Gramatica” aikido-ului,

Dintre acestea, după părerea mea, sunt de bază  : shisei

Shiho-nage, irimi, kaiten, kokyu, osae-waza, ushiro-waza. Aceste tehnici reprezintă “gramatica” aikido-ului, “limba” în care este formulată şi exprimată tradiţia; ele reprezintă punctele de reper, sunt flexibile şi expansibile. Fiecare tehnică încorporează multe aspecte diferite şi are elemente comune cu una sau mai multe dintre celelalte tehnici.

 

SHISEI 

Shisei este tradus în engleză ca: „poziţia”, „atitudine” sau „postura”. Sugata (shi) înseamnă „formă”, „figură” sau „statura”. Ikioi (sei) semnifică energia, vigoarea şi vivacitate. Shisei combină aceste înțelesuri. Dar sensul shisei nu descrie doar o atitudine exterior, formă bună, comportare și rulment, dar, de asemenea, o forță interioară vizibil din exterior, în manifestarea sa externă. De exemplu, vitalitatea unui copil reiese din vivacitatea sa, ochii luminoase și mișcare activă. Cum putem ajunge la acest shisei? În primul rând, trebuie să ne recomandă corpului, care este ca o vază care conține ki. Pentru a face acest lucru, coloana vertebrală este extinsă și drept. Dacă simțiți că vă sunt împingând cerul cu capul, coloana vertebrală se va extinde în mod natural. Aveți grijă să nu suflă în piept într-un mod militar. Umeri ar trebui să fie relaxate, care se încadrează fără probleme, anusul este închis, mic de spate nu este îndoit, ki este confortabil poziționat în tanden seika și întregul corp este relaxat confortabil. Exponent mare de sabie, miyamoto musashi, spune pe tema marțiale shisei:

„fața este calm, nici transformat în sus, în jos sau în lateral; ochii ușor închis, fără circulație a globilor oculari, fruntea ne încreţită, sprâncene ușor s-au adunat, podul de nasul drept, bărbia nu a scos sau trase în prea mult; ceafă la fel de drept și coloana vertebrală plin de energie. Mai jos umerii scăzut corpul este perfect relaxat, coloana vertebrală este în loc, pe fese, trase în picioarele de la genunchi, la glezne sunt ferm stabilite pe teren; şolduri nu sunt răsucite; stomacul este ferm în formă de „. În aikido aceasta se numește „sankakutai”, o postura suplă, echilibrată care să permită libera circulație; un tetraedru regulat, care este un con din lateral.

Când shisei a fost atins și atitudinea este bun, elementul de lângă practica este kokyu. Haku (ko) înseamnă a respira în, suu (kyo), de a respira afară. Toate ființele vii să ia în oxigen și dioxid de carbon expulza. Acest proces este numit kokyu. Un bun kokyu este lentă, profundă, lungă și se realizează natural, și este, prin urmare, respiraţia abdominală.la începutul practicii, este o idee bună să se concentreze în primul rând pe inhalare și expirație, apoi, respirația pe nas. În cazul în care ritmul de respiraţie este perturbată, apoi utilizați gura să-l restabili. Atunci când respiră în, țineți anusul închis, imaginându-ne că aerul coboară la un nivel mai mic decât buric. Uneori, în practică de inhalare budo trebuie să fie rapidă, aer ar trebui să fie păstrate mai mult timp în plămâni, și expirație ar trebui să fie mult mai rapidă sau, alternativ, mai moale.în timpul exerciţiilor, este necesar să se acorde o atenție deosebită stăpâni kokyu. Kokyu nu constă doar înlocuirea aerului în plămâni și expulzarea de impurități și în timp ce-l practica, ar trebui să aibă sentimentul de a umple din nou cu tine pur ki. Acumulat ki este forțat să iasă atunci când vă simțiți nevoia de a face acest lucru. Efectul acestei ki este corectă shisei. În viața de zi cu zi atunci când în picioare, mersul pe jos, de lucru sau chiar atunci când dormi, exercițiul cu entuziasm. În cazul în care o situaţie de urgenţă tău kokyu va fi mereu acolo, dar pentru a ajunge la această stare, practică de zi cu zi este necesar. O persoană în mod normal, uită că el respiră, dar cu siguranță nu uită niciodată să respire. În același mod, este necesar să se pătrundă corpul și să dobândească o bună kokyu, o bună shisei şi conştiinţa externe. Trebuie să te antrenezi fără sfârșit pentru a obține acest rezultat.

