COMPETENŢELE PROFESORULUI /ANTRENOR DE JUDO
Scientizarea antrenamentului sportiv atrage după sine schimbarea multor trăsături din profilul profesional al profesorilor/antrenorilor sau dascălului de sport tradiţional. Păstrând unele caracteristici ale vechiului profil ( perseverenţă, abnegaţie, pragmatism ş.a.) antrenorul zilelor noastre trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
– Să fie el însuşi o persoană care învaţă – investigaţiile ştiinţifice au condus la constatarea că după o perioadă de cinci ani după terminarea studiilor doar 20% din cunoştinţele profesional ştiinţifice îşi mai păstrează valabilitatea şi numai unul din cinci antrenori reuşeşte totuşi să se menţină în activitate.
– Să pătrundă în tainele ştiinţelor conexe – fluxul informaţional este astăzi atât de puternic încât nici cei mai destoinici specialişti ai domeniului nu reuşesc să ţină pasul cu noutăţile. Explozia informaţiei generează explozia ignoranţei ce se manifestă prin refuzul informaţiei. Acest fenomen este provocat din lipsă de pricepere în manipularea şi valorificarea aparaturii tehnice moderne sau din lipsă de înţelegere a limbajului ermetic folosit deseori în prezentarea unor lucrări de specialitate (Huberman, 1978).
Profesorul / antrenorul trebuie să-şi amelioreze continuu următoarele capacităţi profesionale:
– demonstrant- să ştii sa-i arăţi şi sa-i explici ceea ce-i predai; în judo este necesară cunoaşterea procedeelor tehnice din centurile colorate ( vezi modelul tehnicii F.R.J.–ROM-GO-KYO), promovarea în rândul prof./antrenori de categorie superioară fiind posibilă numai pe baza rezultatelor în activitatea de performanţă – pe linie metodico-ştiinţifică şi/sau a sportivilor pregătiţi, în paralel cu examinarea pentru obţinerea gradelor superioare ( DAN ) de către comisia F.R.J de profil.
– metodist- să ştii să predai şi să-i înveţi, să precizezi obiectivele instrucţionale şi strategia didactică de realizare a lor, să planifici, să evaluezi, etc. ;
– pedagog- „ să-i faci să facă” cu discernământ pedagogic;
– educator- informarea şi formarea generaţiei tinere conform comenzii sociale transmiterea experienţei de muncă de viaţă a cunoştinţelor, deprinderilor, priceperilor conduitei sportive; formarea, dezvoltarea şi maturizarea componentelor fundamentale ale personalităţii umane (biologică, psihologică, socială şi adaptării lor la mediul ambiant);
– psiholog- reglarea stărilor psihice şi a reacţiilor psiho-comportamentale ale sportivilor;
– fiziolog- reglarea stărilor funcţionale şi conducerea conştientă a dinamicii efortului specific în luptă şi în procesul de instruire;
– biochimist- mobilizarea resurselor energetice ale metabolismului bazal;
– matematician-statistician- să obiectivizeze lupta şi procesul de instruire să cunoască semnificaţia expresiilor cifrice utilizate de ştiinţele matematice;
– sociolog- să cunoască relaţiile psiho -sociale ale grupului şi să le valorifice pe acelea care conduc la întărirea spiritului de echipă, să descopere la timp şi să atenueze focarele conflictuale ale grupului;
– cercetător- al propriei activităţi desfăşurată cu sportivii şi a tuturor fenomenelor (evenimentelor) care trebuie stăpânite;
– conducător şi organizator- cunoaşterea secretelor managementului sportiv.
– să îşi schimbe mentalitatea şi conduita didactică atunci când este necesar.
FILOSOFIA (concepţia antrenorului) înseamnă maniera personală de a înţelege, interpreta şi gândi întreaga activitate pe care o desfăşoară.
Principalele probleme asupra cărora antrenorul meditează sunt: lupta, selecţia şi procesul de antrenament. Fiecare antrenor în parte este susţinătorul unor idei, acordă prioritate anumitor aspecte ale luptei şi pregătirii, procedează în manieră personală în privinţa selecţiei sportivilor în stabilirea strategiei şi tacticii de luptă, etc., ceea ce pentru unii antrenori este foarte important pentru alţii este neglijabil şi invers.
