actioneaza niciodata decât în limita regulii Faceti ca mine! Parafrazând un cunoscut proverb (Ce tie nu- ti place altuia nu-i face), afirm cu tarie ca nici un sef nu poate cere nimanui sa faca ceea ce el însusi nu e în stare. Cum poate el, seful, sa detina o pozitie superioara pe scara naturala a valorilor umane, daca nu depaseste prin competenta teoretica si practica pe cei din nivelul imediat inferior? 189 Din pacate, socialismul a creat cohorte întregi de sefi incapabili, ti de cunostinte privind domeniul condus si arta conducerii. Voi n exemplu dureros. Un exemplu care a costat natiunea româna e vieti ruinate. în primii ani de dupa tradarea de la 23 august , serviciile secrete române au fost infiltrate cu oamenii partidului unist. Mareamajoritate a acestora aveau un nivel foarte scazut de uire (4-7 clase primare), nu aveau habar de notiuni de drept si [ie, visau avansari spectaculoase prin „devotament netarmurit de partid si URSS”. Cam toti au fost numiti în functii de lucere la diferite organe informative române (SSI, Siguranta, ctia informatii). Aceste functii presupuneau însa un nivel foarte de cultura generala si de specialitate, dublat de o îndelungata rienta în lupta din umbra. Ce au facut „rinocerii” avansati la JI de seara? Au savârsit infractiuni cumplite împotriva statului în si cetatenilor. Exista tone de arhive cu privire la temnitele ice, lagare, deportari etc. De ce au facut acest lucru? Numai ru ca erau comunisti, fanatizati ideologic? Nu. In fapt, datorita Lului foarte scazut de cultura, nu aveau habar de ideologia unista, ci repetau robotic niste slogane kominterniste implantate ivadatorii sovietici. Crimeleau fost savârsite în primul rând rita incompetentei! Incompetentul e cel mai periculos individ din itate. Este individul capabil sa sacrifice pe oricine pentru a eni, deoarece pe cale normala nu poate avansa. Este individul bil sa distruga pe cei mai bine dotati ori mai bine pregatiti decât ste semidoctul (chiar sfertodoctul) care sufera de boala specifica tei jalnice categorii: crede ca stie totul în orice problema. Este licul public numarul unu. Prostia si incompetenta îl fac rau, îl mina sa loveasca m tot ce e mai bun, mai luminos înjur, în concluzie, adevaratul sef trebuie sase impuna prin competenta. ai competenta îi asigura posibilitati reale si corecte de dominare baltemilor, de conducere a acestora fara duritati si ilegalitati, o atmosfera cu adevarat productiva. Daca vreti sa fiti un adevarat patron), trebuie sa stapâniti la pefectie domeniul în care lucrati, sa [i spune oricând subalternilor. Faceti ca mine! Lucrul acesta era ire raritate în socialism. Va deveni o lege în capitalism. Sigur! 2) Investiti sentimental în fiecare subaltern ori angajat! E, oare, un sfat bun? Ce-mi trebuie mie sentimente, atâta timp cât sunt sef? Câni asa gândeste „rinocerul”. Omul adevarat stie ca viata fara sentimente nu se poate numi viata omeneasca. Si mai stie ceva: sentimentele sunt arme foarte puternice, apte a servi atingerii unor scopuri foarte importante. Care este explicatia stiintifica? Am vazut înca din primul capitol ca orice om, indiferent de vârsta, nivel de cultura, tip de temperament are nevoie de un echilibru afectiv pentru a fi normal, daca nu chiar fericit. Cu aite cuvinte, cu totii simtim nevoia de simpatie, de încredere, de caldura sufleteasca, de atentia celor din Jur(cel putin a celor apropiati, respectiv familia si colegii de munca). în situatia actuala, când somajul bate la multe usi, când nesiguranta sociala a devenit regula, când raceala si duritatea în relatii e deja o caracteristica, subalternul nostru traieste într-un echilibru afectiv foarte fragil. Pentru el este deosebit de important, chiar vital, sentimentul ca seful (patronul) sau este interesat de soarta sa, are grija de el, îl considera om si nu un numar oarecare din totalul salariatilor. Acest sentiment de siguranta are efecte benefice în doua directii: subalternul are deplina încredere în seful sau (autoritatea reala!) si lucreaza cu spor, folosindu-si integral energia pentru a produce. Un subaltern framântat de griji si temeri cheltuie multa energie cu aceste sentimente negative, fapt pentru care eficienta muncii lui este mai scazuta. Patronii care nu cred cele afirmate mai sus pot face o mica experienta. Nu v-o recomand dar omul e liber sa aleaga. Vreti sa vedeti cum evolueaza eficienta subalternilor dumneavoastra? într-o dimineata, veniti posomorât la serviciu, priviti crunt la subalterni, apoi îi luati pe rând la refec pentru diferite motive, reale ori inventate, în restul zilei taceti si verificati cam ce au produs oamenii. A doua zi, apareti luminatia fata, le cereti scuze pentru iesirea din ziua precedenta (motivati, de pilda, un necaz financiar abia evitat), le vorbiti omeneste si verificati rezultatul. Pun pariu ca eficienta muncii oamenilor nestresati este net superioara. Cum procedam pentru a investi sentimente în subalterni? îi asteptam în fiecare dimineata cu cafeaua si cu câte o mângâiere pe crestet?Nx Daca am proceda astfel, am fi banuiti de ticneala. Pur si simplu dam atentie omenescului din fiecare om. Pentru asta, trebuie sa memoram corect numele fiecarui angajat, inclusiv diminutivele cu 191 :are poate fi alintat în caz de fapta buna. De asemenea, în timp cât mai scurt, trebuie sa aflam despre fiecare un minim de „date de cadre”: situatia familiala, greutati, necazuri, aspiratii, sperante, vise, intentii ie viitor, slabiciuni si vicii, ambitii, aversiuni, recorduri, nivel de :ompetenta profesionala, atitudinea fata de munca, fata de colegi si sef. Trebuie sa stim multe despre fiecare subaltern, daca vrem sa fim corecti cu el, sa-I dominam pe baza exclusiv pasnica, sa-i folosim la maxim posibilitatile fizice si psihice. Nu stiu daca e bine sau nu, dar unele date despre subalterni trebuie notate, sa nu se uite.Va închipuiti ze fericit e tugulanul când seful îl felicita de ziua sa de nastere, în timp :e colegii n-au remarcat evenimentul?! Ce aripi pot da câteva cuvinte ie felicitare?! Ce capital moral câstigam noi, patronul atent, în fata acestui om? Nu uitati: Cine are informatia stapâneste situatia si Omul sste o fiinta esentialmente sentimental-sociabila. Ori de câte ori aveti prilejul sa-i spuneti o vorba buna subalternului, nu ezitati sa o faceti. întrebati-1 cum traieste si va întelege ca nu va ;ste indiferenta soarta sa. Apreciati-i munca si va munci îndoit. Adoptati o atitudine de simpatie fata de el si va înflori, adica se va purta si va munci cu multa râvna. Compatimiti-1 când este cazul si va va considera un bun prieten, fata de care nu are dreptul sa savârseasca nici o abatere (magarie). Ascultati-1 cu atentie atunci când e cazul si /a va stima mai mult decât pe orice alt sef ori patron. Fiti sever dar irept cu cel care greseste… Respectând regula nvestitiei sentimentale, veti avea subalterni devotati si disciplinati, lucru ce valoreaza mai mult decât orice capital din lume. 3) Respectati samânta de supraom din fiecare subaltern (angajat)! Am vazut deja ca în întreaga lume nu putem gasi macar un singur )m care sa nu creada în secret ca este un cineva înca nedescoperit de ;ei din jur. Dorintele, sperantele si visele din subconstientul subalternului zac în asteptarea descoperitorului. Fiti dumneavoastra, (patronul), acel descoperitorsi-1 veti cuceri total! Dati-i sentimentul :a este cineva si speranta caprin munca onesta va ajunge sus de tot! Asa ti veti mobiliza si-i veti ridica eficienta muncii. în momentul in ;are omul are un ideal, o anumita pozitie pe care vrea s-o dobândeasca jrin munca si lupta, în el se declanseaza fortele subconstientului. 3ratie acestor forte, subalternul nostru va face eforturi suplimentare, L92 va renunta la multe slabiciuni, îsi va corija multe defecte.Ce va costa sa-i spuneti unui subaltern: Costica, esti bun! Din tine va iesi ceva de mare valoare. Asculta-mape mine, ca stiu ce spun! Cunosc oamenii. Trage tare, caci locul tau nu e aici, cimultmai sus/Nu va costa nimic. Poate numai egoismul sa va opreasca sa faceti acest gest de declansare a supraomului. Am cunoscut acest egoism ciudat pe timpul socialismului: majoritatea sefilor nu propuneau pentru avansare cei mai buni subalterni pentru a nu ramâne ftra forta de munca. Drept urmare, erau avansate lichelele, chiulangii, lucratorii mai slabi. Ciudata optica, nu? Sper sa n-o copiati, sa lasati subalternilor cai libere catre ascensiune sociala. Concluzia: Folositi sugestia pozitiva pentru a trezi în subalterni speranta unei cariere profesionale stralucitoare. Ajutati samânta de supraom din ei sa încolteasca si sa rodeasca, folosind sugestii (idei) pozitive, mobilizatoare. E în interesul lor dar si al dumneavoastra, atât timp cât ramâne în subordine. Nu va va uita nici dupa ce-si va gasi propria cale de zbor Care patron nu are nevoie de oameni devotati, de parteneri corecti? Toti avem. Ei bine, cei mai corecti parteneri pot iesi din fostii subalterni pe care i-am tratata corect. Exceptiile întaresc regula. Comportându-va conform regulei de mai sus, veti câstiga enorm, atât în plan material cât si spiritual. Subordonatul sugestionat ca este cineva poate face minuni de vitejie, poate descoperi ceea ce nici nu va trece prin gând. în plus, un asemenea subaltern poarta vesnica recunostinta celui care i-a descoperit vocatia si talentul, scotându-1 din anonimat. Am cunoscut astfel de oameni; priveau la descoperitorii lor ca la niste zei, ca la niste supraoameni. Nu puneau niciodata la îndoiala cuvântul lor, îl considerau lege. Acest atasament mai rar întâlnit si greu de explicat pe cale rationala m-a facut sa ma gândesc la japonezi. întreaga structura a societatii japoneze are la baza atasamentul si eficienta în munca, fapt ce le-a asigurat pozitia de numarul unu în lume, în multe domenii. Desigur, si japonezii au exceptiile lor dar acestea sunt neglijabile în raport cu marea masa a cetatenilor. Bine ar fi daca am prelua modelul japonez si l-am adapta la specificul românesc, la psihologia sociala din tara noastra. Am reusi cu siguranta sa iesim din mlastina în care ne-au adus nu numai 193 socialismul dar si multe alte nenorociri pe care le- am suferit de-a lungul timpului: îndelungate stapâniri straine (turcesti, rusesti, austro-ungare), implantarea moravurilor fanariote (mita, peschesul, bacsisul, nepotismul, lasitatea, delatiunea), importul de ideologii straine (franceze, germane, rusesti), ridicarea pe tronul geto-dacilor a unor straini de neam si tara, poluarea profilului moral al românului cu deprinderi, obiceiuri si moravuri daunatoare (vrajba între frati, lipsa de unitate, invidia, lipsa de toleranta, devalorizarea idealurilor nationale, lipsa de masura si discernamânt în aprecierea propriilor fapte precum si ale celor din jur etc). 