JUDO            AIKIDO               KARATEDO 
 
CODUL BUSHIDO
In mod evident, in orice dojo in care se practica arte martiale japoneze antenorii, instructorii, coordonatorii de grupe sportive ar trebui sa includa spre studiu si Codul Bushido. In special, putem constata cu bucurie ca in tot mai multe situatii acest fapt se realizeaza, in dojo-urile in care se practica arte martiale in adevaratul sens al cuvantului gasim aceste elemente iar in cele in care se promoveaza doar anumite sisteme competitionale (fightig, kumite, etc.) aceste elemente sunt tratate superficial sau sunt total inexistente, considerandu-se neimportante din punct de vedere educational.

Principiile si subrincipiile Codului Bushido devin apreciate de fiecare sportiv in parte, din momentul in care devin intelese cu adevarat. In urma cu ceva timp, in una dintre dojo-urile prin care am avut bucuria si onoarea de a trece, am constat ca unii sportivi tratau cu o oarecare greutate Codul Bushido considerand aceasta parte de studiu, aflata in programa de studiu a clubului cat si in programa de examinare, ca ne importantanta.

In mod concret, abordarea acestor sportivi este gresita, coordonatorul clubului respectiv considerand la randul sau ca acesti studenti nu erau inca pregatiti pentru a studia in profunzime si cu seriozitate artele martiale, acest fapt reflectandu-se si in palmaresul sportiv individual si global al acelui club.
Intr-o alta situatie, in mod imbucurator am constat ca intr-un alt dojo din alta localitate, programa de studiu cuprindea obligativitatea studierii si examinarii teoretice a Codului Bushido, studentii – sportivi, din cadrul acelui club fiind intr-o mare masura cunoscatori a acestui cod inca de la varsta prescolara, rezultatele sportive fiind mult mai evidente, palmaresele individuale al sportivilor care studiaza artele martiale conform programei de pregatire, alternand in studiul teoretic, tehnic si tactic, ii aduce intr- o pozitie privilegiata de lider, competentele sportive, meritele intelectuale si meritele sociale aducandu-i recunostinta si glorie sportiva.

Termenul BUSHI-DO se traduce în limba română prin „Calea războinicului” (BUSHI – războinic, DO – cale) Principiile BUSHI-DO s-au constituit, astfel , ca un cod moral al vieţii samurailor, în epoca în care aceştia reprezentau o elită a societăţii feudale nippone, societate frământată de permanente războaie între clanuri.

În evoluţia istorică a BUSHI-DO-ului se pot se pot sesiza patru etape, şi anume:

O primă etapă – cea din perioada SHOGUN –ilor Yoritomo (11747-1199) – în care acest cod se constituie propriu-zis ca sistem de norme. În perioada respectivă codul, avea doar caracter cutumiar şi circulaţie orală, se află sub influenţa predominantă a SHINTOISM –ului (religie autohtonă japoneză, bazată pe cultul strămoşilor).

O a doua etapă – cea din perioada SHOGUN –ilor Tokugawa (1600-1868) – când în viaţa politică a societăţii nippone se stabili-zează samuraii, ei devenind mai mult decât războinici prin implicarea lor în viaţa culturală şi economică a societăţii japoneze. Specificul acestei etape este exprimat de două constatări: în primul rând peste influenţa SHINTO –istă se compun acum şi influenţele budismului ZEN şi respectiv ale confucianismului (ambele importate din China), iar în al doilea rând, codul BUSHI-DO capătă forma scrisă. În ce priveşte forma scrisă a BUSHI-DO –ului, unii istorici consideră ca autor pe confucianistul Yamoga Soko (1622-1685), alţii pe bonzul Zen, Takuan (1573-1645), iar alţii pe marele maestru în KEN-JUTSU (arta săbiei), Miyamoto Musashi (1584-1645).

A treia etapă în evoluţia BUSHI-DO –ului este cea dintre anii 1868-1945, etapă în care acest cod este instituţionalizat prin două edicte imperiale: edictul vizând armata şi marina din anul 1882, şi respectiv cel vizând sistemul educaţional din anul 1890.

O a patra etapă a evoluţiei acestui cod este cea de după înfrângerii Japoniei în al II-lea război mondial. În această teapă specific este faptul că BUSHI-DO, revine la starea sa iniţială, adică cea de cod la care aderenţa este voluntară; controlul său devine difuz, neinstituţionalizat, prin abrogarea celor două edicte imperiale din era Meiji. Caracterul eminamente moral, respectiv aderarea neimpusă prin forme birocratice, concordă cu noua tendinţă prooccidentală, care se afirmă în viaţa politico-economică a Japoniei postbelice conservând în acelaşi timp originalitatea benefică a spiritualităţii nipone în noile ei raporturi cu spiritualitatea de provenienţă occidental-europeană.

