In mod evident, in orice dojo in care se practica arte
martiale japoneze antenorii, instructorii, coordonatorii de grupe sportive ar
trebui sa includa spre studiu si Codul Bushido. In special, putem constata cu
bucurie ca in tot mai multe situatii acest fapt se realizeaza, in dojo-urile
in care se practica arte martiale in adevaratul sens al cuvantului gasim
aceste elemente iar in cele in care se promoveaza doar anumite sisteme
competitionale (fightig, kumite, etc.) aceste elemente sunt tratate
superficial sau sunt total inexistente, considerandu-se neimportante din
punct de vedere educational.
Principiile si subrincipiile Codului Bushido devin apreciate de fiecare sportiv
in parte, din momentul in care devin intelese cu adevarat. In urma cu ceva
timp, in una dintre dojo-urile prin care am avut bucuria si onoarea de a
trece, am constat ca unii sportivi tratau cu o oarecare greutate Codul
Bushido considerand aceasta parte de studiu, aflata in programa de studiu a
clubului cat si in programa de examinare, ca ne importantanta.
In mod concret, abordarea acestor sportivi este gresita, coordonatorul
clubului respectiv considerand la randul sau ca acesti studenti nu erau inca pregatiti
pentru a studia in profunzime si cu seriozitate artele martiale, acest fapt
reflectandu-se si in palmaresul sportiv individual si global al acelui club.
Intr-o alta situatie, in mod imbucurator am constat ca intr-un alt dojo din
alta localitate, programa de studiu cuprindea obligativitatea studierii si
examinarii teoretice a Codului Bushido, studentii – sportivi, din cadrul
acelui club fiind intr-o mare masura cunoscatori a acestui cod inca de la
varsta prescolara, rezultatele sportive fiind mult mai evidente, palmaresele
individuale al sportivilor care studiaza artele martiale conform programei de
pregatire, alternand in studiul teoretic, tehnic si tactic, ii aduce intr- o
pozitie privilegiata de lider, competentele sportive, meritele intelectuale
si meritele sociale aducandu-i recunostinta si glorie sportiva.
Termenul BUSHI-DO se traduce în limba română prin „Calea
războinicului” (BUSHI – războinic, DO – cale) Principiile
BUSHI-DO s-au constituit, astfel , ca un cod moral al vieţii samurailor, în
epoca în care aceştia reprezentau o elită a societăţii feudale nippone,
societate frământată de permanente războaie între clanuri.
În evoluţia istorică a BUSHI-DO-ului se pot se pot sesiza patru etape,
şi anume:
O primă etapă – cea din perioada SHOGUN –ilor Yoritomo (11747-1199) – în
care acest cod se constituie propriu-zis ca sistem de norme. În perioada
respectivă codul, avea doar caracter cutumiar şi circulaţie orală, se află sub
influenţa predominantă a SHINTOISM –ului (religie autohtonă japoneză, bazată pe
cultul strămoşilor).
O a doua etapă – cea din perioada SHOGUN –ilor Tokugawa (1600-1868) –
când în viaţa politică a societăţii nippone se stabili-zează samuraii, ei
devenind mai mult decât războinici prin implicarea lor în viaţa culturală şi
economică a societăţii japoneze. Specificul acestei etape este exprimat de două
constatări: în primul rând peste influenţa SHINTO –istă se compun acum şi
influenţele budismului ZEN şi respectiv ale confucianismului (ambele importate
din China), iar în al doilea rând, codul BUSHI-DO capătă forma scrisă. În ce
priveşte forma scrisă a BUSHI-DO –ului, unii istorici consideră ca autor pe
confucianistul Yamoga Soko (1622-1685), alţii pe bonzul Zen, Takuan
(1573-1645), iar alţii pe marele maestru în KEN-JUTSU (arta săbiei), Miyamoto
Musashi (1584-1645).
A treia etapă în evoluţia BUSHI-DO –ului este cea dintre anii 1868-1945,
etapă în care acest cod este instituţionalizat prin două edicte imperiale:
edictul vizând armata şi marina din anul 1882, şi respectiv cel vizând sistemul
educaţional din anul 1890.
O a patra etapă a evoluţiei acestui cod este cea de după înfrângerii
Japoniei în al II-lea război mondial. În această teapă specific este faptul că
BUSHI-DO, revine la starea sa iniţială, adică cea de cod la care aderenţa este
voluntară; controlul său devine difuz, neinstituţionalizat, prin abrogarea
celor două edicte imperiale din era Meiji. Caracterul eminamente moral,
respectiv aderarea neimpusă prin forme birocratice, concordă cu noua tendinţă
prooccidentală, care se afirmă în viaţa politico-economică a Japoniei
postbelice conservând în acelaşi timp originalitatea benefică a spiritualităţii
nipone în noile ei raporturi cu spiritualitatea de provenienţă
occidental-europeană.