4) Laudati cu masura cel mai mic progres al subalternului! Iata ca am intrat în conflict cu mai multe proverbe de origine cam neclara, cum ar fi: Lauda aduce paguba. Lauda în fata e jumatate ocara. Cum or fi patruns aceste idei în subconstientul colectiv al natiunii noastre? Ele contrazic o realitate demonstrata stiintific: lauda mobilizeaza pe om în directia dorita de laudator. Am discutat deja despre obligatia parintilor de a proceda astfel cu pruncii lor pentru a-i sugestiona în directia pozitiva. Am dat si exemple, pozitive si negative. Da, veti spune dumneavoastra, dar asta e valabil pentw copii. Cu maturii e o alta problema. îndraznesc sa va contrazic: copilul din noi nu moare niciodata, se ascunde numai adânc în subconstient. Ocazional, în momente favorabile, iese la suprafata, determinând comportamente juvenile. De exemplu, ce se va întâmpla, daca vom aduna la un curs vreo 20 de intelectuali maturi si-i vom închide între zidurile unui camin ori a unei sali de clasa? In primele zile, toti vor pastra aerul batos si doct, mastile de oameni seriosi, cu mari raspunderi sociale. Dupa câteva zile, însa, vor apare primele sotii scolaresti, care se vor dezvolta progresiv, pâna la relevarea adevaratelor firi. Ar fi si pacat sa purtam mereu mastile mortuare de oameni solemni si importanti. Daca vom arunca o privire în istoria lumii, vom constata ca astfel de „mascati” au facut cel mai mult rau omenirii. Omul vesel, optimist nu prea e în stare sa comita ticalosii cu buna stiinta. Revin la problema noastra: Lauda este utila ori nociva? Sustin ca este utila pentru ca raspunde unei legi a firii. Auzi ce lege a descoperit asta! ma vorpersifla criticii de meserie.care nu fac nimic altcevadecât sa critice. Ce sa le raspund? Sa puna mâna pe un manual de psihologie 194 umana, sa studieze atenti piramida afectelor (sentimentelor). Vor constata ca omul se deosebeste de animal si prin faptul ca este dominat de legea stralucirii sociale. Fiecare om simte nevoia sai se recunoasca meritele, sa fie laudat, sa straluceasca în grupul sau ori în întreaga societate. în limite normale, acest afect are un rol pozitiv, mobilizator, constructiv. Din dorinta de a fi recompensat moral (prin lauda), omul munceste bine, staruitor, organizat. Axul succesului omenesc se afla în legea nevoii de stralucire sociala. Nu muncim numai din datorie sau pentru a ne umple burtile, muncim si pentru a avea succes, pentru a urca treptele piramidei sociale, a primi onorurile de învingator (om de succes). E o realitate pe care n-o poate contrazice nimeni. Omul laudat este un om sugestionat pozitiv. Cum reactioneaza el? Cugeta cam asa: Mai, sa stii ca nu sunt chiar un neica nimeni! Uite, seful m-a laudat, mia spus ca am facut o treaba grozava. Sa stii ca începe sa-mi mearga si mie! Sugestia sefului, preluata de subconstientul subalternului, se transforma în autosugestie pozitiva. Omul începe sa aiba mai multa încredere în fortele sale, sa lucreze mai relaxat, sa produca mai bine si mai mult. Un asemenea om ne va stima, considerându-ne net superiori celor care nu l-au înteles, nu i-au dat posibilitatea de a straluci. Dorinta de stralucire sociala este unul dintre sâmburii interesului omenesc de care am vorbit anterior. Daca stim sa o folosim cu pricepere, vom avea mari foloase de la subalterni. Concluzia: Dati fiecarui subaltern posibilitatea de a-si satisface setea omeneasca de stralucire sociala si veti câstiga enorm! Omul va munci cu puteri înzecite si va va purta recunostinta. 5) Nu criticati niciodata direct si aspru pe nimeni, caci efectele vor Fi contrare celor asteptate. Raportul sef-subaltem nu functioneaza mereu ca în vise. Cel mai adesea, dumneavoastra, seful, sunteti tentati sa criticati sau sa pedepsiti. Nu exista subaltern care sa nu savârseasca greseli, nu exista sef care sa nu critice si sa nu pedepseasca. Ideologia socialista a ridicat critica la rangul de principiu de activitate, sustinând aberatia ca, prin critica, oamenii se îndreapta. Nimic mai fals! Critica nu place nimanui si n-a construit nimic niciodata. Ea genereaza în mod natural si legic sentimente de ura, revolta, dorinte de razbunare. Ca atare, ori de câte ori va pregatiti sa criticati sau sa pedepsiti un subaltern, înfrângeti-va prima pornire si procedati ca un om serios si 195 t: întrebati-va daca e rentabil sa criticati. Orice om are orgoliul sau, o constructie deosebit de fina si isibila care se cere protejata de orice sgârietura cât de mica. Ranile )duse în aceasta directie sunt greu de vindecat. Unele sunt vindecabile prin procedee traditionale. O lovitura primita în orgoliu ate determina o dusmanie pentru întreaga viata. Ori de câte ori nervii îndeamna sa criticati pe cineva, întrebati-ya câti oameni s-au Ireptatprin critica si câti au fost distrusi ori schiloditi! Veti constata nu exista nici o persoana „reparata” prin critica, iar majoritatea menilor poarta în suflete rani sângerânde, generate de critici si depse nedrepte. Asemenea rani ne pot schimba radical viata. Care va fi reactia fireasca a unui om criticat? De regula, va cauta -si justifice faptele pentru care a fost criticat, provocând discutii în mtradictoriu, certuri, iesiri violente. Toate acestea înseamna mari leltuieli de timp si de energie, atât din partea lui, cât si din partea lastra. Ce s-ar putea face în acest timp si cu aceasta energie? Multe, sta caisa nu mai vorbim de faptul ca discutiile în contradictoriu si irturile ne obosesc si ne îmbolnavesc pe nesimtite. în alte situatii, omul criticat, prins la înghesuiala va încerca sa inta pentru a-si acoperi greselile, pentru a se disculpa. Din punctul iu de vedere minciuna este perfect legitima si perfect morala: seful Hntelege sa-i protejeze orgoliul, asa ca nici el nu considera ca ebuie sa-1 trateze pe sef corect, omeneste. în subconstientul îbalternului respectiv, singurul vinovat de minciuna este seful; prin importarea sa lipsita de orientare si delicatete 1-a determinat sa se Dere cu ceea ce a gasit la îndemâna -minciuna. Cea mai periculoasa reactie la critica este tacerea. Oamenii tacuti unt, de regula, foarte periculosi. Fereste-te de câinele mut si de omul îcut! avertizeaza proverbul. Ce se întâmpla în interiorul fiintei jbaltemului criticat si care tace? Ceva deosebit de periculos. Acolo s aduna visuri si gânduri pentru tainice razbunari ulterioare. Acolo e furtuna care nu poate razbate la suprafata pentru a se linisti. Tacutul e autootraveste cu suferinta sa, rezultata din orgoliul ranit. Din ceasta otrava pot izbucni cele mai cumplite razbunari, inclusiv rime. Ori de câte ori vom vedea vreun subaltern adoptând o pozitie iefensiva, de tacere încapatânata, nu trebuie sa ne culcam pe o ureche: ori îl facem sa vorbeasca pentru a lamuri lucrurile ori îl avertizam ca stim ce gândeste, recomandându-i sa se abtina de la fapte rele. Sunteti de acord ca pentru a critica nu trebuie sa fii nici foarte inteligent, nici foarte cult? Ca, de regula, criticii de profesie se aleg din ratatii invidiosi, dintre cei care nu pot construi nimic, fapt pentru care se ocupa cu demolarile? Ca în urma demolarilor n-a ramas niciodata nimic iarîn urma criticatilordestule lucruri valoroase? Cam asta este adevarul: E foarte usor sa critici, atât timp cât nu esti obligat sa construiesti ceva în locul demolarii produse prin critica. Mult mai greu e sa îndrepti pe cel pornit pe cai gresite. Pentru asta îti trebuie multa inteligenta, multa stiinta de carte, multa perseverenta. Numai un om capabil sa domine si sa influenteze pe”pacatos” îl poate îndrepta. Critica -niciodata! Concluzie: Critica n~a vindecat si n-a îndreptat niciodata pe nimeni. Din contra, critica a creat mari probleme, a generat ura si dorinte de razbunare, a schilodit oameni, creându-le complexe de inferioritate. Ca atare, un om adevarat, un candidat la succes si fericire nu va folosi niciodata critica demolatoare si fatisa. Ce facem însa cu subalternii care gresesc? îi lasam de capul lor? Le permitem sa ne produca pagube, sa-si bata joc de noi? Nu, nu putem proceda astfel, oricât de omenosi am fi. Anumite masuri trebuie luate. Ce masuri însa? Si cum le aplicam? O regula generala ar simplifica lucrurile însa ar nedreptati oamenii. De ce? în primul rând vom observa ca subalternii care gresesc apartin de doua tipuri diferite, în prima categorie intra cei care actioneaza constient si voit în directia gresita, cum ar fi chiulangii, lenesii, hotii, „ciupitorii”, „descurcaretii” etc. E clar ca acestia sunt înraiti si trebuie tratati ca atare. A doua categorie de „pacatosi” cuprinde pe cei care actioneaza involuntar si fara intentia expresa de a face rau, ca de exemplu uitucii, distratii, neglijentii, tipii lipsiti de simt practic sau cu un nivel de discernamânt mai redus. Daca i-am trata cu aceleasi metode ca si pe cei din prima categorie am gresi grav, deoarece nu sunt înraiti, ci au o fire mai ciudata. Concluzie: Pedeapsa ori critica trebuie sa corespunda nu numai gravitatii faptei savârsite, ci si personalitatii faptuitorului, respectiv gradului de înraire (de vinovatie). Nu putem aplica aceeasi 197 Un alt procedeu inteligent de a critica este inspirat de proverbul Bate saua sapnceapa iapa. în fapt, e vorba de o critica mascata sau indirecta, adresata unor persoane cu obrazul subtire. Pentru un cal bun e destul o singura lovitura, pentru omul întelegator, o singura vorba, spune un alt proverb. Conditia însa: omul sa fie întelegator iar vorba sa fie aleasa cu multa pricepere. Aceasta vorba vrajita poate fi foarte serioasa ori o simpla gluma. Principalul e sa spuna indirect ceea ce a gresit subalternul. De exemplu, un angajat întârzie la serviciu. Ce-i spunem? Eu i- as arunca din treacat, zâmbind: Popescule, mâine sa ma astepti si pe mine, sa întârziem împreuna. Sau: Cald si bine în scutece, nici nu~ti vine sa pleci la serviciu, nu-i asa? în cazul în care Popescu ar fi o pesoana scortoasa, as aplica un procedeu mai rece, mai serios, de tipul: Domnule Popescu, lucrarea dumneavoastra este excelenta. Cred ca ati gândit-o atât de mult acasa, încât nici n-ati observat ca trecuse ora de plecare la serviciu. Functie de fantezia fiecaruia dintre noi, putem gasi mii de critici frumoase si dulci, apte de a vindeca fara a îndeparta si înrai. Concluzia finala: Critica nu place nimanui, raneste pe toata lumea, face rau si celui criticat dar si celui care o practica, nu vindeca, ci înraieste. Pentru a avea efect pozitiv trebuie facuta cu multa inteligenta si cât mai disimulat posibil. 