JIYUWAZA DEZVOLTĂ FLEXIBILITATEA 

Cu siguranţă principiul flexibilităţii dictează că dacă o abordare nu funcţionează, trebuie să comuţi spre un alt procedeu. Asemenea schimbări sunt absolut necesare în practicarea jiyuwaza, sau antrenamentul în stil liber. Vreau să menţionez jiyuwaza aici pentru că, uimitor, şcolile de aikido n-o prea oferă ca parte a antrenamentului sau dacă o fac, nu o oferă decât elevilor avansaţi, de obicei după centura neagră. Găsesc acest lucru de-a dreptul deconcertant, pentru că orice exersezi la lecţiile de aikido este conceput să te conducă la. Gândiţi-vă la o şcoală de jazz care predă game, arpegii, chiar cântece, dar nu-i lasă niciodată pe elevi să improvizeze. Jiyuwaza este practica improvizaţiei fericite din cadrul aikido. În practica jiyuwaza completă, nu ai nici o idee despre cum va ataca atacatorul. Trebuie să ripostezi atacului pe loc, folosind toate principiile aikido. Fiecare atac cere o altfel de ripostă spontană. Dacă exersezi doar riposte fixe, va fi greu să atingi această spontaneitate.

 

JIYUWAZA ESTE PRACTICA IMPROVIZAŢIEI FERICITE. 

Dacă şcoala ta nu practică jiyuwaza, îţi recomand călduros s-o practici pe cont propriu. Strânge un grup de elevi interesaţi şi exersaţi după ore. Pentru că jiyuwaza pretinde mai mult decât cunoştinţele de bază, e important să o luaţi cu încetul. Nu aveţi nici un avantaj practicând jiyuwaza rapid, mai ales la început. Puteţi de asemenea restrânge antrenamentul la câteva atacuri. De exemplu, un punct de plecare util sunt prinderile de încheietura mâinii. Încearcă să ripostezi spontan la diferite prize la încheietură. Lasă atacul însuşi să sugereze riposta. O variaţiune extrem de utilă a acestei practici este ca nage să fie legat la ochi. Atunci riposta ar trebui să pornească în întregime din energia atacului şi nu dintr-o noţiune preconcepută de „cum se face”. Bineînţeles, jiyuwaza cu ochii legaţi presupune măsuri suplimentare de siguranţă pentru ca nimeni să nu fie rănit