Organismul a fost completat, în acest fel, cu o viguroasă ki, energia-i vă invada corpul. Atunci când ajunge la o unitate cu natura, devine posibil pentru o putere de a crește cu de la tine care depășește imaginația. Această energie de respirație (kokyu ryoku), care a fost descrisă nu aparține doar pentru tine, aceasta este energia de respirație a cerului şi pământului

 

SHIHO-NAGE (RECUNOŞTINŢA) 

shiho înseamnă “patru direcţii”, simbolizând aprecierea faţă de kami care ne înconjoară, ca şi cele patru recunoştinţe: faţă de univers; faţă de strămoşii noştri, cărora le datorăm existenţa noastră individuală; faţă de natură, care ne oferă hrana zilnică; faţă de celelalte fiinţe umane care ne ajută să supravieţuim în societate.

 

IRIMI [OMOTE]

(INTRAREA)[STAI ÎN FAŢA LUI] 

irimi este în primul rând o acţiune internă bazată pe o atitudine activă. Forţa produsă de atacator este preluată cât mai devreme posibil, amplificată şi întoarsă. Ea va curge înapoi spre izvorul ei – adică spre centrul (hara) agresorului – îi va distruge echilibrul şi-l va doborî. De o mare importanţă este faptul că nage, după ce întoarce forţa îndreptata spre el, o dirijează spre o altă direcţie. Uke va fi surprins atât de schimbarea neaşteptată a punctului de aplicare a forţei sale cât şi de efectul întoarcerii ei. Nage intră spre înăuntru, deci va ajunge în faţa lui uke. De aici şi cuvântul japonez omote (stai în faţa lui) folosit pentru descrierea acestui mod de acţiune, sau varianta “pozitivă” – adică acţiunea activă, tare.

Dar acţiunea irimi nu se limitează numai la prima fază a procedeului de luptă – la intrare, ci poate fi aplicată şi la fazele următoare, adică la desfăşurarea şi la terminarea procedeului. În orice fază esenţială a mişcării, acţiunea irimi trebuie însoţită de forţa respiraţiei (kokyu), ceea ce înseamnă o expiraţie sincronizată cu mişcarea.

Caracteristic pentru acţiunea irimi este deplasarea (sabaki) în linie dreaptă prin paşi adăugiţi sau normali.

Folosirea principiului irimi, mai ales împotriva unui adversar puternic sau înarmat, poate fi făcută cu succes numai dacă nage are o poziţie corectă şi hara bine antrenată. El trebuie să poată reacţiona sigur şi spontan, să fie capabil de a-şi aplica concentrat forţa respiraţiei.pe plan spiritual irimi reprezintă puterea controlată. Puterea adversarului se întâlneşte cu voinţă proprie şi neclintită a lui nage. Mişcarea irimi ca atare pare simplă, dar aparenţele înşală, căci execuţia corectă necesită o precizie şi o sincronizare absolută. Din kamae (poziţia de gardă), se arunca ki-ul înainte, se face un pas adăugit (tsugi-ashi) spre înainte şi puţin lateral. Mişcarea se face prin alunecare, fără săritură, căci pentru menţinerea unei mişcări uniforme este foarte important că centrul să rămână la o înălţime constantă. Dar atenţie: în aikido nu există mişcări în linie dreaptă, chiar dacă par aşa celor ce le privesc. Senzaţia trebuie să fie de cerc.de sferă, de spirala-dar nicidecum de linie dreaptă. Acesta senzaţie izvorăşte din modul cum se mişca centrul şi anume o răsucire spre înainte şi nu pe o dreaptă spre înainte.

Intrarea împotriva unui atac trebuie să fie adâncă, atât fizic cât şi spiritual, devenind una cu forţa agresoare şi astfel disipând-o. În mişcările irimi circulare, corpul trebuie să se rotească într-o spirală mare, atrăgând în mod natural partenerul spre interior, roată şi apoi în jos.