6) Seful bun la nevoie se cunoaste. Proverbul nu suna chiar asa. Am înlocuit cuvântul prieten cu sef, deoarece un patron ori sef modern trebuie sa fie un prieten apropiat al subalternilor (angajatilor). Sfatul? Ajutati-va subalternii aflati în situatii grele ori disperate! Ajutati-i concret, cu ceea ce le este necesar în acele clipe (un sfat, niste bani, niste zile libere etc.)-Nici un fel de cadou nu poate depasi efectul psihologic al ajutorului acordat în caz de nevoie. Sa presupunem ca un subaltern a trecut printr-un mare necaz (criza financiara, boala în familie, decesul unei persoane dragi, criza sentimentala etc.) iar noi nu l-am bagat în seama atunci când se afla în chinuri. în schimb, de Craciun ori de Pasti îi oferim prime substantiale. Ne putem considera sefi buni, nu-i asa? Cum ne considera însa subalternul? Niste masini reci, insensibile. Si au dreptate. Binele facut nu se masoara în volum, ci mai cu seama în oportunitate. Zadarnic oferim unui falit un milion de lei, azi, dupa ce e ruinat, când l-am fi scapat din situatia nenorocita 200 cu o suta de mii de lei dati cu o luna în urma! Binele facut ori refuzat în situatii disperate se fixeaza adânc în subconstientul omului aflat la necaz. Stim si de ce: omul se afla într-o stare sentimentala extrema, cu portile subconstientului deschise de disperare si speranta. în aceasta situatie, receptia sa functioneaza deformat si absolut subiectiv: un bine cât de mic este receptionat ca marele bine al întregii vieti, iar un rau (un refuz), ca o catastrofa iremediabila. Asa intra aceste evenimente în subconstient si cam asa ramân. Sa nu ne mire faptul ca anumiti oameni nu ne vor ierta toata viata pentru ca le-am refuzat un fleac. Pentru noi lucrul respectiv era un fleac, pentru ei reprezenta colacul de salvare al înecatului. Regula e valabila si în varianta pozitiva: facând bine unui subaltern disperat nu vom fi uitati usor, vom fi recompensati prin devotament si munca exemplara. 7) în orice situatie v-ati afla, stapâniti-va nervii, nu dezarmati în fata stirilor proaste ori catastrofale. Orice lucru se poate îndrepta, daca avem credinta în puterile îngerului nostru veghetor. Numai moartea n- are leac, spune proverbul. Care om nu admira sau nu se supune de buna voie celui ce ramâne calm când toti îsi pierd capul? Celui ce se comporta ca un Sfinx la aflarea celor mai cumplite stiri si nu se plânge niciodata de lipsuri si greutati? în clipe de cumpana, instinctul de conservre din oameni îi determina sa se îndrepte inconstient catre cel mai puternic, catre cel care nu-si pierde capul, catre cel din care degaja forta liderului natural. Un adevarat sef nu este sef pentru ca l-au numit în functie unchiul sau socrul, ci pentru ca are calitati de lider natural. Lumea asculta de el instinctiv, orbeste. Angajatii dumnea voastranu fac exceptie de la regula sus-amintita. Daca stiti sa va stapâniti reactiile de nervozitate, frica, suparare, descumpanire si nesiguranta, va vor diviniza, vor crede în dumneavoastra ca în ceva supranatural. La rândul lor, subordonatii struniti de un astfel de sef (patron) vor deveni mult mai tari, mai calmi, mai rezistenti. Explicatia o cunoasteti deja: comportamentul dumneavoastra sugestioneaza pe cei din jur, le impune calm, curaj, stapânire de sine, încredere. Dupa trecerea prin mai multe socuri, subalternii ajung sa reactioneze pozitiv la un singur cuvânt, cum ar fi: E în regula! Daca seful spune ca treaba e în regula, poate sa arda 201 lumea, totul va fi bine. Seful stie ce spune. Seful a demonstrat de atâtea ori, încât a devenit încredere, sa transformat în credinta din sufletul fiecarui subaltern. îmi amintesc de o furtuna de iarna, însotita de tot tacâmul ghinionului: frig cumplit, gaura de apa în bordaj, întreruperea legaturii radio cu tarmul. Singuri în imensitatea de apa, traiam sentimentele omului cavernelor, a omului mic si neajutorat în fata naturii dezlantuite. Nava, un vânator de submarine, se târa catre directi a în care calculasem eu ca se afla tarmul. Desi în primul an de meserie, nu am lasat pe nimeni sa vada ca nu eram foarte sigur de ceea ce faceam. Din contra, din când în când, coboram în cazarma militarilor în termen, în care apa ajunsese pâna aproape de genunchi, si-i informam sec, profesional, cât mai avem pâna la tarm. Nu uitam sa adaug ca nu e nimic deosebit, ci o simpla furtuna, însotita de o simpla gaura de apa. Când am ajuns în raza de actiune a farurilor Tuzla si Mangalia, le-am anuntat vestea în acelasi mod iar ei, de bucurie, n-au mai comparat datele comunicate de mine anterior. Bâjbâisem si eu cu vreo zece mile. Stiusem asta. Dar mai stiusem ceva foarte important: nu trebuise sa mai stie nimeni, caci, de regula, isteria generala produce catastrofe. Acum, dupa 22 de ani de la acea furtuna, ma întreb ce s-ar fi întâmplat daca oamenii ar fi stiut adevarul? Probabil ceva cam de tipul întâmplarilor nefericite din decembrie 1989, când isteria creata de diversiunea televizata a determinat moartea a sute de oameni nevinovati. în situatia ca seful (patronul) se dedulceste la crize de isterie, de nervi si miorlaieli de baba slaba ori fricoasa, subalternii nu numai ca nu-i acorda respect, dar se simt în nesiguranta. Obiceiurile rele sunt molipsitoare, astfel ca în respectivul loc de munca vor domni crize de isterie, certuri, stari de nesiguranta. Seful, prin exemplul lui prost, sugestioneaza negativ întregul colectiv. Singura salvare: un lider natural care sa ia conducerea de facto. Aceasta se poate acum, în societatea capitalista. în socialism era imposibil ori foarte greu. în încheierea acestui paragraf, revin obsedant la sfatul: Stapâniti-va pe voi însiva si veti domina pe cei din jur! Alta reteta naturala nu exista. 8) Strazile au ochi si peretii urechi, spune un proverb. E un avertisment interesant, care, adaugat la alt proverb -Sa nu ai încredere 202 nici în camasa ta! ar trebui sa ne puna pe gânduri. Macar atât, sa ne puna pe gânduri. Legile firii ne îndeamna sa nu fim chiar atât de suspiciosi cum ne recomanda proverbul, pentru ca nu ar fi sanatos: ne- am îmbolnavi de obsesii, de fobii etc. Atenti cu cei din jur, trebuie, însa sa fim. Ca atare, nu confiati subalternilor (angajatilor) marile secrete ale afacerilor si nici informatii deosebite din viata personala! Suntem cu totii de acord ca oamenii nu sunt perfecti, ca viata sociala nu se desfasoara ca în povestile lui Ispirescu, ca orice om oscileaza între înger si demon. Subalternii sunt si ei oameni cu slabiciuni si defecte. De ce sa-i tentam inutil? Cum adica sa-i tentam? Simplu: în conditii de concordanta, fiecare vrem sa aflam cât mai multe despre concurenti. Cine stie aceste lucruri mai bine decât proprii lui angajati? Neîndoielnic, orice angajat ar putea obtine anumite avantaje materiale prin vânzarea secretelor patronilor (sefilor). Unii o si fac. V-o garanteaza un jurnalist, care a alergat trei ani dupa anumite informatii. Si care nu a încetat sa alerge. Credeti ca putini oameni au venit la mine sa-mi vânda date si informatii despre persoane sus-puse, în scop de a fi introduse în carti? I-am dezamagit pe toti. Cu exceptia unor filme nu am achizitionat nimic. Nu intentionez sa-mi fac o banca de date pentru a santaja pe mai marii zilei. Pe mine ma intereseaza numai adevarul cu privire la decembrie 1989 si evenimentele izvorâte din zapaceala acelor zile sângeroase. Abia când vom clarifica aceasta problema, fiecare cetatean va intra în patratica lui, îsi va ocupa locul normal pe scara valorilor. Fara adevar nu putem înainta. Jucam o ciudata batuta pe Ioc, de-am sapat sub picioare o imensa groapa, care ar putea deveni mormântul idealurilor nationale. în anii ce urmeaza spionajul economic între firmele concurente se va dezvolta exploziv. Informatiile vor deveni marfuri foarte valoroase iar cei care se vor ocupa de manipularea, pastrarea si exploatarea lor -persoane foarte influente. Orice om are un anumit pret iar incoruptibilii sunt m arfa rara. Ca atare, oricâta încredere am avea în subaltern, nevasta °ri amanta, anumite lucruri din mersul afacerilor nu trebuie sa ajunga ia urechile lor. Stiu ca setea de confesare e specific umana, ca bucuria ^i nu e întreaga daca n-o putem împarti cu altcineva. Mai stiu Si altceva: dorinta de confesare a fost explotata nu odata pentru a-1 pe cel în cauza, pe naivul care îsi pune secretele în mâna 203 oricui. Stiu acest lucru foarte bine, din cei 18 ani petrecuti în munca de spionaj si contraspionaj. Sa va intre bine în subconstient si în memorie! Omul care reuseste sa se debaraseze de tendinta fireasca de confiere este mult mai puternic decât ceilalti. Desigur, îi lipseste o mica bucurie omeneasca dar are în plus multe altele. Concluzie: Sonorul cât mai redus cu privire la afacerile importante. Arta dominarii Dominarea… O notiune foarte hulita în socialism. Un fel de muma padurii, de ciuma ori SIDA. De ce s-or fi obosit politrucii socialisti s-o murdareasca atât de mult? în fapt, dominarea este o trasatura absolut nevinovata, absolut fireasca pe care o avem