Oricare ar fi varianta de text asupra BUSHI-DO –ului, aceasta prezintă două mari caracteristici, şi anume: una constând în faptul că orice diversitate de enunţuri se distribuie pe o serie de 8 principii esenţiale, şi a doua că principiul armoniei (WA), este  fundaţia pe care se construieşte întreaga serie. Pentru a ne face o idee despre perenitatea acestor principii, este interesant de a parcurge străvechiul text al lui Miyamoto Musashi, grupând enunţurile sale după cele 8 principii esenţiale ale BUSHI-DO:


.  Pentru a ne face o idee despre perenitatea acestor principii, este interesant de a parcurge stravechiul text al lui Miyamoto Musashi, grupand enunturile sale dupa cele 8 principii esentiale ale BUSHI-DO:

1. Principiul armoniei (WA)

• „Nu traiti in contradictie cu legea imuabila care guverneaza viata. Cautati mereu sa va armonizati interiorul cu exteriorul, caci simtiti aceasta armonie”
• „Scopurile voastre trebuie sa va asigure de asemenea armonia, si numai asa fiind, nu renuntati niciodata la ele”

2. Principiul justetii

• „Fiti intotdeauna impartiali in judecata.”
• „Nu fiti gelosi pe nimeni”.
• „Nu va lasati niciodata prada ranchiunei sau altor sentimente rele”.
"Sã mori când este drept sã mori, si sã lovesti când este drept sã lovesti ".
3. Principiul tenacitatii

• „Traiti cu o concentrare esentiala pe DO (cale), pe nimic altceva.”
• „Calea proprie este cea pe care o puteti mentine pana in ultima clipa a vietii”

4. Principiul tariei

• „Nu fiti niciodata slab”
• „Nu intretineti nici un regret in spiritul vostru”

5. Principiul austeritatii

• „Nu cautati comoditatea cu orice pret.”
• „Nu cautati satisfactie corpului cu orice pret.”
• „Nu fiti lacom sau hraparet.”
• „Nu va subordonati placerilor carnii.”

6. Principiul politetii

• „Respectati-va parintii si pe maestrii care v-au initiat in BUDO.”
• „Respectati zeitatile si stramosii dar nu va lasati niciodata in grija lor.”

7. Principiul rationalitatii

• „Nu va subordonati viata sentimentelor, nici chiar celui de dragoste.”
• „Nu considerati definitiva si abstracta nici o ordine a preferintelor; considerati totul la fel de trecator.”
• „Nu va lasati niciodata subjugati de pasiuni materiale.”

8. Principiul creativitatii

• „Cultivati libertatea interioara fara a o lovi niciodata in nimic.”
• „Cand v-ati gasit „calea”, nu mai depindeti decat de voi insiva pentru propriul vostru progres.