Irimi este un secret mare, ascuns, în aikido, lipsind în mod straniu în alte arte marţiale. Irimi înseamnă intrare. Intrarea, ca multe concepte în aikido pare iniţial a fi contra-intuitiv. De exemplu atacatorul e pe cale de a-ţi pocni creştetul capului cu o ţeavă mare. S-ar părea că ultimul lucru pe care trebuie să-l faci este să intri în raza lui de acţiune. Irimi înseamnă intrarea într-un loc sigur. În exemplul de mai sus, intri în spatele atacatorului, unde eşti în siguranţă. Dar ajungi acolo ca şi când ai vrea să străbaţi chiar prin centrul atacatorului. Cu o mişcare irimi, te îndrepţi chiar spre centrul atacatorului şi apoi derivezi lateral în ultimul moment. Irimi furnizează o serie de avantaje. Pentru că nu blochezi atacul său nu fugi de el, îi dai atacatorului impresia că te va lovi. El crede că atacul se va desfăşura aşa cum l-a plănuit, aşa că nu se reţine, nici nu schimbă direcţia. Acest lucru e în favoarea ta. Dacă execuţi mişcarea irimi cu ki extins (ki va fi discutat ulterior), atacatorul se va simţi străpuns în centru în momentul intrării. Aceasta ar putea avea ca efect oprirea ki-ului său în mijlocul atacului, ceea ce îi slăbeşte echilibrul. Poate chiar opri întreg atacul dacă este executat cu suficient ki. Irimi este forţa lăncii, forţa valului de maree. Poţi de-a dreptul “dispărea” din faţa ochilor partenerului cu un irimi bun. Odată exersăm irimi nage cu un kohai (elev începător) când a făcut o mişcare irimi minunată. Am început să lovesc, ţinta era drept în faţa mea şi părea că va sta acolo şi mă va lăsa să-l lovesc. Era relaxat şi zâmbitor. Am lovit puternic şi repede şi ce mi s-a întâmplat a fost că pur şi simplu mi-a dispărut din faţa ochilor. Intrarea a fost atât de curată şi de pură încât nu l-am văzut alunecând pe lângă mine, ci doar „s-a stins din realitate”. Bineînţeles, „s-a aprins” din nou în realitate câteva clipe mai târziu şi m-a aruncat pe saltea. Irimi este forţa lăncii, forţa valului de maree. Mişcarea ta irimi trebuie atât să penetreze centrul partenerului cât şi să spele partenerul ca un val uriaş. O mişcare irimi bună e o forţă demnă de luat în seamă! Irimi utilizat în aikido, legea irimi, este rădăcina aikido. Acesta va fi amintit că o’sensei transferat în aikido legea irimi pe care le-a învățat de studiu profund al artei suliţa. Iri caracterul descrie ideea de a trece la intrarea într-o casă, să-l introduceți sau să fie invitați în ea. Mi caracterul dă ideea unui copil în pântecele mamei sale, cu sensul de complet de carne, oase și sânge. Prin urmare, mi este egal cu corpul și irimi, pentru a pune cele propriul corp în corpul adversarului. În urma metoda de lance, cuvântul irimi este folosit pentru a descrie acțiunea de a pătrunde victorios în interiorul paza unui adversar înarmat cu o armă mai mare decât a ta, atunci când sunt înarmați cu o sabie sau un pumnal sau chiar atunci când unul este neînarmat. Când forțele doi se mute într-o direcție opusă, forța care rezultă este suma celor două forțe. Irimi este utilizarea acestui rezultat și relația acesteia cu cele poziția propriu la momentul reuniunii.

Noi numim irimi issoku intrarea la un pas lateral de un adversar.cu un paznic profil, sunteți în poziția de a permite irimi, atacă adversarul prin trimiterea înapoi forța de atac sale fără a utiliza forța ta. A explicat mecanic, este foarte ușor de înțeles. Nu uită, totuși, că, în realitate, aite este viu și că tot ceea ce nu funcționează în conformitate cu teoria, mai ales atunci când el este mai bine înarmat decât tine.cu mâinile goale sau cele cu o armă mai scurtă decât adversarii, pentru a intra interiorul garda adversarului său pentru a-l opune cu forță, trebuie să judece exact ai mă în ciuda poziției schimbarea aite. Acest lucru este no mal și nu are nevoie de explicații suplimentare. Mai important este să uităm corpul său, de a intra și străpungă și să fie străpuns, pentru a intra fără cea mai mică ezitare. Apăsați aite cu puterea ta mentală, până la punctul în cazul în care vă pot conține atac, luând în atacul său, folosindu-l, introduceți! Prin urmare, veți avea sentimentul învăluie adversarului, devenind una cu el. El însuși va veni în interiorul tău. Aceasta este irimi de aikido

 

KAITEN (DESCHIDERE ŞI ÎNTOARCERE) 

kai înseamnă “deschiderea unei căi în jurul unei forţe agresive” – iar ten este “întoarcere” – ca în “a întoarce lucrurile în favoarea ta.” La maturitate sau la bătrâneţe, mişcările de kaiten ale lui morihei includeau deseori o scufundare adâncă, o mişcare asemănătoare unui val care făcea tehnicile şi mai eficiente.