cu totii în anumite proportii. Fiecare simtim nevoia sa dominam pe cineva mai putin înzestrat fizic ori psihic decâtnoi. A, aici e secretul ascuns de politruci! Persoanele mai înzestrate spiritual le vor domina pe cele mai putin înzestrate. Asa prevede legea firii. Desigur, aceasta lege se afla în contradictie cu ideologia socialista si cu sistemul dictatorial. Numai structura de partid si membrii clanului conducator aveau dreptul la dominare, la conducere. Iata ca dominarea nu e deloc o treaba urâta! Ea nu înseamna exploatarea ori încalcarea unor drepturi ale celor din jurul nostru. Este o actiune fireasca, în deplina concordanta cu legile Universului, de subordonare a celor mai slabi dotati si instruiti fata de cei mai puternici din punct de vedere spiritual. Nu vi se pare normal ca persoanele mai înzestrate sa-si impuna ideile si sa conduca societatea ori anumite parti din ea? Mie mi se pare absolut normal. Eu ma voi supune celui mai bun, mai inteligent, mai drept… II astept numai sa apara. Asa cum îl asteapta întregul nostru neam, satul de impostori, mincinosi, sforari, panglicari, dobitoci, farsori, gogomani etc. Pâna ce va apare Fat Frumos sfarâmatorul lantului de trandafiri însângerati, avem timp sa învatam si noi câte ceva din arta dominarii. Trebuie sa facem acest lucru nu din pura distractie, ci pentru ca în calitate de sefi (patroni) sunte obligati sa conducem oameni în mod civilizat Problema fundamentala a patronului (sefului) s-ar reduce la 204 urmatoarea; Cum sa procedez pentru a-i detennina pe angajati sa-mi execute fara murmur, rapid si calitativ superior sarcinile cele mai grele, cele mai neplacute? Raspunsul la problema: Arta sugestiei, însusita deja, va va duce pe nesimtite catre arta dominarii spirituale a subalternilor, rezolvându-va în mod fericit problemele ce va framânta. Iata câteva retete de sugestie aplicata în domeniul conducerii subalternilor: 1) Daca trebuie sa-i trasati unui subaltern o sarcina dificila, sugestionati-l sa creada ca aceasta sarcina e o idee stralucita emisa chiar de el. Ati întâlnit vreun om care sa nu se prapadeasca de încântare la recunoasterea faptului ca a „nascut” o idee geniala? Cum credeti ca va reactiona fericitul „posesor al ideii” fata de sarcina aplicarii acesteia? Mai mult ca sigur se va angrena cu entuziasm în aceasta actiune, pentru a-si vedea „odorul” maturizat, împlinit. Ideile noastre sunt la fel de iubite ca si copii nostri. Tinem la ele, le iubim, le dezmierdam, ne mândrim cu ele. Marea arta a sefului consta în gasirea modalitatii de a ne face sa „nastem” exact acele idei pe care el le are deja în cap. Sa presupunem ca sunteti patron, ati gasit o idee de rentabilizare a afacerilor dumneavoastra si vreti s-o încredintati spre executare unui angajat. Aplicarea ideii e grea si riscanta. Cum procedati? îl chemati pe tugulan si-i spuneti direct: Ma Ioane, uite care e treaba, pornim într-o noua afacere, în care tu trebuie sa cam risti, sa muncesti din greu, însa rezultatele vor Fi grozave? Ce va gândi subalternul? Mersi, patroane, esti amabil cu mine! Eu cu cârca si riscurile, matale cu foloasele. în fata nu ne va spune ce gândeste, dar în subconstientul sau aceste idei vor genera forte negative, de respingere a ideii avansate. Ca atare, cu greu îl vom mobiliza sa treaca la treaba. Cum procedeaza patronul inteligent, stapân pe arta dominarii ? îl cheama pe subaltern la o sueta pe teme profesionale. îl relaxeaza, oferindu-i o cafea, un suc ori un pahar de bautura alcoolica. îl angreneaza apoi într-o analiza generala pe tema evolutiei afacerilor, ducându-1 cu zaharelul catre ideea pe care trebuie s-o descopere subalternul: Ei, si când subalternul calca pe terenul ideii dorite de patron, odata numai ce sare seful (patronul) de pe scaun, strigând: Tugulane, esti maret! Ai scos din capul tau o idee de milioane! Din 205 acea clipa, subalternul e „drogat” de cuvintele auzite, nici nu mai observa cum îl manipulam în directia dorita de noi. Mai încape îndoiala ca va accepta cu tot sufletul sarcina si ca va munci ca un disperat pentru îndeplinirea ei? Actiunea dominatorie continua însa si dupa ce subalternul a preluat sarcina dificila ori neplacuta. Patronul inteligent va face publica „ideea subalternului” în fatatuturorangajatilor, felicitându-1 pe „marele destept”. Ce realizeaza cu asta? în primul rând, angreneaza în joc orgoliul celui laudat public; pentru nimic în lume, subalternul nu va putea renunta la sarcina deoarece s-ar face de râs fata de colegi. în al doilea rând, ceilalti angajati vor simti nevoia sa faca ceva pentru a atinge nivelul la care a ajuns colegul lor, mai ales daca laudele sunt însotite si de o suma de bani. Mecanismele sufletesti puse în miscare de atitudinea patronului sunt deja cunoscute din subcapitolul precedent: lauda, angrenarea orgoliului, trezirea încrederii în fortele proprii, dorinta de a fi cineva în fata colegilor etc. Concluzie: Proverbul românesc Ce-siface omul cu mâna lui nici dracul nu mai poate desface e foarte realist. Omul pornit într-o anumita directie prin sugestie pozitiva nu poate fi deviat ori oprit cu usurinta de la telul sau. Tot secretul consta în a descoperi cuvântul vrajit cu care patronul poate pomi omul în directia dorita de el. Stratagema prezentata mai sus e aplicabila în orice domeniu, fata de orice persoana, indiferent de specialitatea profesionala, vârsta ori nivel de cultura. Aplicati-o, deci! 2) în situatii grele, apelati la orgoliul subalternului, facându-l sa înteleaga ca este singura persoana capabila sa rezolve o astfel de sarcina. Dorinta de a straluci, de a fi cineva iesit din comun, de a iesi în evidenta, de a se remarca zace în stare latenta în fiecare om. Nu trebuie decât s-o zgândarim putin si ea se va aprinde ca o flacara. Cunoastem deja cum se trezeste interesul din om: venim în întâmpinarea viselor si dorintelor din subconstientul sau, le dam cale libera iar ele îsi fac m continuare datoria de a mobiliza pe om în directia dorita de noi. Un exemplu ar fi necesar. Ati auzit de alergatorii tibetani numiti loung-gom-pa. Sunt în stare sa alerge zeci de kilometri, pe teren muntos, fâra sa manânce, fara sa bea, fara sa se odihneasca. Mult timp 206 s-a crezut ca la plecare sunt hraniti cu un drog care îi face insensibili la frig, foame, oboseala. Cercetari de ultima ora au demonstrat ca sunt pur si simplu sugestionati, alergând în stare de transa, cu privirea atintita într-o stea sau un alt reper indicatia plecarea în cursa. Cam asa se produc treburile cu alergatorii catre piscurile succesului: li se arata o stea si li se sugereaza ca sunt singurii care pot s-o atinga. Subconstientul preia mesajul, îl transforma în adevar, elibereaza energii pentru a-1 traduce în viata. Nu e nici un fel de minune. Am explicat deja toate resorturile intime ale acestei operatiuni. 3) Oferiti întotdeauna mobilul sau recompensa cea mai potrivita cu Firea fiecarui subaltern ori angajat. Dati orgoliosilor putinta de a straluci în toata splendoarea (si decaderea) firii lor! Oferiti materialistiior posibilitati de mari câstiguri si veti câstiga mult alaturi de ei! Celor umiliti si „nedreptatiti, aratati-le lumina dreptatii si adevarului triumfator! Complexatilor, oferiti-le posibilitatea de a redeveni oameni întregi, de a câstiga demnitate si prestigiu. Facând toate acestea, veti câstiga enorm, spiritual si material, caci oamenii bine motivati muncesc cu eficienta sporita si nu uita cine e „stapânul”. Care este explicatia miscarii oamenilor în directiile dorite de noi ? De ce nu-i putem „lovi”pe toti cu aceeasi „arnia” (recompensa) si în acelasi loc? Va amintiti ca oamenii nu sunt identici unul cu celalalt. Fiecare personalitate are un alt punct sensibil, un alt calcâi al lui Ahile, o alta coarda sensibila. Functie de punctul sensibil, de elementul pe care putem crea motivatia omului pe care vrem sa-1 dominam, alegem si arma de lovire. Zadarnic vom lauda pe un materialist înrait, care viseaza numai prime si recompense materiale! Ne-o va spune direct: Lauda nu se baga-n oala! Zadarnic încercam sa folosim banii pentru a compensa durerea unui sentimental ranit în dragoste sau orgoliu! Aici mai ales, la orgoliu, sa nu loviti oamenii, caci va veti pune în mare pericol! Exista oameni, singurii pe care îi respect, care pentru demnitate si onoare sunt gata sa- si sacrifice întreaga viata si avere. Acestia sunt adevaratii oameni, supraoamenii pe care nici un fel de dictatura ori teroare nu-i poate îngenunchea. Ce înseamnamotivatie si respectiv amotiva? Raspunsul stiintific îl puteti gasi în dictionar. Cât de mult va va folosi e o alta problema. Eu va raspund cu o întrebare: De ce mergeti la serviciu în loc sa va 207 Ustrati? Ce va îndeamna s-o faceti, atât timp cât distractia e mai isoara si mai placuta? Aveti dumneavoastra un motiv, nu-i asa? Visati sa atingeti limita superioara a carierei profesionale, sa strângeti >ani pentru a va îndeplini niste dorinte sau pur si simplu sunteti xmvins ca trebuie sa lucrati pentru a supravietui? Aveti un motiv, nu? Asta înseamna a motiva subalternul: a-i gasi un motiv serios pentru a munci bine în mod constant si fara supraveghere din partea noastra, Pentru fiecare tip de om se gasesc zeci de motivatii. Am exemplificat nai sus, nu e cazul sa insist. 4) Evitati în orice situatie impunerea sarcinilor cu forta, prin folosirea amenintarilor si violentei verbale sau fizicei Chiar si cel mai leînsemnat subaltern are trasaturi de personalitate mult mai puternice iecât credeti, fapt pentru care violenta se poate întoarce împotriva iumneavoastra. Doua proverbe ne atfag atentia Nu zgândari sarpele care doarme! si Sa te fereasca Dumnezeu de razbunarea celui slab si lovit pe nedrept! Ce se întâmpla în interiorul celui caruia îi impunem sarcinile cu forta? Eul oricarui om normal se revolta la astfel de tratament si protesteaza pe tacute, primind sarcina ca pe o pedeapsa, în unele cazuri, revolta nu ramâne tacuta, omul reactionând cu aceeasi masura, respectiv , violent, certaret. De aici, treaba degenereaza, autoritatea se duce de râpa, timpul se scurge fara folos etc. Cea mai periculoasa situatie nu este însa aceasta. Mult mai periculos este subalternul care primeste violenta în tacere, aparent resemnat. Nimeni si niciodata nu se resemneaza; în fapt, resemnatii clocesc în subconstient si în minte cele mai cumplite razbunari. Cum va simti o clipa de slabiciune din partea noastra, cum vor „sari la gât!’