Ki  

Ki înseamnă literal “energie” dar are conotaţia unui principiu creative fundamental. Cu siguranţă, ki este semnificativ în aikido, de vreme ce este al doilea caracter care formează chiar cuvântul “aikido”. Dar cum putem înţelege legătura sa cu aikido într-un mod practic, nu teoretic? Când începem să practicăm aikido, în mod inevitabil executăm procedeele

Folosindu-ne muşchii şi „puterea”. Acesta este modul în care vedem în mod normal efectuarea de exerciţii fizice. Dar muşchii şi puterea nu funcţionează în realitate în aikido. Este necesar un alt fel de abordare – folosirea ki-ului. Îmi aduc aminte de antrenamentele cu aikidoka experimentaţi pe când de-abia începusem aikido şi eram perplex de cât de uimitor de puternici păreau. Fără a părea că depun nici un efort, emanau o forţă fenomenală – cu o ridicare din umeri m-ar fi aruncat cât colo. Simţeam, când eram apucat de încheietură, o forţă teribilă circulând prin braţele lor. De fapt, eram atât de copleşit de forţa câtorva din partenerii mei, încât am fost aproape descurajat, pentru că eu păream a fi atât de departe de această forţă şi părea imposibil ca eu să pot dobândi vreodată o asemenea „putere”. Din fericire, acest fenomen a fost destul de fascinant pentru a mă păstra interesat şi studios. Aş vrea să spun acum că acest tip de putere este extinderea ki-ului. În studiul

Aikido, una dintre cele mai importante treceri este aceea de la folosirea muşchilor la folosirea ki-ului. Un aspect interesant al acestei treceri este că nu există o într-adevăr tehnică de dobândire a ki-ului. Unii profesori spun că îţi poţi construi sau întări

Ki-ul prin diferite practici. Din propria experienţă afirm că aceasta este incorect. Ki există deja în toate lucrurile. E mai probabil

Să blocăm ki-ul pe care îl avem deja decât să constatăm că avem nevoie de ki suplimentar. Ca multe alte aspecte ale aikido, cea mai mare provocare este dezvăţul de obiceiuri vechi, mai degrabă decât învăţarea unora noi.

Forţă contra ki începătorii, în mod special începătorii care au forţă fizică, se văd adeseori puşi în faţa paradoxului putere contra ki, menţionat mai sus. Folosirea forţei fizice împotriva unui aikidoka experimentat nu va da rezultate aproape

Niciodată. Acest eşec neaşteptat are două motive. Primul, se opune forţa fizică pură forţei ki-ului şi forţa dezvoltată de ki este

De departe mai puternică decât cea fizică. Al doilea, forţa fizică produce confruntare iar confruntarea îi oferă partenerului ceva împotriva căruia să lupte. De exemplu, dacă execuţi un procedeu ikkyo împotriva unei lovituri de deasupra capului şi-ţi foloseşti muşchii să răzbaţi prin procedeu, îi dai imediat partenerului „ceva” cu care să se lupte în continuare. E ceva în calitatea forţei musculare care îi permite oponentului să împingă înapoi. În domeniul forţei musculare se aplică un fel de fizică newtoniană: pentru fiecare acţiune există o reacţiune de sens contrar. Puterea ki are o calitate diferită. E clară, puternică şi imperativă. În acelaşi timp are calitatea unui vânt tare sau a unui val puternic. De vreme ce efectele sale sunt palpabile, pare imposibil să-i rezişti sau să i te împotriveşti. Cine se împotriveşte unui val uriaş sau încearcă să oprească vântul? Are forţă, dar nimic de care să apuci.

Ce este ki? Deci, ce este exact ki? Ki este forţa care este disponibilă fără a-ţi folosi muşchii, voinţa, încleştarea sau efortul.

Deci, dacă nu folosim muşchii, voinţa, încleştarea sau efortul, cum ne antrenăm? Ei, bine, acesta este misterul pe care va trebui să-l cercetezi în timpul antrenamentului. Poţi găsi răspuns în propriul corp, dar cea mai bună cale de a începe e să încerci, intenţionat, să nu-ţi foloseşti muşchii, voinţa, încleştarea sau efortul. Vezi ce ţi-a mai rămas.