Armonia 

» Armonia este potrivirea desăvârșită a componentelor într-un întreg.

(Micul Dicţionar Enciclopedic)

Se povesteşte ca demult in China, era un copac atât de bătrân incit nimeni nu mai ştia de când e acolo. Un vrăjitor 1-a tăiat si a făcut din lemnul lui o harpa minunata. Artişti vestiţi au venit sa cin te la instrumentul despre care se aflase peste tari si mari. Dar oricât s-au străduit n-au reuşit sa scoată din el decât nişte sunete neplăcute auzului. Păna la urma, harpa frumoasa dar nefolositoare a ajuns in tezaurul împăratului chinei, unde a zăcut multa vreme. după mulți ani, într-o zi veni tânărul pay-ia si ceru permisiunea să-i fie îngăduit sa cânte la vestita harpa. i se acorda privilegiul si sub mângâierea degetelor sale instrumentul se trezi si scoase sunete Chinei, unde a zăcut multa vreme. După mulţi ani, într-o zi veni tânărul Pay-Ia si ceru permisiunea să-i fie îngăduit sa cânte la vestita harpa. I se acorda privilegiul si sub mângâierea degetelor sale instrumentul se trezi si scoase sunete nemaiauzit de frumoase, care semănau cu amintirile bătrânului copac : schimbarea anotimpurilor si naturii, renașterea continua, cântecele pasărilor sau lupta fiarelor sălbatice, ploaia carecade sau liniștea zăpezii, bucu-riile si necazurile tuturor celor continua, cântecele pasărilor sau lupta fiarelor sălbatice, ploaia carecade sau liniştea zăpezii, bucuriile si necazurile tuturor celor care trecuseră pe sub umbra lui si multe altele. ascultătorii emoționați ii si necazurile tuturor celor care trecuseră pe sub umbra lui si multe altele. Ascultătorii emoţionaţi ii întrebară pe Pay-Ia cum a reuşit sa domesticească harpa. Pay-la le răspunse ca in loc sa forţeze instrumentul sa cânte melodiile sale, a lăsat harpa sa cânte melodiile sale, a lăsat harpa să-și aleagă tema si urmărind-o, el s-a asimilat cu harpa, devenind amândoi un singur instrument.

Povestea aceasta ne arata ce înseamnă Armonia. La fel cum s-a purtat Pay-la cu harpa, in Aikido atacantului nu i se impune cu orice preţ voinţa lui Nage, dar nici Uke nu este lăsat să-și impună voinţa sa. Mişcarea lui Nage se naşte din cea a partenerului sau, fără a se întrerupe circuitul energiei sale si fără a se tulbura nici energia lui Nage. Prin aceasta Aikido înseamnă Armonie si in plus aplicarea principiului neimpotrivirii la acţiunea lui Uke.

Trebuie insa lămurit ca neimpotrivirea nu trebuie înţeleasa greşit, ca o acceptare resemnata a dominaţiei altcuiva. Dimpotrivă, neimpotrivirea implica prezenta unei voinţe puternice, fiind de fapt mijlocul de afirmare a acestei voinţe.

Obstacolele pe care le întâlnim fac parte din desfăşurarea vieţii. Ne dam seama de greutatea lor când le întâlnim, dar totodată ne dam seama de forţa noastră când le învingem, fără a pierde din vedere telul final.

O stâncă nu opreşte râul care continua sa curgă, ocolind-o. Un dig opreşte marea dar nu-i distruge forţa. Printr-un efort continuu se poate zăgăzui energia marii, dar daca efortul de a stăvili forţa apei slăbeşte, marea se revarsă din nou. Presiunea marii asupra digului nu slăbeşte nici o clipa.

Neimpotrivirea înseamnă alegerea continua a telurilor, in funcţie de flexibilitatea mijloacelor.

Nimeni nu poate sa prevadă toate obstacolele ce vor apare in drumul sau; nu are nici un rost sa stabileşti dinainte care va fi comportarea in fata lor; va trebui insa sa reacţionezi cit mai spontan la apariţia lor. Arta de a trai si acţiona astfel se poate învăța. Aikido ne învăța acest mod de comportare.

Nu se stabileşte dinainte cum ne vom mişca într-o situaţie viitoare. Când situaţia apare, va trebui sa ne relaxam, sa ne golim mintea de orice idee parazita si sa lăsam libera, prin intermediul subconştientului, manifestarea principiilor învăţate la antrenamente.

Desigur insa ca antrenamentele trebuie sa fie serioase si intense daca dorim sa ajungem la asemenea performante.

Antrenamentul de Aikido nu înseamnă să-ți atingi scopul (sa faci procedeul) indiferent de comportarea partenerului, ci să-l atingi împreună cu partenerul, lăsându-ți energia sa curgă libera si sa se unească cu a lui.

Atingerea telului propriu fără ca pentru aceasta sa deranjezi cel mai mic lucru sau fiinţa si fără sa schimbi nimic din ceea ce nu trebuie schimbat, aceasta înseamnă respectul pentru libertate, aceasta este starea de spirit in care trebuie făcut

Antrenamentul. Nu atât pentru ca mişcarea sa fie eficienta, ci pentru a înțelege principiile care stau la baza Artei.

Se spune ca un vestit maestru in arta luptei cu sabia se hotărî într-o zi sa pună la încercare trei dintre cei mai buni elevi, pentru a alege dintre ei urmaşul sau la conducerea scolii. Pentru asta aranja o perna dea-supra uşii din camera in care se afla, astfel ca nu putea fi văzuta de afara, și-i chema pe rând pe elevi. Primul elev deschise uşa si simţind ca se întâmplă ceva, sari înapoi, tăind din zbor perna in doua cu o lovitura rapida de sabie. Desigur, o dovada de mare îndemânare; dar bătrânul maestru fu nemulţumit. O noua perna a fost aşezata deasupra uşii. Al doilea elev se apropie de uşa si simţi ca ceva nu este in regula. Studie uşa, descoperi perna – si nu intra in camera; dovedi ca era atent; dar maestrul tot nu era mulţumit.

Al treilea elev sosi in fata uşii si simţi si el ca ceva nu este in regula. Studie uşa si descoperi perna – apoi deschise uşa cu mare grija astfel ca perna sa nu cada, intra in camera, închise uşa la loc cu grija, și-1 întrebă apoi pe maestru ce doreşte. Bătrânul se declara in fine mulţumit. Nimic nu fusese schimbat, dar ceea ce țre-buia făcut se făcuse.