. Cum putem evita aceste urmari neplacute? Simplu: Folositi Un stil blând si întelegatorul conducere, nu intrati cu cizmele în sufletele subalternilor, pastrati fermitatea si calmul în limite rezonabile. Procedând astfel, veti câstiga mult, atât în plan material cât si spiritual. în caz contrar, va veti alinia cohortei de sefi „dati dracului”, cu care ne-a fericit socialismul si veti ajunge la lada de gunoi împreuna cu ei. Omul poate face multe de frica dumneavoastra, mai putin sa va simpatizeze si sa va stimeze. Un adevarat sef este acela care domina subalternii prin capacitatile sale de exceptie, care este respectat pentru omul din el si nu pentru faptul ca este detinatorul pâinii si ¦ 208 cutitului. 5) Iertati dupa o matura chibzuinta greselile scuzabile ale unor subalterni sau angajati! Faceti asta nu numai pentru ca asa e crestineste, ci si pentru ca e în folosul afacerilor dumneavoastra! Prin iertare, pastrati linistea în firma dumneavoastra, câstigati recunostinta unui om de care va puteti folosi timp îndelungat. Ce înseamna însa greseala scuzabila? Raspunsul nu e usor si nici foarte stiintific. Oamenii sunt foarte subiectivi. Ceea ce e ‘scuzabil pentru mine nu e neaparat scuzabil pentru altul. De exemplu, un sef zâmbeste îngaduitor atunci când constata ca subalternul se serveste pe ascuns din bautura si tigarile sale, în timp ce altul turbeaza si-1 concediaza pe „pacatos”. Care are dreptate? Unii au tendinta de a ierta moartea de om iar altii cer pedeapsa cu moartea pentru furtul unei gaini. Cine are dreptate? Concluzia: Nu ne intereseaza ce parere au altii despre greseala scuzabila. Noi iertam subalternilor ceea ce consideram noi ca putem si ca e bine. Cum procedam însa la iertare? Trecem usor peste fapta? Chemam pe pacatos si-i facem capul banita cu poliloghii moralizatoare? Adunam toti angajatii sa asiste la pedeapsa, sa învete din ea? Multe întrebari si toate cu tâlc. Daca iertam cu usurinta abaterile subalternilor, îi transformam în usuratici. Lichelutele, baietii „descurcareti” au un talent deosebit de a-si face autocritica, de a se preface ca sufera, de a cersi iertare. In fapt, ei dispretuiesc pe seful care îi iarta, considerându-1 fraier, usor de dus cu presul. Pentru vindecarea acestui soi dar si altor pacatosi trebuie sa stim legile iertarii. în primul rând, iertarea se acorda individual si între patru ochi. De ce asa? Pentru a nu rani orgoliul celui iertat, pentru a nu-1 face de râsul colegilor. Omul care e om va întelege ca seful i-a propus lin pact secret: nu te fac de râs iar tu nu ma mai duci cu presul, nu mai faci prostii. Iertarea publica raneste amoul propriu, demobilizeaza si înraieste împotriva sefului. în al doilea rând, iertarea nu se acorda imediat si neconditionat. „Pacatosul” trebuie lasat sa fiarba în suc propriu câteva zile (functie de gravitatea faptei). în aceste zile, cât el se gândeste la fapta comisa si are posibilitatea sa si-o judece singur, seful nu-i va spune nimic, nici de bine, nici de rau. Va pastra o neutralitate rece, de natura a-I pune pe „pacatos” pe jar. în fata acestei stratageme, firile simtitoare nu rezista si cer iertare. La fel proceeaza 209 si lichelutele, autocriticii de meserie. Nesimtitii stau cuminti, sperând ca timpul va sterge amintirea faptelor (de cine îmi amintesc, oare, acesti nesimtiti?) în fine, iertarea se acorda fara jigniri si umilinte, de pe pozitii reciproc demne. Cel care iarta, seful, trebuie sa-i dea posibilitatea „pacatosului” de a iesi cu obrazul curat din situatie, de a se simti ispasit si liber. E greu sa atingi o asa performanta. Si totusi se poate. De exemplu, eu as acorda iertarea sub forma unei sarcini grele însa posibil de realizat de subaltern. N-as „parlamenta” mult cu „pacatosul”, ci i-as spune direct, barbateste: Mai Ionele, ai cam dat-o în bara cu minciunile tale gogonate. Vezi unde ai ajuns? Ce sa fac! Sa te dau afara ori sa-ti dau posibilitatea sa- mi demonstrezi ca poti fi si om de treaba? Uite, eu mam gândit ca poti sa faci cutare lucru. Tu ce zici? Majoritatea vor accepta sarcina cu usurare si vor face treaba buna. Nu uitati ca la finalizarea sarcinii sa-i felicitati în mod normal, ca si cum nu s-ar fi petrecut nimic. Nu faceti greseala de a Ie scoate mereu ochii cu greseala comisa, caci îi zapaciti cu totul, îi faceti sa-si piarda încrederea în onoarea dumneavoastra Concluzie :Je/tarea pacatosului subaltern constituie un compromis reciproc avantajos. El fsi spala obrazul iar dumneavoastra cîstigati stima, autoritate si bani. Nu ezitati sa iertati chiar si greseli mai mari! 6) Ori de câte ori un angajat v-a scos dintr-un necaz, nu va sfiiti si nu uitati sa-i aratati recunostinta pe care o merita! Ce ar spune subalternul daca ati trece sub tacere acest eveniment? Mare porc si mare nesimtit patronul meu? Eu îi salvez zece milioane si el nu-mi da un pachet de tigari. Sa stiti ca nu numai ca o gândeste dar o si spune în gura mare, facându-va de râs, afectându-va bunul renume care, în afaceri, înseamna ceva grav. Natura recompensei si modul de acordare a acesteia depind de fapta si faptuitor dar si de patronul recunoscator. Recompensa se poate acordapublic, în fatacolegilorde munca a recompensatului, împuscând doi iepuri dintr-o da£a:gâdilam orgoliul recompensatului (si-1 mobilizam pentru noi fapte bune) si sugestionam toti angajatii în directia faptelor pozitive. Natura recompensei depinde de priceperea noastra. Ea trebuie sa joace un rol deosebit în mobilizarea recompensatului si a colegilor martori. In unele cazuri, o simpla lauda sau o multumire deschisa, din 210 suflet, e mult mai nimerita decât banii ori obiectele de valoare. în situatia ca un subaltern v-a adus mari avantaje materiale, multumirea ar semana a ironie: aici trebuie sa bagati mâna în buzunar cu generozitate (dar si cu masura), pentru a-i demonstra subalternului ca prin munca, cinste si sacrificii poate obtine foarte mult. Asa e normal. Anormal e cum se întâmpla la firmele noastre, în perioada actuala, perioada de acumulare primitiva a capitalului (puteti sa ma si înjurati dar asta e perioada în care traim!). Ca jurnalist, am întâlnit zeci de cazuri de patroni zgârciobi, pe care subalternii îi pricopsisera prin idei si munca, iar ei nu întelegeau macar sa le acorde salarii omenesti. Astfel de patroni sunt boieri de conjunctura, care se vor prabusi odata cu instaurarea adevaratelor relatii capitaliste. Capitalistul stie sa-si plateasca bine oamenii de valoare. Recunostinta este un sentiment frumos, înaltator. Evitati însa sa depasiti limita ei normala, sa cadeti în sclavia nerusinata a celor care v-au ajutat odata cu ceva, poate nesemnificativ, Mark Twain are o schita foarte interesanta, Fapta buna în literatura, în care descrie în ce posturi disperate ne poate pune povara recunostintei fata depersoane de calitate îndoielnica. Pe scurt, exista persoane care, facând bine întâmplator, înteleg sa exploateze întreaga viata pe beneficiarul acestei fapte. Concluzie: Recunostinta trebuie sa se manifeste în toate cazurile cu masura si în forma cea mai potrivita, astfel încât cel care a facut binele sa fie pe deplin satisfacut moral si material iar beneficiarul binelui sa nu intre în sclavia lui. 7. Nu dati vina pe subalterni (angajati) pentru esecurile dumneavoastra personale ori ale firmei pe care o conduceti! Aceasta constituie o manifestare de slabiciune, lasitate si necinste. Stiu ca va este greu sa-mi ascultati sfatul. Socialismul a creat zeci de mii de sefi specializati în exploatarea muncii subalternilor. Când rezultatele erau bune, seful se împauna cu ele. Cum aparea un esec, cum începea vânatoarea dupa acarul Paun. Ca patron, nu mai tine sa procedati în acest fel. Angajatii nedreptatiti va vor parasi si vor umple târgul de vorbe rele la adresa dumneavoastra, scazându-va din cel mai important capital – bunul renume de patron. Daca ati înregistrat un esec personal, nici nu e cazul sa-1 faceti 211 public fata de angajati; un esec nu e de natura sa- i mobilizeze, ci sa-i sperie. Nu de speriosi aveti dumneavoastra nevoie pentru a limita consecintele esecului, ci de oameni gata sa sara în foc pentru seful (patronul) lor. Daca esecul e al firmei pe care o conduceti, fiti barbat, adunati oamenii din subordine si spuneti-le adevarul în fata: Dragii mei, avem o paguba zdravana în sectorul X. Nu va învinovatesc pentru asta. Patronul raspunde pentru bunul mers al firmei. Va întreb numai daca sunteti alaturi de mine si ce idei aveti pentru salvarea situatiei? Ce se va întâmpla la acest gest al dumneavoastra. Oamenii adevarati vor sari în ajutor si împreuna veti remedia lipsurile. Mai mult ca sigur, lichelele vor sterge-o englezeste catre locuri mai bune, mai sigure, mai bine platite. Sa nu va para rau dupa ele! Ce ne întâmpla daca pentru esec dam vina pe subalterni? Prosti nu sunt, lipsiti de demnitate (si orgoliu) nu sunt, asa ca vor reactiona în sinea lor, cam asa: Mare magar patronul nostru! El face dobitocia de a se lansa în speculatii pagubitoare, iarnouane scoate ochii pentru rezultat. Prost o ti cel care mai lucreaza pentru el! Cu aceasta, autoritatea noastra de lider s-a dus pe apa Sâmbetei. Nici un titlu de doctor în stiinte n-o mai poate salva. De altfel, titlurile de tot felul au o valabilitate mai mult decât relativa în capitalism: un doctor în stiinte poate fi somer iar un întreprinzator cu studii liceale, miliardar. în capitalism se pune problema foarte corect -fapta nu vorba. Faci bani si glorie prin fapte concrete, nu prin filosofii înalte, neîntelese de nimeni. Asta nu înseamna ca am ceva împotriva savantilor. Le atrag numai atentia ca toata stiinta lor trebuie sa patrunda în oameni, sa se transforme în fapte pozitive. Concluzia acestui paragraf va fi simpta: Proverbul -Bogatul greseste si saracul cere iertare -nu are ce cauta în viata unui patron serios. 