 

 

TENKAN ÎNSEAMNĂ ÎNTOARCERE 

Cealaltă mişcare tipică pe care o facem în aikido este tenkan, sau mişcarea de întoarcere. Tenkan te întoarce când eşti împins. Dacă partenerul ne împinge în piept, ne vom răsuci în jurul braţului întins, păstrând contact strâns cu braţul şi corpul atacantului. Prin răsucire, ne ferim din calea atacului şi ne poziţionăm în flancul atacantului care este un loc mai sigur decât în faţa lui. Tenkan este forţa tornadei sau a ciclonului.ca şi irimi, mişcarea tenkan ne salvează de la a fi atinşi de lovitura iniţială şi ne pune într-o poziţie relativ sigură, de unde putem continua cu mişcări sau procedee adiţionale. De obicei, mişcarea tenkan va continua cu mişcarea de întoarcere prin conducerea energiei partenerului împrejurul nostru într-un cerc sau într-o spirală al cărei centru suntem noi. Tenkan este forţa tornadei sau ciclonului. Tu eşti în centru şi partenerul este târât pe marginile acestei forţe ciclonice.

Zece înseamnă „a transpune”, „transfer” sau „evolua”. Caracterul zece este compus din două elemente, unul însemnând „roată”, iar celălalt evocând o mișcare circulară întoarcere. Kan înseamnă a schimba. Tenkan este folosit cu sensul de schimbarea direcției, linia de mișcare sau de starea de spirit. În aikido, cred că acest cuvânt este folosit, deoarece de multe ori, pentru a face o mișcare o pivoții și în a face această mișcare, în schimbarea direcției, gestul este rotund și sugerează imaginea unei roți de cotitură. Luați în considerare situația dumneavoastră. În rotație ați schimbat locul și direcția. Toate schimbările de loc și de poziție este tenkan. Acesta este motivul pentru irimi şi tenkan sunt două fețe ale aceleiași monede

 

URA WAZA ȘI OMOTE WAZA. 

Orice tehnică în aikido are două aspecte: ura wasa și omote wasa. Ura reprezintă invers, spate, partea ascunsă a lucrurilor. Omote reprezintă fata, suprafaţa, exterior, partea aparentă a lucrurilor. În tot ceea ce este ura și omote. Omul însuși are o față și în spate. Ura și omote poate fi folosit pentru a înțelege la fel de exterior și interior. Se poate, de exemplu, au o față zâmbitoare și simțiți durere în inimă sau chiar au aspectul lui buddha în timp ce lipsește emoție. Explicarea în termeni simpli, tehnici efectuate în fața adversarului sunt numite omote wasa și cele din spate, ura wasa. Anumite tehnici sunt posibile în omote wasa și ura wasa, altele într-unul din cele două. În realitate, tehnicile nu există în aceste forme și distincția nu are o aplicație practică.

Omote wasa și ura wasa clasificare a fost, probabil, pentru a facilita formarea și o parte esențială a procesului de învățare este de a respinge această clasificare și să nu te lași fi îngust la minte

 

KOKYU (PUTEREA RESPIRAŢIEI) 

tehnicile kokyu-ho folosesc forţa respiraţiei pentru a-l ridica pe uke şi a-l proiecta în orice direcţie. Respiraţia reprezintă poate cel mai important element din artele marţiale. În primul rând trebuie să învăţăm să respirăm complet. Pentru a avea o idee despre respiraţia completă practicaţi următorul exerciţiu: din poziţia în picioare, agura sau za inspiraţi uşor aerul pe nas, umplând mai întâi partea inferioară a plămânilor, ceea ce se obţine mişcând diafragmă, care lăsându-se jos, exercită o uşoară presiune asupra organelor abdominale şi împinge înainte partea frontală a abdomenului. Umpleţi apoi regiunea din mijloc a plămânilor, ridicând coastele inferioare, sternul şi pieptul. Apoi umpleţi partea superioară a plămânilor, împingând înainte şi ridicând partea pieptului cu cele şapte perechi de coaste superioare. În mişcarea finală, abdomenul se contractă uşor, mişcare care sprijină plămânii, ajutând să se umple şi părţile sale superioare. Trebuie să evitaţi inspiraţiile prea bruşte ori intermitente, încercaţi să obţineţi inspiraţii cu acţiune regulată şi continuă. Ţineţi-vă respiraţia câteva secunde. Expiraţi foarte încet, ţinând pieptul încordat, strângând abdomenul şi ridicându-l, încet, pe măsură ce aerul iese din plămâni. Când aerul a ieşit complet, destindeţi pieptul şi abdomenul.

