Adevăratul scop al practicării Aikido-ului   este însă unul mult mai complex, la care mulţi aspiră, dar puţini îl realizează. Acesta devine vizibil în momentul în care Aikido depăşeşte graniţele sălii de antrenamente şi se regăseşte în stilul de viaţă al persoanei. În cuvinte, O-Sensei explica această trăire supremă cu expresia „a fi unul cu universul”, a conştientiza faptul că suntem parte integrantă a energiei universale, iar conştientizarea acestui fapt ne poate înlesni folosirea acestei surse inepuizabile de energie.

Dar, după cum spuneam, puţini ajung la acest nivel de înţelegere. Însă nu mereu scopul este cel mai important, ci CALEA pe care o urmezi pentru a ajunge acolo… Şi cu atât mai mult în Aikido, calea urmată de practicant şi experienţele acumulate pe acest drum îi vor ridica nivelul spiritual al acestuia, schimbându-i profund viziunea asupra lumii.

Nici un om însă, nu va veni să înveţe Aikido motivând că ar vrea să fie „unul cu universul”… Este lesne de înţeles. Pentru a putea zbura, omul trebuie mai întâi să meargă. Totul se porneşte de jos, de la cele mai simple lucruri, în strânsă legătură cu viaţa cotidiană, cărora li se poate asocia întotdeauna o latură practică. În Aikido, această latură practică este atinsă prin exerciţiile fizice, urmate îndeaproape de tehnica de autoapărare, toate fiind elemente ce apar din nevoia socială a omului de siguranţă şi încredere în sine.

Orice persoană poate învăţa practica Aikido, indiferent de vârstă, sex, înălţime, greutate şi forţă. Oricât de dotat fizic ai fi, va exista întotdeauna cineva mai puternic. Astfel, pentru a învăţa cu adevărat AIKIDO, trebuie să-i înţelegi spiritul şi să-i respecţi principiile. Aceasta înseamnă că nu trebuie să lupţi pentru a învinge, ci trebuie să te aperi pentru a trăi.