8) Nu va mintiti angajatii în nici o situatie, nu încercati sa-i induceti în eroare prin prezentarea denaturata sau incompleta a unor fapte si stari de fapt din firma dumneavoastra! Cu ulciorul nu merge de multe ori la apa, avertizeaza proverbul. In plus, Adevarul iese la suprafata ca untdelemnul deasupra apei. De ce nu trebuie sa va mintiti subalternii (angajatii)? Pentru ca exemplul rau al patronului va fi urmat cu siguranta de acestia, astfel ca în scurt timp nu vom mai sti 212 unde e mâna stânga si unde cea dreapta. Se va minti în firma voastra ca în România „epocii de aur”, starea de nesiguranta va creste mereu, astfel ca într-o zi va veti prabusi din cauza minciunii. Dar eu sunt inteligent si nu voi permite angajatilor sa ma minta, va spune un tip doctor în toate. Iar eu îi voi raspunde în stilul meu, deja cunoscut de cititori: Socrezi, tu, Frant! Femeia, iepurii si angajatii nu se pot pazi cu nimic. Si, ca sa ramân pe terenul proverbelor, afla ca de hotul din casa nu te poti feri! Pestele setmpute de la cap. Daca vom minti angajatii, vom fi mintiti cu nonsalanta de catre acestia. Mai mult, angajatii sunt mai numerosi, asa ca vor avea avantaj net, mintind în proportii de masa. Solutia de evitare a acestei situatii nenorocite? Una decare ammai vorbit: Faceti ca mine !Nwva mint, nu ma minti ti! Cine minte s-a ars/Pentru minciuna nu exista iertare, caci cine minte ajunge sa însele, sa fure, sa omoare. Treaba asta e deja demonstrata: majoritatea criminalilor încep de la simpla inducere în eroare. 9) Evitati cât puteti mai mult sedintele si discutiile prelungite. Ele sunt mari consumatoare de timp si nu asigura aproape niciodata gasirea unor solutii bune de rezolvare a problemelor cu care va confruntati. Mult laudata munca colectiva din socialism a produs foarte putine valori. Mai precis, si-a însusit unele valori produse de cercetatorii tenaci si singuratici. Daca si copiii s-ar fi facut în colectiv, omenirea disparea de mult, deoarece muncsreolectiva nu e eficienta. Ce se întâmpla de fapt în cazul unui colectiv de munca? De regula, doi trei „prosti” muncesc, îndeplinind sarcinile pentru toti. Lenesii chiulesc, delatorii toarna la sefi, lingusitorii îl ung pe sef la suflet cu osanale. Iar seful face sedinte pentru a critica „prostii” si a auzi laudele periutelor, slugarnicilor. Sa nu-mi spuneti ca nu am dreptate, ca nu va cred! Daca vom studia istoria inventicii si biografiile marilor bogatasi ai lumii, vom constata ca majoritatea au avut oroare de sedinte, au lucrat (si lucreaza) singuri sau în colective restrânse, cu sarcini precise. Fiecare lucru valoros din jurul nostru, începând cu lingura cu care mâncam si terminând cu naveta spatiala, e produsul mintii si îndemânarii unui anume om, la care s-au adaugat cercetarile altora. Daca omul respectiv ar fi trecut prin sedintele de tip socialist nu stiu ce ar fi mai produs. Ce se întâmpla de fapt la sedinte? Vorbele curg 213 precum râurile scapate din matca deoarece unora le place sa se auda vorbind. Majoritatea nu spun nimic concret, nimic apt a fi folosit în practica muncii. O buna parte discuta alte probleme ori se gândesc la treburile lor. Singurele momente productive sunt cele de la începutul cuvântarii, când toata lumea se uita sa vada cine a schimbat monotonia. Concluzia: Daca aveti ceva de spus, spuneti scurt, clar si precis, în primele doua minute ale cuvântului dumneavoastra. Numai asa veti face ceva bun, ceva eficient. Sa presupunem ca ati înteles exact ce vreau sa spun, dar totusi trebuie sa comunicati ceva întregului personal al firmei. Daca ati face-o individual, ati pierde timp. Sunt de acord ca trebuie sa faceti o sedinta, dar numai cu conditia sa fie blitz. Luati aminte ca vorbaria multa oboseste constientul oamenilor, iar acesta se va apara, introducând inhibitia de protectie: orice ati spune se va opri la poarta ridicata de constient si nu va intra în mintea oamenilor. în plus, dumneavoastra stiti deja ca adevarata conducere înseamna sa patrunzi cu ideile si ordinele în subconstientul angajatilor. Cum veti proceda pentru a face sedinta utila? Simplu: Transmiteti tot ce aveti de spus în cuvinte putine, simple, rostite monoton, pentru a intra în subconstientul oamenilor. Evitati cât puteti mai mult termenii sofisticati, expresiile pretioase dar aride, stilul intelectualist (demonstratia de inteligenta si cultura), deoarece acestea nu ajung la subconstient, nu inoculeaza pe nesimtite în subalterni idcea de a executa neconditionat sarcinile trasate. Sa analizam ce se întâmpla cu subalternii unui patron bolnav de logoree, pentru a învata si din exemple negative. Patronul face sedinta dupa sedinta, bombardeaza angajatii cu sfaturi, ordine, indicatii pretioase si destepte iar acestia nu reusesc sa obtina succese. De ce? se întreaba sedintomanul. Creierul se autoprotejeaza instinctiv împotriva logoreei, prin inhibitie, refuzând sa primeasca încarcatura de sfaturi, ordine, indicatii. în al doilea rând, noianul de vorbe creaza în mintea angajatilor un haos. Ca atare, acestia vor proceda dupa cum le e firea: chiulangii nu vor face nimic pe motiv ca n-au înteles ce au de facut; constiinciosii se vor speria de avalansa de sarcini, se vor apuca de toate, nu vor rezolva mare lucru ori se vor împotmoli cu treburile pe la mijloc; cei isteti se vor orienta numai catre sarcinile care le convin, motivând ca toate nu se pot executa s.a.m.d. 214 Concluzia: Când aveti ceva de transmis subalternilor (angajatilor), fâceti-o individualr în limbaj laconic, cald, molcom, ritualic, vrajit. Daca e nevoie de o sedinta, fiti scurt, limpede si simplu în expunere. Folositi tonul sugestiv si tehnicile de sugestie învatate deja. Succes! 10) Tratati pe Fiecare angajat dupa meritele reale si nu dupa ochi frumosi sau alte criterii la fel de necinstite ori nedrepte. De ce asta? Nu am voie sa-mi placa mai mult secretara decât sefa contabila? Ca patron inteligent, aflat pe calea succesului, poate sa va placa oricine. Cu o singura conditie: toti salariatii trebuie tratati cu una si aceeasi masura (eficienta muncii), daca vrem ca treburile sa mearga bine. Chiar daca nu suntem constienti de asta, în subconstientul fiecaruia dintre noi zace spiritul justitiar, spiritul de dreptate si echitate. Sta acolo cuminte si pune câte o bila neagra în „cazierul” oricarei persoane care ne loveste, ori savârseste fapte inechitabile împotriva noastra sau acelor din jur. Bilele se aduna mereu, „cazierul” devine prea încarcat si explodeaza într-o judecata neasteptata, violenta, aparent inexplicabila. Stam cruciti si ascultam acuzatiile aduse de anumite persoane. Noi nici nu ne mai amintim de anumite fapte cu care le-am ranit simtul de dreptate. Pentru ele însa sunt fapte probate care trebuie pedepsite. în ochii persoanei nedreptatite nu suntem nici sef, nici patron, nici om, nici simbol al autoritatii, ci un infractorcare a încalcat un cod ancestral al dreptap’i general umane. E grav ce afirm, dar e foarte adevarat. Fiecare dintre dumneavoastra a simtit cândva asemenea traire, asemenea sentiment. Concluzia: Simtul ancestral de dreptate si echitate, existent în subconstientul fiecarui om, trebuie menajat cu multa grija si atentie. Orice partinire în tratarea subalternilor ne poate costa extrem de mult. 11) Nu acceptati niciodata, sub nici o fonva, bârfa, delatiunea ori linguseala unor subalterni. Cei care le practica nu va sunt de nici un folos, ci, din contra, va sunt cei mai mari dusmani. Ei cauta sa va îndeparteze de realitatea onesta si directa în care trebuie sa evolueze un adevarat sef ori patron. Vor sa va încarce subconstientul (sufletul) cu marfuri extrem de urâte si periculoase cum ar fi: ura, neîncrederea, suspiciunea, orgoliul exagerat etc. Cel mai cunoscut caz de om distrus de anturaj si subalterni: Nicolae Ceausescu. Pornise bine, pe o cale relativ liberala de dezvoltare. Mânat de lingusitori, pârâciosi, 215 bârfiton a ajuns în fata plutonului de executie. Voi mai reveni la acest caz, caci este semnificativ. Cum tratati asaltul bârfitorilor, lingusitorilor, delatorilor etc? în primul rând, nu uitati ca ideile negative pe care acestia vor sa vi le inoculeze obosesc inutil spiritul, îl deturneaza de la telul pozitiv -succesul în viata. în al doilea rând, viata a demonstrat ca sobolanii din categoriile mentionate mai sus nu cunosc sentimente de loialitate si devotament, ci numai oportunismul, carierismul, lacomia; de îndata ce veti fi la strâmtoare, va vor musca de mâna pe care au sarutat-o cu sârg. Cazul familiei Ceausescu e foarte edificator: primii care au aruncat cu pietre în membrii acestei familii au fost cele mai îmbuibate slugi ale clanului. Au facut-o din oportunism, pentru a-si spala pacatele trecutului. N-au reusit, desigur. Concluzia: Bazati-va numai pe oameni demni, care stau drept în fata oricui si în orice situatie, care vapnvesc în ochi si va spun în fata tot ce gândesc, inclusiv lucruri neplacute, care va lovesc orgoliul. Nu va suparati niciodata pe astfel de oameni: când veti fi la strâmtoare, ei vor fi alaturi de dumneavoastra, în timp ce lingusitorii, pârâciosii, delatorii vor cauta un alt stapân idiot, care sa le accepte parazitismul. 