Aikido este o artă marţială care promovează non-violenţa    , cu o scară de valori bine definită, care pune accent pe moralitate, pe respect reciproc, pe întrajutotare şi creativitate, având o finalitate şi un scop care răspund nevoilor omului contemporan, o soluţie pentru stresul cotidian.

Ca obiectiv general, educaţia prin Aikido îşi propune împlinirea dictonului latin „mens sana in corpore sano”, „minte sănătoasă în corp sănătos”, dezvoltarea armonioasă şi sănătoasă a corpului (pentru copii) şi menţinerea sănătăţii (pentru adulţi), dezvoltarea unor calităţi morale (spiritul de echipă, fair-play, disciplină şi stăpânire de sine, etc). Un alt obiectiv foarte important este dezvoltarea creativităţii pentru o mai bună adaptare la viaţa cotidiană.

 

Cerinţele sunt   : prezenţa la antrenamente, evitarea acţiunilor periculoase, îmbinarea raţională a practicării Aikido cu învăţătura (pentru elevi şi studenţi) şi cu munca (pentru adulţi), îmbinarea raţională a efortului fizic cu odihna şi, nu în ultimul rând, respectarea regulilor pe tatami.

Metodele cele mai folosite pentru predarea Aikido  sunt: expunerea (explicarea exerciţiului, a utilizării sale în practică), demonstraţia didactică (întâi demonstrează Sensei un exerciţiu, apoi practicanţii sunt invitaţi să exerseze), problematizarea (practicanţii răspund, de exemplu, la întrebarea „Ce faci dacă te atacă cineva cu un cuţit?”), algoritmizarea (anumite procedee sunt predate secvenţial), etc. În predarea acestei arte marţiale se ţine cont de cele cinci principii ale instruirii programate:

1. principiul paşilor mici şi al progresului gradat;

2. principiul participării active;

3. principiul verificării imediate a răspunsului;

4. principiul respectării ritmului individual de studiu;

5. principiul reuşitei sau al răspunsurilor corecte.

Tehnicile de relaxare reprezintă un moment foarte important în cadrul antrenamentului, ele desfăşurându-se în principal în principal în partea finală. De asemenea, pe tot parcursul antrenamentului se insistă pe executarea tehnicilor de Aikido fără forţă, într-o „relaxare dinamică”, folosind pârghii dureroase asupra articulaţiilor, presiuni asupra punctelor vitale, folosirea centrului de greutate pentru dezechilibru.

În Aikido mişcările necesită rigoare şi exactiate. Firescul mişcărilor şi armonia apar odată cu trecerea timpului şi acumularea de experienţă. Toate procedeele învăţate se bazează pe mişcări simple încadrate în tehnica de bază (kihon waza), care se exersează la fiecare antrenament, indiferent de vechimea sau gradul la care a ajuns practicantul.

Rigoarea este benefică atât începătorilor, cât şi celor avansaţi. Începătorilor le dă un punct de reper la care să se raporteze constant în vederea corectării şi perfecţionării mişcărilor. Pentru avansaţi, rigoarea mişcărilor îi face să aplice tehnica în mod corect şi eficient, indiferent de viteza, spontaneitatea sau duritatea atacului întâmpinat.

În timp, se ajunge la o armonie completă între minte şi corp, între mişcările propriei persoane şi cele ale agresorului (partenerului de luptă). Conştientizarea mişcărilor face ca acestea să intervină precis şi rapid, exact atunci când se doreşte acest lucru, în locul reflexelor necondiţionate intervenind autocontrolul, ce duce către armonie. Acesta este scopul final al antrenamentului continuu (keiko) – armonia cu tot ceea ce ne înconjoară.