Oricare ar fi varianta de text asupra BUSHI-DO –ului, aceasta prezintă
două mari caracteristici, şi anume: una constând în faptul că orice diversitate
de enunţuri se distribuie pe o serie de 8 principii esenţiale, şi a doua că
principiul armoniei (WA), este fundaţia pe care se construieşte întreaga
serie. Pentru a ne face o idee despre perenitatea acestor principii, este
interesant de a parcurge străvechiul text al lui Miyamoto Musashi, grupând
enunţurile sale după cele 8 principii esenţiale ale BUSHI-DO:
. Pentru a ne face o
idee despre perenitatea acestor principii, este interesant de a parcurge
stravechiul text al lui Miyamoto Musashi, grupand enunturile sale dupa cele 8
principii esentiale ale BUSHI-DO:
1. Principiul armoniei (WA)
• „Nu traiti in contradictie cu legea imuabila care guverneaza viata. Cautati
mereu sa va armonizati interiorul cu exteriorul, caci simtiti aceasta
armonie”
• „Scopurile voastre trebuie sa va asigure de asemenea armonia, si numai asa
fiind, nu renuntati niciodata la ele”
2. Principiul justetii
• „Fiti intotdeauna impartiali in judecata.”
• „Nu fiti gelosi pe nimeni”.
• „Nu va lasati niciodata prada ranchiunei sau altor sentimente rele”.
"Sã mori când este drept
sã mori, si sã lovesti când este drept sã lovesti ".
3. Principiul tenacitatii
• „Traiti cu o concentrare esentiala pe DO (cale), pe nimic altceva.”
• „Calea proprie este cea pe care o puteti mentine pana in ultima clipa a
vietii”
4. Principiul tariei
• „Nu fiti niciodata slab”
• „Nu intretineti nici un regret in spiritul vostru”
5. Principiul austeritatii
• „Nu cautati comoditatea cu orice pret.”
• „Nu cautati satisfactie corpului cu orice pret.”
• „Nu fiti lacom sau hraparet.”
• „Nu va subordonati placerilor carnii.”
6. Principiul politetii
• „Respectati-va parintii si pe maestrii care v-au initiat in BUDO.”
• „Respectati zeitatile si stramosii dar nu va lasati niciodata in grija
lor.”
7. Principiul rationalitatii
• „Nu va subordonati viata sentimentelor, nici chiar celui de dragoste.”
• „Nu considerati definitiva si abstracta nici o ordine a preferintelor;
considerati totul la fel de trecator.”
• „Nu va lasati niciodata subjugati de pasiuni materiale.”
8. Principiul creativitatii
• „Cultivati libertatea interioara fara a o lovi niciodata in nimic.”
• „Cand v-ati gasit „calea”, nu mai depindeti decat de voi insiva pentru
propriul vostru progres.
Ce mai poate însemna in zilele
noastre eticheta (mai ales cea din artele marţiale) într-o societate din
ce în ce mai bolnavă, lipsită de repere şi valori reale la care să se
raporteze, într-o societate în care ridicolul, nesimţirea, nepăsarea,
indiferenţa, oportunismul, arivismul, ipocrizia, obscenul, mitocania, violenta,
lipsa de compasiune, etc…, sunt permanent si aproape obsesiv ridicate fiecare
in parte la rang de virtute, atat in spatiul social in care noi ne desfasuram
activitatile cotidiene, cat mai ales prin mijloacele media (in mod special cele
de imagine). Ce trairi interioare sau ce gesturi pline de compasiune si respect
mai poate trezi aceasta eticheta in omul contemporan si, in mod special,
in cel de tip occidental, plin de griji si care “beneficiaza” pana la refuz de
toate acele “valori spirituale” pe care le-am enumerat mai sus ?
Curtoazia Extremului – Orient e bine
cunoscută însă, în realitate, tradiţia şi eticheta orientală sunt astăzi în cea
mai mare parte uitate. Un rol important in salvarea acestei etichete milenare
il au artele martiale care urmează eticheta cerută de codul onoarei samurailor
(BUSHIDO).