“respiraţia este firul ce leagă creaţia laolaltă”. Întreg universul este respiraţie – fluxul marchează vârful momentului de inspiraţie cosmică, iar refluxul reprezintă împlinirea expiraţiei cosmice. Morihei îşi încuraja fiecare elev să-şi lege respiraţia individuală de respiraţia universului: “gândiţi-vă la fluxul şi refluxul mareelor. Când valurile vin să lovească malul, se ridică şi cad, creând un sunet. Respiraţia voastră trebuie să urmeze acelaşi drum, absorbind întregul univers în burta odată cu fiecare inspiraţie. Să ştiţi că avem cu toţii acces la patru mari comori: energia soarelui şi a lunii, respiraţia cerurilor, respiraţia pământului şi mareele”.

„poţi practica aikido dacă poţi ridica trei uncii de tărâțe”.

Acest lucru indică faptul că aikido nu este o artă de luptă bazat pe utilizarea forței fizice și musculare, de un organism împotriva celuilalt. Executarea unei tehnici în aikido este realizat prin folosirea energiei mentale şi forţa fizică natural. Dacă puteți folosi această metodă este posibil să se dezvolte o putere superioară oricărei pe care credeți că ați putea avea. Când spunem că bătrâni, femei și copii se pot practica, acest lucru nu înseamnă doar că ei pot învăța, dar care se poate aplica acest mod de luptă după ce au înțeles pe deplin. Am atins pe kokyu mai devreme. Trecem acum pe scenă de respirație fiziologic prin care ne putem absorbi în noi de energie a universului. Putem merge mai departe și spune că încă mai am devenit parte a corpului unul din univers. Energia care curge din aceasta este a noastră, fără a fi al nostru. Acesta este, în realitate, energia universului,. Această forță, concentrate în tanden seika și umplerea toate părțile corpului nostru, este ca apa care țâșnește mai departe și nu se oprește niciodată. Această energie care emană din corpul și mintea este întotdeauna calm, senin și relaxat, care poate răspunde la orice moment și în orice direcție este necesar, este apelul kokyu ryoku. Această energie, care este un dar din cer, nu poate fi exprimat în cazul în care nivelul gâtului, umerilor sunt încordaţi sau dacă vă imaginați-vă puternic sau slab sau dacă credeți că această forță nu există. Toate aceste gânduri necurate sunt bariere în calea trecerii de ki. Este ca un furtun, care este constrânsă de către cineva călcare pe el sau dacă este blocat și nu poate curge apa. O’sensei spus de multe ori: „aikido este o purificare a corpului și a sufletului și este pentru a curăţa trupul şi sufletul”. Dacă această exterior şi interior se realizează curățarea sufletului va fi radiant, circulaţia sângelui se va îmbunătăţi şi astfel vă minţea şi corpul. Kokyu ryoku este adus la viaţă în practică aikido-ului printr-un gest simplu, cum ar fi ridicarea de braț sau avansează un picior. O tehnică aikido executat fără angajarea kokyu ryoku nu este o tehnică de aikido. Este șampanie fără bule sau berea care este plat. Kokyu ryoku învățat intelectual este inutil. Este necesar să-l învețe fizic în exercitarea de zi cu zi. Acesta este doar asimilat de acumulare conținute. O’sensei a spus pe temă: „trei zile de muncă nu este numai trei zile lucrătoare; un an de muncă, nu este numai un an de muncă; zece ani de muncă la magazine de sus energia de zece ani”. Fără kokyu ryoku, sub forma unei tehnici poate există, dar este o formă goală. Este imposibil să te impregnarea fără a practica tehnici. Indiferent ce se întâmplă, rezultatul va fi diferit în funcție de dacă tu crezi asta sau nu.

 

OSAE-WAZA (CONTROL FERM) 

osae-waza, “tehnicile de fixare”. Fixările reprezintă controlul ferm. Morihei punea accentul pe calităţile curative ale diferitelor fixări: stimulează articulaţiile, întind musculatura şi învigorează în general membrele.

 

WSHIRO-WAZA (AL VI-LEA SIMŢ) pag 157

ushiro-waza ajută la dezvoltarea celui de-al şaselea simţ. Morihei consideră practica tehnicilor din poziţia aşezat extrem de importantă. Pe vremuri el spunea elevilor săi: “când nu pot să conduc antrenamentul, limitaţi-vă la tehnicile de jos. Acestea vă vor întări picioarele şi este important să învăţaţi cum să vă mişcaţi exact cum trebuie pentru a face tehnica eficient.”