12) învatati tot timpul din experienta altora pentru a nu ajunge în situatia dureroasa de a învata din propria experienta amara. Acest sfat de aur l-am primit cu multi ani în urma, de la un întelept. Nu lam respectat mereu. De câte ori înghit o noua experienta amara, îmi aduc aminte de el si zâmbesc nostalgic: Ehei, ce bine as fi dus-o, daca as fi ascultat mereu acest sfat, daca as fi înteles la timp ca viata nu ne mângâie pe crestet, ci mai cu seama are tendinta de a ne da suturi în fund, ori de câte ori ne prinde ca nu-i respectam legile firii! De învatat, putem învata la orice vârsta, pe orice cale (am vazut deja caile, în primul capitol) si mai ales de la orice persoana, începând cu genialul savant si terminând cu modestul meserias, angajatul nostru. De la acestia mai ales, de la angajati, trebuie sa învatati mereu. Oricât de inteligent si de bine pregatit ati fi, nu veti ajunge sa le stiti pe toate la fel de bine ca si acela ce cunoaste numai un domeniu limitat. învatati pe furate pentru a nu va afecta prestigiul în fata angajatilor. învatati si în moddeschis, de la omul modest din subordine, pe care contati ca nu va interpreta rauvoitor nestiinta dumneavoastra, învatati de la parteneri si concurenti, din presa si de la televiziune, din faptele vietii. Tineti ochii larg deschisi si urechile pâlnie! In caz 216 contrar, veti intra pe terenul proverbelor Cine nu deschide ochii deschide punga, Tot patitu-i priceput, Patania te învata etc. 13) Nu afisati niciodata o atitudine de superioritate atotcunoscatoare în nici un domeniu, chiar daca îl stapâniti la perfectie, deoarece veti trezi invidii, repulsii si adversitati total nefolositoare carierei dumneavoastra, în plus, exista riscul de a întâlni un doctor în materia în care va dati grande. Acesta v-ar putea face de tot râsul, în fata unui public larg, ruinându-va autoritatea. Un adevarat întreprinzator îsi cunoaste valoarea si nu simte deloc nevoia sa si-o demonstreze ori sa-i fie recunoscuta. Psihologii au demonstrat faptul ca barbatii cu adevarat duri nu arata aceasta pe chipul lor, parând niste oameni simpli, linistiti. De regula, lasii cauta sa para duri pentru a-si masca sentimentele de teama. Tot asa, spiritele superioare nu simt deloc nevoia de a demonstra cine sunt si ce le poate capul. Aruncati o privire în jurul dumneavoastra! Ce vedeti? Colo, un orgolios galagios se bate cu caramida în piept, în fata unei cete de tugulani. Dincolo, un modest specialist, cu o comportare echilibrata, retinuta îsi vede de treburile lui, cunoscute de putina lume. Cu cine ati vrea sa semanati? Veti spune ca tocmai eu va contest dreptul natural la stralucire sociala. N-aveti dreptate decât partial si conditionat. Fiecarui om îi este dat sa straluceasca într-un anumit mod si pe o anumita cale. Exista straluciri înselatoare, false, dupa cum exista si false modestii, false succese. Omul adevarat straluceste prin succesul sau si nu prin vorbele sale. Fapta stralucitoare aduce lumina asupra omului adevarat. Aduceti lumina faptei asupra dumneavoastra si nu veti avea nevoie de nici un fel de vorbe. Tineti minte ca un car de vorbe nu fac nici cât o singura fapta iar fudulia eprostie curata. Prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul, concluzioneaza înteleptul popular. Pot eu sa-1 contrazic? 14) Nu carati apa la fântâna si lemne în padure. Nu cautati lâna de broasca si lapte de vaca stearpa. Ce vor sa va spuna proverbele? Nu va lansati cu pareri sau investitii în domenii putin cunoscute, greu ori wiposibil de patruns, deoarece aveti toate sansele sa va discreditati m<>ral si sa suferiti mari pierderi materiale. O parere lipsita de baza uintifica, expusa în public de catre, dumneavoastra va va atrage automat o anumita eticheta, deloc placuta. Ei, si? veti replica umneavoastra. Trece si asta . Treaba nu sta chiar asa. Cariera esionala se construieste cu grija, treaptacu treapta. Orice greseala 217 înseamna decaderea automata cu câteva trepte. O parere proasta ne poate costa mult, caci oamenii au tendinta de a-si pastra parerile odata formate. Când nu sunteti documentat cu privire la o problema, e mai bine sa evitati abordarea ei, salvând cel putin aparentele. Daca taceai, filosof ramâneai, spune proverbul. S-ar putea ca situatia sa nu va permita retragerea în tacere. Ce faceti? Dati o solutie ridicola sau catastrofala? Recunoasteti cinstit ca nu sunteti documentat? Parerea mea: mult mai sanatos e sa va recunoasteti ignoranta, decât sa va compromiteti definitiv prin solutii de tipul a cara apa la fântâna si lapte de vaca stearpa. Cine nu e de parerea mea poate încerca solutia contrara. Ce-si face omul… 5)Creati la locul de munca al angajatilor dumneavoastra o atmosfera placuta, relaxata, chiar daca acest lucru va costa niste bani. Auzi ce zice tipul asta?! va pufni traditionalul patron. Sa bag bani în atmosfera angajatilor?! Au venit la bal ori la munca? La munca, nene, îi raspund eu. Numai ca munca poate fi eficienta sau nu, dupa cum omul se simte bine ori nu. Ce demonstreaza psihologia? Persoanele care muncesc într-un climat destins, lipsit de animozitati si într-un mediu placut au randament net superior celor care robotesc precum sclavii, în locuri urâte si în atmosfera tensionata. Problema nu e deloc greu de înteles. Un loc de munca amenajat placut sugestioneaza în mod pozitiv. Va amintiti ca am demonstrat deja lucrul acesta: anumite locuri si lucruri ne încânta, determina sufletul sa se deschida catre frumos, catre bine, catre idei pozitive. De asemenea, am clarificat faptul ca angajatii înspaimântati, terorizati, enervati nu dau randament, deoarece îsi cheltuie energia în alte scopuri decât munca. Nu e totuna sa muncesti într-o sura transformata în atelier, ori într-o hala luminoasa, încalzita, placut colorata. Fiindca veni vorba de culori, trebuie precizat ca nu toate culorile placute firii noastre sunt si apte de a ne mobiliza la o munca ritmica, calma, corecta. De exemplu, culoarea rosie produce stari de agitatie, total improprii unei munci ritmice. Asa se explica faptul ca majoritatea halelor productive se vopsesc în culori calmante cum ar fi verdele albastrui, vernil, albastru deschis. Oricât ar parea de curios, zidurile si mobilierul de la locul de munca ne determina anumite stari de spirit.Yoghinii explica acest 218 fenomen prin reminiscente ale câmpurilor energetice umane anterioare. Conform acestei teorii, fiecare; casa ori birou are înmagazinata în ea energii pozitive ori negative, din gândurile, sentimentele, trairile predecesorilor nostri. Nu stiu cât de adevarat este acest lucru dar ori de câte ori trec pe la diferite institutii de stat (ministere, primarii etc.) si vad mobilier vechi, cârpit, schiop eterna cuprinde o sila de munca rar întâlnita. Cred ca din acest motiv sunt si functionarii atât de acri, de certareti. Când lucrezi opt ore din zi într-o atmosfera atât de urâta, e imposibil sa gândesti frumos. 16) Daca situatia afacerilor impune, nu oscilati prea mult în luarea unei decizii. Nu reveniti prea usor asupra hotarârilor luate, caci veti crea stari de confuzie si neîncredere, va veti ruina autoritatea. Pe tema elaborarii deciziilor s-au scris sute de mii de pagini dar toate la un loc nu valoreaza cât proverbele noastre:Masoara de trei ori si taie oda ta! Pânza si ne vasta sa nu-ti iei noaptea! Dintre doua rele, alege pe cel mai mic! Sa nu cazi din lac în put! Nu astepta sa-ti cada mura-n gura! Cât esti nicovala rabda, când ajungi ciocan loveste! Cauta si împaca si capra si varza. Vezi de poti împusca doi iepuri dintro data! Nu pune carul înaintea boilor! Nu vinde pielea ursului din padure! Nu te certa pe umbra magarului! Nu umbla cu fundul în doua luntri! Bate fierul cât e cald, caci de se va raci în zadar vei m unei! Nu lasa pe mâine ce poti face azi! Ce poti face singur nu astepta de la altii! Graba strica treaba. Cine vrea trrandafiri cata sa vrea si spini! Când nu putem face ce voim, trebuie sa voim ce putem. Nu te întinde mai mult decât ti-e plapuma! Fa ce e bine si nu te teme de nime! etc. Ce mai curs de arta elaborarii deciziilor ar iesi din proverbele noastre! Din pacate, noi, intelectualii, rareori aruncam câte o privire la comoara stramosilor. Rau facem! Foarte rau! Ce se întâmpla în mintea si sufletul angajatului care are un patron nehotarât, oscilant în luarea deciziilor? In primul rând, autoritatea acestui patron este pusa sub semnul îndoielii: orice om vrea sa fie condus de catre un sef „spirt”, „brici”, destept foc etc. Indecisul pierde multe sanse sub ochii subalternilor, astfel ca în rândul acestora se creaza opinii negative la adresa lui. Schimbarea frecventa a deciziilor patronului si a ordinelor (sarcinilor) date pe baza acestor deacizii creaza stari de confuzie în mintea angajatilor, precum si o anumita ^siguranta în munca sau stari de tipul celei ilustrate prin urmatoarea 219 deviza din „epoca de aur”: Ce poti face azi lasa pe mâine sau pe poimâine, caci mai mult ca sigur nu se va mai cere a fi facut! Cât a pagubit România socialista de pe urma deselor schimbari de ordine, indicatii, hotarâri? Foarte mult! în multe cazuri se ajunsese sa se demoleze lucrari noi, abia finalizate. Spun asta pentru nostalgicii dictaturii, pentru a le reaminti ca în „epoca de aur” n-au umblat nici câinii cu colaci în coada, nici dreptatea cu ciubote rosii. „Odiosul” si clanul sau plateau deciziile proaste din banii poporului, din munca altora. Noi, patronii, liberii întreprinzatori, vom plati fiecare decizie gresita din propriul buzunar. Pentru a nu ne ustura, e bine sa chibzuim temeinic si adânc asupra oricarei decizii Adânc nu înseamna neaparat timp îndelungat, ci profund, în esenta afacerii pe care intentionam sa o pornim. Daca nu vom fi în stare sa luam decizii rapide si corecte, vom pierde sansele, vom lasa sa treaca baba cu colacii, cum spune proverbul. O deGizie buna înseamna un start bun. Una proasta, începutul unei catastrofe. Arta luarii deciziilor se învata în timp, în practica si cu observarea atenta a proverbelor mentionate anterior. îmi veti spune ca sunt si materiale stiintifice pe aceasta tema -arta deciziei -iar eu n-o sa va contrazic. Am învatat si eu dupa astfel demateriale. Le gasesc inferioare întelepciunii populare. Asta ca sa nu mai spun cât sunt de aride, de lipsite de viata. Concluzia: învatati sa luati decizii rapide si corecte în domeniul dumneavoastra de activitate! Chibzuiti adânc înainte de luarea deciziilor pentru a nu fi nevoit sa le schimbati, cu toate relele ce decurg din acest gest: pierderi materiale, afectarea autoritatii si prestigiului în fata angajatilor etc. 17) Nu ezitati sa luati masuri disciplinare corecte împotriva subalternilor sau angajatilor care, în mod vadit, au o pozitie necorespunzatoare fata de interesele firmei si persoana dumneavoastra-Nu luati astfel de hotarâri în pripa, sub impulsul nervilor, caci nuarn cele mai potrivite cu fapta si personalitatea faptuitorului. în acesta directie, folositi si cunostintele dobândite în subcapitolul precedent, la paragraful privind critica. De îndata ce ati hotarât pedeapsa, nu mai reveniti asupra ei decât în cazuri exceptionale (cazuri de eroare). Numai dovedind fermitate si seriozitate în aplicarea pedepselor, ” puteti struni pe cei neseriosi sau rai. Cunoasteti ce atmosfera domneste în serviciile în care 220 ameninta mereu cu pedeapsa darn-o aplica niciodata? In ochii tuturor, acesta e un caraghios, un incapabil, deoarece nu este în stare sa se impuna cu vorba buna si apeleaza la amenintari. Autoritatea sefului fiind nula, treburile merg, de regula, prost si oamenii sunt nemultumiti. E interesant ca subalternii prefera mai degraba un sef „batos”, dar care le asigura venituri superioare si garantate. Tendinta se simte inclusiv Ia nivelul întregii societati: foarte multi cetateni viseaza un lider politic autoritar, capabil sa puna ordine în tara, inclusiv cu forta pedepsei. 