Chiar societatea europeana si, in mod special, cea romaneasca, au avut si ele
un cod de principii morale foarte bine structurate(şi îmi place să cred că el
mai există încă…), unele enuntate si tiparite in diferite editii (acele coduri
ale bunelor maniere), altele (care formau de fapt filonul principal al acelor
“coduri”) erau principiile crestine si bineinteles cele etice ancestrale,
mostenite de noi din generatie in generatie de la stramosii nostri daci.
Unde au disparut toate aceste principii? Unde este acum aceasta
“eticheta” si cum se mai manifesta ea in aceste momente? Vom spune ca ea exista
inca in acele carti dar ea se mai manifesta in realitate in viata de zi cu zi,
in relatiile dintre oameni? Mai avem oare nevoie de ea in aceasta viata
plina de “sfaturi si retete de succes”, oferite gratis (dar cu ce scop???) de
catre toate canalele mass-media, de catre scoli si aproape toate institutiile
cu care omul contemporan intra in contact?
Personal, cred cu tarie ca aceasta
eticheta este singura care ne mai poate salva de la disparitia noastra ca
fiinte umane si de la transformarea noastra in niste corpuri fizice, dotate cu
un ego imens, incapabile de vreun sentiment de compasiune si respect fata de
semeni, fata de inaintasi, implicit fata de noi insine, inclinate aproape
ireversibil spre verbul “ a avea” şi ignorand aproape total verbul “a fi”.
Unde poate aceasta eticheta sa
prinda radacini solide si sanatoase, intr-o societate ca cea amintita mai sus?
putin probabil, in sala de arte martiale(dojo) cred ca are mult mai multe
sanse.
Astazi, cand toate aceste show-uri mediatice, in care diferiti indivizi se
intrec in lupte cu reguli stabilite si care in arsenalul lor ca luptatori (dar
mai ales ca actori intr-o piesa regizata de catre media), au un intreg bagaj de
insulte, de gesturi obscene si violente, poate părea aproape
imposibil sau chiar ridicol si hilar, faptul că altadata, reguli stricte de
curtoazie puteau face parte din antrenamentul unor oameni, al căror destin era
adesea, să moară pe câmpul de luptă – SAMURAII.
Această etică manifestata de catre
samurai se regăsea în raport direct cu morala ZEN.
Artele martiale, inseamna mai mult
decat o lupta in ring sau intr-un film bine regizat, in artele martiale dovada
supraomului nu o da luptatorul fioros si invincibil, prezentat in filmele si in
intrecerile sportive „la moda”, ci acela care va reusi sa gaseasca sentimentul
armoniei si plenitudinii interioare, invingandu-se pe sine insusi.
Arta martiala este arta pacii, iar
arta pacii este cea mai grea: trebuie sa castigi fara sa te bati !!!
Respectarea unei etichete atat in
sala de antrenament (dojo), cât şi in viata de zi cu zi in societate, dar mai
ales respectarea unor reguli (care amintesc de codul „Bushido” al samurailor)
bazate pe respectul de sine, pentru cei din jur si fata de inaintasi, fac din
artele martiale una dintre cele mai moderne si mai eficiente metode de educare
si formare a caracterelor nobile de care societatea noastra are atata nevoie!
Eticheta este deasemenea unul dintre
cei mai importanti factori prin care artele martiale se diferentiaza de sport
ca fenomen social.
Manifestarea acestei etichete in sala de antrenament, este prelungita
inevitabil si am putea spune aproape obligatoriu in viata cotidiana.
Totul, în gestica elementara, cotidiana, chiar mersul, ţinerea unui obiect în
mână, devin concise, sobre, frumoase. Încetinirea gestului, nonşalanţa aparentă
a războinicului, va ascunde tensiunea nervoasă care, de obicei este permanenta,
căci: “…el trebuie să fie tot timpul în gardă…“.
Formele prin care ea se manifesta si care sunt obligatorii in sala de
antrenament (tipurile de salut, respectul acordat maestrului, ierarhiei
gradelor, celor mai in varsta, colegilor de antrenament, atentia acordata
profesorului pe timpul sedintei de pregatire etc.), se prelungesc inevitabil in
afara dojo-ului, slefuind caracterul practicantului si contribuind decisiv la
“umanizarea” lui si la sporirea rezistenţei acestuia la factorii
nocivi amintiti mai sus, care nu au alta finalitate decat erodarea lui ca
fiinta umana. Ea devine in acest sens, o etapă foarte importantă in dobandirea
stăpânirii de sine, in depasirea limitelor existentei sale si in castigarea
adevaratei „batalii” a vietii si anume cea a sinelui cu sine insusi.
“Calea martiala incepe si se termina cu politetea , fii politicos in mod
sincer si corect tot timpul “.(Masutatsu Oyama)