Mentalitatea antrenorului mai înseamnă un ansamblu de opinii, convingeri, credinţe şi prejudecăţi prin prisma cărora gândeşte şi acţionează. Din prisma filosofiei, mentalităţii şi conduitei didactice antrenorii pot fi sistematizaţi şi clasificaţi în mai multe categorii : (după Colibaba.E.) – Empiriştii, Rutinaţii şi Conservatoriştii, Inocenţii, Naivii sau Ignoranţii, Cantitativiştii şi Antrenorii jucători.
Se pot identifica şi alte tipuri de antrenori ( după Constant P.) Democrat, Autoritar, Demagog, Inovator, Conservator, Improvizator, Muncitor, Experimentat, Inspirat, Tactician, Mobilizator, Impulsiv – s.a.
În identificarea tipului de antrenor un rol deosebit îl deţine temperamentul, caracterul, predispoziţiile, capacităţile şi abilităţile mai pe larg, întreaga PERSONALITATE a acestuia.
Calităţile unui bun antrenor au constat dintotdeauna în :
– capacitatea de cunoaştere şi apreciere a sportivilor;
– capacitatea de a observa şi analiza fenomenele;
– curajul şi demnitatea;
– spiritul sportiv;
– răbdarea;
– perseverenţa şi consecvenţa;
– o judecată limpede, liberă şi receptivă;
– sociabil şi diplomat;
– sănătate şi energie.
În condiţiile actuale mentalitatea şi conduită didactică a antrenorului are la bază RIGOAREA şi PRECIZIA PROIECTĂRII ŞTIINŢIFICE sau a DESIGN-ULUI INSTRUCŢIONAL .
Clarviziunea şi pragmatismul sunt două însuşiri profesionale fără de care nu se obţine succesul în activitatea de antrenor.
Clarviziunea presupune profunzimea de înţelegere a unui fenomen (situaţie, faptă, problemă, conjunctură, etc.) şi luarea celei mai potrivite decizii pentru ameliorarea în perspectivă.
Pragmatismul se distinge prin capacitatea de a alege întotdeauna numai soluţii utile, avantajoase, eficiente sau de mare randament în rezolvarea tuturor problemelor care revin antrenorilor.
Pragmatismul filosofiei antrenorului presupune cunoaşterea şi aplicarea în practica a factorilor catalizatori ai dezvoltării (progresul). Cadrul generic de formare ( consolidare) a unei filosofii clarvăzătoare şi pragmatice din care sunt demne de reţinut următoarele aspecte:
CONCEPŢIA – este o componentă a modelului de campion aflat în relaţie biunivocă cu modelul de pregătire. Circuitul este deschis introducerii noutăţilor ( tehnică, tactică, ideilor şi principiilor de luptă, aparatură, regulament, strategii şi alte informaţii) şi a propagării concepţiilor de sus în jos (internaţional, naţional, antrenorului) şi de jos în sus.
În operaţiunea de adaptare la disponibilităţile fiecărui sportiv în parte intervin demersuri de restructurare, de modelare, de creativitate care facilitează operarea unor noi variante de aplicare a modelelor de nivel internaţional (feed-back-ul operaţiunii de propagare)
CERINŢELE POSTULUI PROFESORULUI şi /sau ANTRENORULUI DE JUDO
-Să posede cunoştiinţele necesare obiectivizării activităţii de luptă şi pregătire în judo;
-Să stăpânească cunoştinţele şi tehnicile necesare investigaţiei preliminare şi curente a colectivelor de elevi (din punct de vedere medico-biologic, psihologic, pedagogic şi motric) şi a prelucrării ştiinţifice a datelor obţinute, în vederea dirijării pe baze obiective a procesului instructiv-educativ;
-Să cunoască modelul operaţional de instruire şi educaţie propriu fiecărui nivel de vârstă, diferenţiat pentru elevi şi eleve;
-Să posede cunoştiinţele necesare raţionalizării şi standardizării mijloacelor pregătirii
-Să posede cunoştinţe ştiinţifice necesare programării conţinutului activităţii judo-ului la colectivele (grupele) cu care lucrează;
-Să posede capacitatea de a adapta şi optimiza conţinutul programelor de antrenament la particularităţile individuale şi/sau colectivelor şi condiţiilor concrete în care îşi desfăşoară activitatea, în vederea realizării parametrilor modelului stabilit;
-Să fie în posesia cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor tehnice, metodico-pedagogice necesare organizării, conducerii şi controlului procesului de antrenament;