18) Când angajati o persoana, prezentati-i clar sarcinile pe care le are de îndeplinit, exagerând voit dificultatile acestora. De ce asa? Simplu: -îl pregatim pe angajat cu ideea unor sarcini mult mai grele decât sunt în realitate. Sugestionat în aceasta directie, omul se va mobiliza mai tare decât normal si va rezolva sarcinile cu mare usurinta. Rezultatele pozitive îi vor da încredere în fortele sale, declansând întregul lant de autosugestii benefice. Cum se explica sugestia la angajare? Un exemplu practic ne va lamuri. Sa luam doua greutati de volume.egale dar din materiale diferite, una de plumb si alta de lemn. Punem un om sa ridice greutatile în ordinea plumb, lemn. Ce se va întâmpla? Omul va ridica cum va putea greutatea de plumb, apoi va însfaca si pe cea de lemn aruncând-o ca pe o pana. Perceptia greutatilor va functiona prin comparatie, astfel ca greutatea de lemn ne va parea mult mai usoara decât e în realitate. Cam asa se procedeaza si cu sarcinile: promitem angajatului sarcini mai grele pentru a i se parea usoare cele pe care i le dam în concret Va dati seama ca sub impulsul sugestiei angajatul va fi permanent mobilizat si încrezator în fortele sale. Pe de alta parte, prezentarea voit exagerata a sarcinilor mai are un rost, bine intuit de patronii inteligenti: te un moment dat, în activitatea firmei vor apare necesitati de eforturi suplimentare. Angajatul nu va putea crâcni împotriva lor deoarece au fost precizate în momentul angajarii. Ca atare, el se va bucura ca astfel de eforturi nu sunt necesare în fiecare zi (asa cum i se spusese initial). De ce am insistat atât de mult pe acest subiect? O buna parte din Sefii pe eare i-am cunoscut se plângeau ca subalternii lor nu pun umarul la rezolvarea sarcinilor, ca nu se orienteaza etc. Asta se ^tâmpla nu numai în socialism ci si acum, în asa zisa etapa de tranzitie. Ce se întâmpla în realitate? Seful nu cunostea el însusi sarcinile ce trebuiau îndeplinite, le spunea angajatilor numai faceti 221 treaba! fara a le trasa sarcini concrete, bine delimitate în timp. Cu alte cuvinte, seful respectiv era o momâie, nu un organizator si conducator al subalternilor. Cred ca nu doriti sa semanati deloc cu astfel de figuri comico-tragice. 19) Lasati angajatilor un anume grad de libertate în alegerea modalitatilor de rezolvare a sarcinilor! De ce asa? v-a întreba „rinocerul”. Ori face cum îi spun eu, ori îl dau afara! Ce nu stie „rinocerul”? Majoritatea inventiilor si inovatiilor s-au nascut în practica muncii. S-ar putea ca angajatul dumneavoastra sa va depaseasca în anumite directii si pregatirea si experienta. Nu neg faptul ca tipicul îsi are rostul lui în anumite profesii si pentru anumite operatii. De exemplu, de secole, marinarii din întreaga lume executa manevra de om la apa într-un singur mod, mai precis în singurul mod care asigura salvarea ghinionistului în timp record. în aceasta directie nimic nu se mai poate inventa, usura, îmbogati. Exista însa multe domenii în care terenul de manevra este imens. Ce se întâmpla cu un om care a primit de la patron (sef) sarcina si a confirmat ca a înteles-o si o va executa? Omul si-a facut deja planul în cap, pe baza experientei si pregatirii sale. E gata sa treaca la treaba. Subconstientul, în care îsi au radacinile deprinderile de munca, e gata sa actioneze. Totul e în regula, omul se înscrie pe fagasul îndeplinirii sarcinii. Cese vaproduce daca în acest moment îi impunem o solutie de rezolvare a sarcinii contrara propriilor pareri? Multe lucruri neplacute. Subconstientul se va revolta ca nu i se da crezarea necesara. Orgoliul omului va fi atins, reactionând cam asa: Adica eu sunt prost, nu stiu sa fac o chestie ca asta? S-o crezi tu, patroane! Eu pot sa fac treaba mult mai bine si mai rapid. Daca insisti cu metoda ta de dat rasol, eu voi accepta, dar cel pagubit vei fi tu. Ca urmare, angajatul va da rasol inconstient sau voit, din razbunare. Concluzia: Orice patron inteligent va lasa angajatul sa rezolve sarcinile prin metodele pe care le cunoaste mai bine sau le gaseste mai eficiente. Nu se stie de unde sare iepurele unei noi inventii sau inovatii… 20) Evitati sa ajungeti cu angajatii în relatii prea apropiate, sa va „bateti pe burta” cu acestia. Patronul are o anumita autoritate ce se cere întarita si aparata continuu. La noi e mult mai greu decât în alte tari sa pastrezi distanta cuvenita, fara a deveni impopular. Am citit 222 multe despre democratia americana. O chestiune mi-a atras atentia: unii magnati se tutuiesc cu angajatii fara ca prin aceasta prestigiul lor sa sufere. Va închipuiti cam cum ar proceda românii nostri? Cam cât de iute ni s-ar urca în cap? Trageti dumneavoastra concluziile! Pâna si cel mai bun subaltern nu va ezita sa ne tutuiasca daca ne vom îmbata împreuna. De la tutuiala la respingerea sarcinilor si la ruinarea definitiva a autoritatii nu sunt prea multi pasi. Fiti siguri ca oricare dintre angajatii dumneavoastra îi va face, daca le veti da ocazia. • îmi veti reprosa ca, dupa ce v-am povestit cât de buni sunt oamenii, vin cu câteva afimiatii care demoleaza întreaga imagine. Da, am spus ca oamenii sunt buni, adica perfectibili. Ei au însasi anumite defecte ascunse, anumite tendinte catre calea usoara în viata. Dintr-o suta de oameni care gasesc o suma de bani, cam câti credeti ca o vor preda politiei? Nu pot garanta pentru zece la suta, adica unul din zece. Frâul autoritatii nu place nimanui, deoarece în fiecare om se ascunde si un mic anarhist, un rebel razvratit împotriva oricarei autoritati. De noi depinde daca rebelul se dezvolta sau nu. Patronul care nu stie sa-si tina în mâna subalternii îi va strica, le va crea o imagine falsa despre relatia patron-angajat. Proastele deprinderi se vindeca greu si m timp îndelungat. E mai bine sa le stârpim din fasa. Concluzia: Nu depasiti anumite limite în relatiile cu angajatii dumneavoastra deoarece greseala va va costa foarte mult Autoritatea se construieste greu, în timp îndelungat, dar se poate ruina într-o clipa, cu un singur gest 21) Nu sacrificati cu usurinta angajatii prin concediere ori în alt mod specific sectorului dumneavoastra de activitate! Pentru orice sef sau patron, subalternii (angajatii) reprezinta o parte din viata lui; fara ei n-ar fi sef sau patron. Oamenii, cea mai valoroasa parte a capitalului unei societati sau institutii, îsi cresc mereu valoarea prin activitatea în comun. Un sofer care lucreaza de zece ani pentru firma noastra e mult mai valoros decât unul abia angajat. Cel vechi nu ne mai consuma timp cu instruirea si educarea, cunoaste deja zeci de relatii de afaceri, are deja implementat în subconstient niste bariere cum ar fi, de pilda, ce este permis si ce este interzis de catre patron. Ma mir ca foarte multi patroni nu înteleg acest lucru. în faza în care ne aflam, foarte multi patroni schimba angajatii precum birjarii caii (ba înca si mai 223 des) De ce o fac? Din lacomie, din dorinta de a câstiga mai mult prin neplata catre organele de asigurare sociala a unor datorii specifice pentru angajatii permanenti. Ca atare, astfel de pseudopatroni lucreaza mai ales cu colaboratori, pe care îi schimba periodic. Societatea este în asezare. Rând pe rând, toate relatiile si mecanismele societatii capitaliste vor intra în functiune. Ce se va întâmpla cu patronii lacomi, când totul va intra în normal? Majoritatea vor da faliment, caci au dej a nume prost printre salariati si parteneri, nu pot întelege avantajul reciproc si legalitatea (ca sa nu spun nimic de omenie) si nu concep sa-si lichideze defectele de comportament. Concedierea unui angajat poate însemna pentru acesta o adevarata tragedie. Poate ca e singurul din familie care lucreaza. Poate ca are niste visuri în derulare (strânge bani sa-si cumpere o casa, de pilda) pe care i le ruinam. Poate… Dar cât de multe posibilitati prezinta viata? Ce face un patron în fata unei astfel de situatii? Daca e om normal, se pune si în situatia amarâtului, încercând sa gândeasca si sa simta cam ce gândeste si simte acesta. Abia dupa acest experiment imaginar poate lua o hotarâre ceva mai buna, care nu înseamna neaparat concedierea. Mersul afacerilor impune uneori reduceri de personal. Asa e viata, nu putem s-o schimbam: facem afaceri în primul rând si acte de caritate numai în subsidiar, pe masura posibilitatilor. Ce faceti cu redusii din schema? îi tratati ca pe niste rebuturi, ca pe niste oameni fara valoare? Puteti proceda si astfel dar nici un avantaj nu veti avea. Nu se stie când si cât veti avea nevoie de unul din ei. Acesta însa va va plati polita cu vârf si îndesat. Cel mai sanatos ar fi sa folositi pe cei redusi din schema initiala la alte munci, (daca aveti), sa-i recomandati altui patron, sa-i ajutati cât puteti pentru a dobândi un nou loc de munca. Chiar daca nu aveti nici una dintre aceste posibilitati, puteti sa-1 ajutati macar moral pe viitorul somer, discutând cu el apropiat, explicându-i necazurile care v-au determinat sa-1 concediati. Câti patroni procedeaza astfel? Putini, foarte putini. înseamna ca avem putini patroni inteligenti si omenosi. înseamna ca în doi-trei ani majoritatea patronilor actuali vor da faliment.