 

KAMAE (POZIŢIA DE GARDĂ) 

pentru a fi pregătit oricând pentru o confruntare trebuie să ai o poziţie corespunzătoare atât în mişcare cât şi în repaus. Felul şi momentul atacului sunt determinate de cel care atacă (uke), cel care se apară (nage) neputând decât să adopte o postură care să-i permită o apărare eficientă indiferent de atac. Lupta constă în diverse faze statice şi dinamice care se schimbă între ele fără o ordine prestabilită. O postură corectă, marţială, se defineşte prin echilibru. Ki-ul lui uke poate fi preluat, condus şi îndreptat împotriva lui uke numai dacă nage acţionează din hara şi cu hara kamae este concepută astfel încât să asigure atât apărarea pasivă, nelăsând nici o parte descoperită, cât şi apărarea activă, trecerea rapidă la executarea unui procedeu. Kamae asigură circulaţia corectă a ki-ului în corp şi permite o mare mobilitate. Poziţia de gardă, de aşteptare a atacului, este aparent statică, dar de fapt este plină de energie acumulată care poate fi aruncată oricând, spre orice direcţie. Echilibrul latent ce există între nemişcare şi mişcare se bazează pe unitatea dintre spirit şi corp. Aceasta este o stare de inconştientă activă, fără legătură cu spaţiul şi timpul, de gol interior şi acţiune totală: ki-ul lui nage poate circulă fără obstacole. Această poziţie este foarte stabilă şi deschisă spre orice direcţie. Ea permite mişcări rapide spre înainte şi spre înapoi, de-a lungul liniei de acţiune (care uneşte pe nage cu uke), sau oblic faţă de această linie – prin execuţia de ashi-sabaki, intrări cu schimbări de orientare, care înmoaie atacul lui uke, prin rotirea pe piciorul din faţă sau pe cel din spate (tenkan-ashi): mişcări de răsucire pe loc sau cu câştig de spaţiu (tai-sabaki). Vârful triunghiului suprafeţei de sprijin pe sol, va fi îndreptat spre adversar, indicând direcţia circuitului natural a ki-ului în cazul acţiunilor de intrare (pozitive, irimi) această direcţie poate fi schimbată uşor prin deplasare, spre a adapta poziţia şi acţiunea lui nage la atacul lui uke (principiile irimi şi tenkan). Din poziţia de gardă, în aikido, se îndreaptă spre adversar partea laterală a corpului. Prin această ni se semnalizează faptul că nage este atent şi pregătit să se apere cu hotărâre, ceea ce deseori este suficient să-l determine pe agresor să renunţe la atac. Pe de altă parte, această poziţie oferă agresorului doar o suprafaţă mică a corpului lui nage.în poziţia naturală (shinzentai), nage stă complet descoperit cu faţa spre uke, care poate fi determinat de această atitudine să atace dezordonat, fără grijă, intrând uşor în zona de acţiune a lui nage. Totuşi această poziţie de apărare nu se recomandă decât celor care stăpânesc perfect tehnica mişcărilor (sabaki). Garda corectă înseamnă poziţie corectă plus distanţa optimă până la adversar. În poziţia de gardă nu se stă nemişcat, nage trebuind să se mişte imperceptibil. Mişcarea trebuie să asigure deplasarea continuă a centrului spre înainte, pentru a feri spatele şi a menţine partenerul la distanţa optimă, obligându-l astfel să atace din faţă fără să poată fenta. În special în cazul atacului multiplu cu agresori care atacă simultan, mişcarea continuă spre înainte este o condiţie vitală pentru a păstra controlul situaţiei, pentru a te mişca împreună cu ea. O sensei morihei ueshiba spunea: “intră în sfera adversarului ca un triunghi, manevrează-l circular şi doboară-l ca pe un pătrat”. Am înţeles că, în aikido, dispunerea tălpilor se face după forma unui triunghi. Dacă iei poziţia de gardă (kamae) cu corpul aşezat oblic faţă de direcţia acţiunii, vei putea ajunge uşor într-o parte a adversarului, chiar în cazul mai multor atacanţi, păstrând suprafaţa triunghiulară de sprijin pe sol. Sfârşitul mişcării de apărare trebuie să coincidă cu poziţia triunghiulară inversă a tălpilor (hitoe-mi).în dojo se sta în picioare numai în poziţia de gardă (kamae), în repaus, în genunchi (za sau turceşte (agura). Toate aceste poziţii se învaţă la început separat, element cu element. Mai târziu ele se vor executa şi studia în combinaţie cu variantele de deplasare (sabaki) şi cu diversele procedee de luptă. O poziţie greşită arată că elevul nu este suficient de antrenat, că pregătirea sa morală şi fizică este slabă, arată că nage nu este pregătit (concentrat) pentru acţiune. Dintr-o poziţie greşită decurge insuccesul apărării şi din acest motiv nu trebuie tolerată de instructor nici la antrenament, şi cu atât mai puţin la o examinare de gradaţie. Comportarea şi mişcările elevului trebuie să fie cât mai naturale. Respectarea unor regului drastice de mişcare numai de dragul aparenţelor sau tradiţiei contravine ideii de aikido. Comportarea naturală, mişcările lipsite de constrângere ale maeştrilor dovedesc atenţia mereu trează faţă de eventualele pericole. Privirea trebuie să cuprindă adversarul în întregime, fără a se fixa pe un element anume. Se recomandă o astfel de poziţie în care să poţi vedea partea din spate şi de sus a umărului drept al adversarului. O sensei spunea: “nu te uita în ochii adversarului, pentru că mintea îţi va fi atrasă de el. Nu te uita la sabia lui, pentru ca ki-ul tău se va lega de ea. Trebuie să ajungi să absorbi partenerul în întregime. După ce ai ajuns la acest nivel, este de ajuns să stai liniştit în locul în care te afli”. Ultimă idee exprimă faptul că la nivelul superior al artei nu mai este nevoie de luarea unei poziţii formale de gardă, orice poziţie este (trebuie să fie) la fel de bună pentru apărare. Dar acest nivel al măiestriei nu este la îndemâna oricui…”

