AIKIDO DINĂUNTRU ÎN AFARĂ 

Aikido este o artă neobişnuită, cu principii izvorând din artele marţiale şi din filozofie. Spre deosebire de alte arte marţiale, esenţa aikido e independentă de forma fizică a mişcărilor. E independentă de procedeele individuale. Totuşi, formele şi procedeele izvorăsc din esenţă. Această esenţă inefabilă e cea care face aikido atât de fascinant şi, în acelaşi timp, atât de greu de înţeles de către un începător. Am descoperit că a încerca să înveţi aikido din cărţi e aproape imposibil, nu pentru că autorii cărţilor de aikido n-ar şti să scrie, nici pentru că fotografiile n-ar fi clare, ci pentru că în aikido, ceea ce vezi nu e întotdeauna adevărat. Dinamicile din aikido nu sunt de obicei evidente sau vizibile decât dacă ştii într-adevăr după ce să te uiţi. Principiile aikido sunt un set de sentimente, senzaţii şi înţelegeri despre elementele naturii, fizică, energie şi Comportament. Pentru a învăţa aceste principii, trebuie să le experimentezi cu corpul, simţirea şi mintea – în general în această ordine. Trebuie să le înveţi prin transmisiune directă. Descrierile sunt inadecvate. Dacă aşa stau lucrurile, de ce se scrie despre aikido? Scopul acestei cărţi nu este să descrie procedeele de aikido, ci să încerce să-ţi îndrepte atenţia,

Ca începător, către elementele interioare ale senzaţiilor care sunt esenţa experienţei aikido. Ştiind ce să cauţi, poţi să-ţi focalizezi atenţia asupra elementelor care te vor purta „în adâncul” artei. Adeseori, artele marţiale sunt privite de afară

Spre înăuntru. Asta înseamnă că este predată o formulă exterioară şi elevii exersează aceste formule într-o nesfârşită repetiţie, de obicei ani de zile. În final, dacă suportă repetarea acestor formule exterioare, pot ajunge să înţeleagă câteva din aspectele profunde ale artei. De vreme ce aikido se bazează atât de mult pe experienţa interioară pentru a fi practicat „corect”, pare mult mai avantajos să îl înveţi dinăuntru spre afară. Cu alte cuvinte, dacă poţi exersa căutând în mod special „gustul” interior al principiilor aikido – şi să înveţi să recunoşti şi apoi să reconstruieşti acest gust la cerere – poţi „deţine” principiile aikido. Din aceste principii, formele se vor manifesta, vor emana natural şi fără efort. Scopul acestei cărţi este să arate principiile aikido, să sugereze „ce gust au” şi să ofere puncte de reper cu ajutorul cărora să poţi recunoaşte şi identifica

Aceste principii în timpul antrenamentului. Această carte va fi utilă celor care sunt deja angajaţi în studiul aikido – se antrenează în mod curent şi sunt măcar puţin familiarizaţi cu conceptele, principiile şi procedeele de aikido. Notă asupra referirii la gen: evident, aikido poate fi practicat de ambele sexe cu eficienţă egală. Referirile la gen în această carte sunt de regulă la masculin, dar se pot aplica ambelor sexe

Ai – armonie

Armonia, reprezentată de caracterul japonez ai, poate fi privită şi ca o contopire sau confluenţă de energii sau de forţe. Principiul armoniei este de a evita sau de a rezolva conflictul, coliziunea sau opoziţia.

Ki – energia universală

Ki este invizibil, fără greutate, volum sau culoare şi, de aceea, nu se poate vedea cu ochiul liber. Dar tot ceea ce vedem şi atingem este o manifestare a ki-ului în diferite forme. Ki se regăseşte în orice, de la o simplă bucată de piatră, până la însăşi fiinţa umană.

Do – cale

Departe de a defini doar o „metoda”, do, în aikido, semnifică de fapt călătoria spre propria dezvoltare spirituală. Ţelul este iluminarea, iar instrumentele sunt elementele tehnice ale aikido. Ca în orice călătorie, parcursul poate fi tot atât de interesant ca şi destinaţia.

Aikido – calea (metoda) de armonizare a energiilor

Dacă ar fi să condensăm întreaga căutare a aikido-ului ca artă marţială, ea se rezumă la trei mari dobândiri:

• obţinerea rădăcinii mişcării, a echilibrului şi cursivităţii;

• concentrarea intenţiei, energiei şi forţei într-un singur punct;

• controlul şi extinderea ki-ului