-Să cunoască şi să poată elabora sistemele de acţionare în vederea realizării fiecăreia din obiectivele şi cerinţele formulate de modelul instructiv-educativ propriu fiecărui nivel de pregătire;
-Să cunoască pe cât posibil la nivelul de demonstrant deprinderile, priceperile şi procedeele tehnice, care alcătuiesc conţinutul programelor de judo – ( vezi modelul tehnicii – FRJ );
-Să stăpânească metodologia predării elementelor de conţinut ale programei de judo, corespunzător specificului activităţii cu fiecare grupă pe nivel de vârstă, sex şi categorii de greutate;
-Să poată aplica principiile, metodele şi formele de organizare ale antrenamentului la specificul colectivului cu care lucrează;
-Să opereze corect cu terminologia, explicaţia, corectarea şi comanda de execuţie;
-Să posede cunoştinţele şi deprinderile de utilizare în procesul instructiv-educativ a materialelor şi aparaturii cu care să sporească eficienţa exerciţiului fizic;
-Să cunoască mijloacele şi procedeele metodice de realizare a corectării greşelilor, asistenţei, ajutorului şi sprijinul acordat sportivilor în timpul activităţii;
-Să cunoască şi să aplice în procesul instructiv-educativ tehnologia didactică modernă (instruirea programată, modelarea, lucru independent şi pe echipe, metode euristice etc);
-Să cunoască legităţile ştiinţifice şi normele metodice de programare şi dirijare a efortului specific atât sub aspect calitativ şi cantitativ global, cât şi pe linia fiecărui obiectiv al antrenamentului în judo;
-Să posede cunoştinţe de metodologia înregistrării, verificării şi aprecierii sportivilor în competiţii cât şi la probele şi normele de control în antrenamente
-Să posede cunoştinţele şi deprinderile organizatorice şi practice de întreţinere, amenajare şi sporire a patrimoniului de bază materială;
-Să cunoască parametrii modelului specific antrenamentului în judo pe categorii de greutate, nivele de vârstă şi sex;
-Să cunoască particularităţile selecţiei la nivelul colectivelor de elevi şi să poată organiza şi desfăşura activitatea de selecţie pe baza unor criterii ştiinţifice;
-Să aibă capacitatea de a elabora cele mai eficiente sisteme de acţionare pe linia perfecţionării componentelor antrenamentului sportiv ( fizic, tehnic, tactic, teoretic, psihologic, refacere biologică ) la nivel individual şi/sau grupelor aflate în pregătire;
-Să posede cunoştinţe organizatorice-administrative legate de desfăşurarea activităţii competiţionale (calendar, buget, dotare, decont, legitimare, transferare, vize, afiliere, control medical, înscriere în competiţii şi alte probleme legate de legislaţia sportivă şi financiară;
-Să fie înzestrat cu capacitatea de a organiza şi conduce întreceri şi concursuri ( să cunoască la zi regulamentul de competiţie în judo )
-Să cunoască specificul activităţii organizatorice ce se instituie în club/asociaţie sportivă : colectivul de catedră, comitetul de părinţi, conducerea asociaţiei sportive etc;
-Să cunoască structura organizatorică a activităţii sportive pe plan naţional şi judeţean: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Federaţiile Sportive, Comitetul Olimpic Român, Academia Olimpică Română, Direcţia Judeţeană Sport, Asociaţiile Judeţene pe ramuri de sport, Colegiile Judeţene de antrenori, Cluburi şi Asociaţii sportive, publice şi private etc. pentru
– Să cunoască metodologia întocmirii documentelor de planificare:
Planul de perspectivă;
b) Conţinutul şi metodologia planului anual;
c) Conţinutul şi metodologia elaborãrii planului de pregătire pe etape ( macrociclu, mezociclu, microciclu );
d) Conţinutul şi metodologia elaborãrii planului de lecţie;
e) Tipologia, conţinutul şi structura lecţiei de antrenament sportiv la diferite vârste;
Formele şi documentele de evidenţã în antrenamentul sportiv.