 

KAMAE (POZIŢIA DE GARDĂ)

Corpul trebuie ţinut vertical şi destins, între tălpi să fie o distanţă de aproximativ 1,5 ori lungimea tălpii, talpa piciorului din faţă îndreptată înspre partener, iar talpa piciorului din spate va face un unghi de 90 de grade cu cea din faţă, astfel ca prin mijlocul ei să treacă axa tălpii din faţă. Genunchii uşor îndoiţi, însă inegal, astfel ca

Greutatea corpului să fie cam 60-70% pe piciorul din faţă. Faţa este orientată spre partener, iar braţele se ţin ridicate de obicei la nivelul pieptului (chudan), cu coatele lipite de coaste, mâna corespunzătoare piciorului din faţă fiind mai întinsă, iar cealaltă va sta cu palma în dreptul cotului primei mâini. Kamae în budo este de multe ori a spus: „este kamae că este important „. Kamae nu este proprietatea exclusivă a budo-ului, dar, de asemenea, face parte din alte arte: flori, caligrafie și ceai. În fotbal, box și tenis de kamae este la fel de importantă. În limbă japoneză înseamnă kamae de „a se pregăti” sau de „a se pune în gardă”. Verbul „kamaeru” este tradus ca „a construi”, „a construi”, „a pregăti”, „să învețe intensiv” și „să fie în alertă”. Caracterul chinezesc al kamae este format din radicală „de lemn”, urmat de un element care reprezintă un îngropate și cep semnificând structura indisolubilă a tâmplăriei. Kamae în budo este de a lua poziția cea mai avantajoasă posibil, în legătură cu aite. Când cineva se găsește armat împotriva unui adversar sau atunci când cele două armate sunt față în față, în toate, kamae este important. Cu toate acestea, este doar tradus kamae în această formă. Se compune simultan din puterea de ki și capacitatea de a percepe fiecare detaliu. În kendo kamae de kendo, judo în kamae de judo, tenis în kamae de tenis, și în aikido hanmi nu kamae (profil paza) este folosit. Începe într-o poziție bună, în picioare naturală (shizentai), picioarele depărtate la aceeaşi lăţime ca umerii și piciorul stâng înainte de piciorul drept, care poate pivota. Avem acum garda de stânga, hidari hanmi. Alternativ, avem gardă pe dreapta, migi hanmi. În cazul în care doi adversari să ia garda aceeași, piciorul drept sau stâng în față, vom obține ai hanmi nu kamae. Dacă, dimpotrivă, cei doi adversari au o gardă vizavi, piciorul drept de unul și piciorul stâng al transmite altă parte, este gyaku hanmi nu kamae. Acum, în cazul în care în hidari (sau migi) hanmi, laba piciorului stâng (sau dreapta) a avansurilor un ritm ca în irimi și piciorul din spate urmează, degetul mare, în conformitate cu călcâiul și degetul mare de la mâna stângă (sau dreapta înainte), suntem în postura de pază sau numit ” hitoemi „sau” ura sankaku „. Cu o sabie, migi hanmi este utilizat. Cu mâinile goale sau jo apărătoarea mâna stângă (hidari hanmi) este garda de bază. De ce este hitoemi paza fundamentală a aikido? Deoarece hitoemi permite deplasarea cu ușurință pentru a face față oricărui atac și asimilarea unei anumite tehnici. Cu toate acestea, este necesar să se depășească kamae, adevărata kamae este nici kamae, pentru a putea răspunde la orice atac indiferent de poziția dumneavoastră. O sensei spune: „nu te uita la ochii aite, inima este slăbită de ochii aite. Nu te uita la sabia aite, spiritul este slăbită de sabia aite. Nu te uita la aite, ai absorbi ki de aite. „bu a adevărului este practică de a absorbi caută aite în totalitatea lui. „eu stau pur și simplu.” de aici plec la gândul tău, păstrați-l în tine