Ce mai poate însemna in zilele noastre eticheta (mai ales cea din artele marţiale) într-o societate din ce în ce mai bolnavă, lipsită de repere şi valori reale la care să se raporteze, într-o societate în care ridicolul, nesimţirea, nepăsarea, indiferenţa, oportunismul, arivismul, ipocrizia, obscenul, mitocania, violenta, lipsa de compasiune, etc…, sunt permanent si aproape obsesiv ridicate fiecare in parte la rang de virtute, atat in spatiul social in care noi ne desfasuram activitatile cotidiene, cat mai ales prin mijloacele media (in mod special cele de imagine). Ce trairi interioare sau ce gesturi pline de compasiune si respect  mai poate trezi aceasta eticheta in omul contemporan si, in mod special, in cel de tip occidental, plin de griji si care “beneficiaza” pana la refuz de toate acele “valori spirituale” pe care le-am enumerat mai sus ?
Curtoazia Extremului – Orient e bine cunoscută însă, în realitate, tradiţia şi eticheta orientală sunt astăzi în cea mai mare parte uitate. Un rol important in salvarea acestei etichete milenare il au artele martiale care urmează eticheta cerută de codul onoarei samurailor (BUSHIDO).
Chiar societatea europeana si, in mod special, cea romaneasca, au avut si ele un cod de principii morale foarte bine structurate(şi îmi place să cred că el mai există încă…), unele enuntate si tiparite in diferite editii (acele coduri ale bunelor maniere), altele (care formau de fapt filonul principal al acelor “coduri”) erau principiile crestine si bineinteles cele etice ancestrale, mostenite de noi din generatie in generatie de la stramosii nostri daci.
Unde au disparut toate aceste principii?  Unde este acum aceasta “eticheta” si cum se mai manifesta ea in aceste momente? Vom spune ca ea exista inca in acele carti dar ea se mai manifesta in realitate in viata de zi cu zi, in relatiile dintre oameni?  Mai avem oare nevoie de ea in aceasta viata plina de “sfaturi si retete de succes”, oferite gratis (dar cu ce scop???) de catre toate canalele mass-media, de catre scoli si aproape toate institutiile cu care omul contemporan intra in contact?
Personal, cred cu tarie ca aceasta eticheta este singura care ne mai poate salva de la disparitia noastra ca fiinte umane si de la transformarea noastra in niste corpuri fizice, dotate cu un ego imens, incapabile de vreun sentiment de compasiune si respect fata de semeni, fata de inaintasi, implicit fata de noi insine,  inclinate aproape ireversibil spre verbul “ a avea” şi ignorand aproape total verbul “a fi”.
Unde poate aceasta eticheta sa prinda radacini solide si sanatoase, intr-o societate ca cea amintita mai sus? putin probabil, in sala de arte martiale(dojo) cred ca are mult mai multe sanse.
Astazi, cand toate aceste show-uri mediatice, in care diferiti indivizi se intrec in lupte cu reguli stabilite si care in arsenalul lor ca luptatori (dar mai ales ca actori intr-o piesa regizata de catre media), au un intreg bagaj de insulte,  de gesturi obscene si violente,  poate părea aproape imposibil sau chiar ridicol si hilar, faptul că altadata, reguli stricte de curtoazie puteau face parte din antrenamentul unor oameni, al căror destin era adesea, să moară pe câmpul de luptă – SAMURAII.
Această etică manifestata de catre samurai se regăsea în raport direct cu morala ZEN.
Artele martiale, inseamna mai mult decat o lupta in ring sau intr-un film bine regizat, in artele martiale dovada supraomului nu o da luptatorul fioros si invincibil, prezentat in filmele si in intrecerile sportive „la moda”, ci acela care va reusi sa gaseasca sentimentul armoniei si plenitudinii interioare, invingandu-se pe sine insusi.
Arta martiala este arta pacii, iar arta pacii este cea mai grea: trebuie sa castigi fara sa te bati !!!
Respectarea unei etichete atat in sala de antrenament (dojo), cât şi in viata de zi cu zi in societate, dar mai ales respectarea unor reguli (care amintesc de codul „Bushido” al samurailor) bazate pe respectul de sine, pentru cei din jur si fata de inaintasi, fac din artele martiale una dintre cele mai moderne si mai eficiente metode de educare si formare a caracterelor nobile de care societatea noastra are atata nevoie!
Eticheta este deasemenea unul dintre cei mai importanti factori prin care artele martiale se diferentiaza de sport ca fenomen social.
Manifestarea acestei etichete in sala de antrenament, este prelungita inevitabil si am putea spune aproape obligatoriu in viata cotidiana.
Totul, în gestica elementara, cotidiana, chiar mersul, ţinerea unui obiect în mână, devin concise, sobre, frumoase. Încetinirea gestului, nonşalanţa aparentă a războinicului, va ascunde tensiunea nervoasă care, de obicei este permanenta, căci: “…el trebuie să fie tot timpul în gardă…“.
Formele prin care ea se manifesta si care sunt obligatorii in sala de antrenament (tipurile de salut, respectul acordat maestrului, ierarhiei gradelor, celor mai in varsta, colegilor de antrenament, atentia acordata profesorului pe timpul sedintei de pregatire etc.), se prelungesc inevitabil in afara dojo-ului, slefuind caracterul practicantului si contribuind decisiv la “umanizarea” lui  si  la sporirea rezistenţei acestuia la factorii nocivi amintiti mai sus, care nu au alta finalitate decat erodarea lui ca fiinta umana. Ea devine in acest sens, o etapă foarte importantă in dobandirea stăpânirii de sine, in depasirea limitelor existentei sale si in castigarea adevaratei  „batalii” a vietii si anume cea a sinelui cu sine insusi.
“Calea martiala incepe si se termina cu politetea , fii politicos in mod sincer si corect tot timpul “.(Masutatsu Oyama)