 

SABAKI (DEPLASĂRI) 

De obicei, cel care atacă trebuie să se deplaseze până să ajungă la un contact fizic

Direct cu partenerul. În această fază, cel care se apără poate întâmpina atacul cu un

Contraatac (irimi) sau să execute o mişcare de preluare (tenkan) prin care poate

Ajunge într-o poziţie favorabilă sau poate reface distanţa protectoare

sabaki înseamnă o schimbare a poziţiei centrului corpului (hara) în direcţie orizontală. Proiecţia pe sol a corpului descrie în acest caz linii curbe, mai rar drepte. Mişcările corpului sunt şi un mijloc de expresie al unor stări sufleteşti precum şi a unor atitudini fizice. Prin mişcări adecvate se poate determina un agresor, mai ales nehotărât, să renunţe la atac.

Păstrarea echilibrului static şi dinamic depinde în mare măsură de o corectă deplasare. Numai dacă nage îşi păstrează centrul în orice fază de acţiune sau de repaus, poate să dispună de toate forţele sale interne şi externe după propria sa voinţă.în cazul unui atac real scopul deplasării celui ce se apară este evitarea forţei atacului astfel încât să se ajungă într-o poziţie convenabilă pentru executarea unui procedeu de apărare. Deplasarea corpului se poate face fie după o linie dreaptă (shintai) cu paşi alternativi (ayumi ashi) sau cu paşi adăugaţi (tsugi ashi), ori printr-o combinaţie a acestora, fie prin rotaţie a corpului (tai sabaki) care are două forme de bază – pivotarea şi răsucirea. Pivotarea constă în rotirea corpului menţinând ambele tălpi pe locul lor, rotindu-le pe vârfuri. Pivotarea poate fi făcută la 90 grade sau 180 grade.

Răsucirea constă în rotirea corpului folosind un picior de sprijin, celălalt mişcându-se înainte sau înapoi în jurul celui de sprijin.ca regulă generală, pasul trebuie să fie uşor şi rapid, cu tălpile alunecând pe saltea, la o distanţă foarte mică de aceasta. Se zice: când păşeşti, talpa nu trebuie să atingă salteaua, dar dacă în drum apare o hârtie ea trebuie atinsă. Toate deplasările trebuie făcute din hara şi exersate cu răbdare şi perseverenţă, fie în forme simple, fie combinate, pentru atingerea următoarelor scopuri: devierea unui atac puternic; păstrarea distanţei corecte; ajungerea şi menţinerea în centrul de rotaţie al forţelor ce apar; conducerea sigură a lui uke. Tai sabaki

Se pare că, în europa, tai saba ki este, în general, tradus ca „mișcare”. Nu cred că acest lucru transmite un sens foarte exactă a ceea ce vom folosi în aikido. Tai sabaki înseamnă că, în momentul în care un obiect sau o persoană încearcă să ajungă la tine, în momentul în care te atacă inamicul, judecând poziția dumneavoastră vă deplasa pur şi simplu ca către tine, pur și simplu mutați corpul dumneavoastră te pune într-o poziție în avantajul tău. Pentru a restabili situația în avantajul tău nu este doar pentru a menține echilibrul și pentru a vă proteja, de asemenea, este să te pui într-o situație din care poţi ataca.

Astfel, tai sabaki cere în continuare, să perturbe echilibrul instantanee chiar atacul să-l pună într-o poziție din care nu mai poate muta.de aceea, au avut un avantaj copleșitor, dvs tai sabaki a inversat situația. Acest lucru este tai sabaki